– Părinte doctorand Lucian-Alin ISTRATE (foto), în calitate de preot paroh, vorbiți-ne despre Viața și Adormirea Maicii Domnului.

– Care limbă va putea grăi despre curăția Maicii Domnului? Sau, ce minte va putea pătrunde taina neprihănirii trupești și sufletești a Născătoarei de Dumnezeu? Textele imnografice, alcătuite în cinstea Fecioarei Maria, ne introduc în această taină, arătând:„Cine este Aceasta, ca zorile de albă și curată?” E „Împărăteasa rugăciunii”, e „Stăpână Porfirogenetă (născută în purpură) și Doamnă a dimineții, Logodnica Mângâietorului”, este Maica Domnului, „mai înaltă decât cerurile” și, în același timp, „temelia pământului”, adică temelia vieții noastre. Ea, Îl aduce pe Dumnezeu în sufletele noastre. Este cea care lucrează în viața fiecărui om. Așa cum Dumnezeu Se găsește, nedespărțit, în Sfânta Euharistie, pentru că este un singur Dumnezeu, dar Se împarte și Se dă tuturor oamenilor, tot așa și Maica Domnului este una, dar prin Icoana sa, ea se dă și se împarte în viața tuturor ortodocșilor, arătând cu mâna spre Fiul ei și Dumnezeul nostru, zicând: „Faceți tot ce vă va spune El!” (Ioan 2, 5).

Să vedem acum câteva relatări scurte, din multele cuvinte pe care Sfinții Părinți le-au rostit și le-au lăsat Bisericii noastre dreptslăvitoare despre Viața și Adormirea Maicii Domnului.

Făgăduită de Dumnezeu lui Ioachim și Anei, Fecioara Maria, a fost la rândul ei făgăduită de aceștia lui Dumnezeu și adusă, când a împlinit vârsta de trei ani, la templu, la Templul lui Dumnezeu. Aici, au întâmpinat-o fecioare multe, care mergeau înainte însoțind-o cu făclii strălucitoare, după cum vestise mai înainte prorocul David, spunând: „Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce Ție” (Psalmii 44, 16), iar arhiereul Domnului, primind-o, a binecuvântat-o și a zis: „Mărit-a Domnul Dumnezeu Numele Său în toate generațiile. Căci prin tine va arăta în zilele de pe urmă Domnul izbăvirea Sa fiilor lui Israel!”. Și au așezat-o pe a treia treaptă a jertfelnicului (cf. Iezechel 43, 13-17) și Domnul a aruncat har peste ea și a dănțuit cu picioarele ei (cf. II Regi 6, 14) și a iubit-o toată casa lui Israel. Și petrecea în toate zilele, stăruind în paza jertfelnicului și a templului și slujind preoților. Iar purtarea ei era aceasta: serioasă în toate, vorbind puțin, repede la ascultare, plăcută la vorbă, lipsită de îndrăzneală față de orice om, fără să râdă, netulburată, fără să se mânie, plină de grație și frumusețe dumnezeiască, astfel încât toți se mirau de înțelegerea și vorba ei. Lucra veșminte de lână și se hrănea de la templul Domnului stăruind în rugăciuni, în citirea dumnezeieștilor Scripturi, în post, în lucrul mâinilor și în toată virtutea; astfel „frumusețea ei a plăcut Împăratului” (cf. Psalmii 44, 13).

Trăind astfel Fecioara Maria în Sfânta Sfintelor, când a ieșit de acolo era ea însăși „Sfânta Sfintelor”, avându-L înlăuntrul ei pe Hristos, „Cuvântul Tatălui fără de început”. Căci, împlinind ea vârsta de doisprezece ani, vârsta căsătoriei după rânduiala Legii, preoții templului au încredințat-o, sub chipul logodnei, bătrânului Iosif, care era drept (cf. Matei 1, 19) în fața lui Dumnezeu, ca să o ocrotească și să păzească fecioria ei. Acum, arhanghelul Gavriil, trimis de Dumnezeu în cetatea Nazaretului, în casa lui Iosif, intrând la Fecioara, i-a zis: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei! (Luca 1, 28), aducând această vestire slăvită și minunată: „Iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt Se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și Împărăția lui nu va avea sfârșit” (Luca 1, 31-33). Aceasta va fi o zămislire fără sămânță, o zămislire minunată, mai presus de fire, prin lucrare dumnezeiască, căci „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema” (Luca 1, 35). Și a zis Maria, plină de respect și de smerenie: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău” (Luca 1, 38), ținând această mare taină ascunsă în inima ei. Iar când a sosit vremea nașterii, lucru minunat! Precum zămislirea se făcuse fără sămânță și fără știință, tot așa și nașterea a fost fără stricăciune și fără cunoștiință. Fecioară a fost înainte de naștere, Fecioară a rămas și după naștere, necunoscând durerile nașterii. Și Dumnezeu S-a făcut om și cerul și pământul s-au unit. Îngerii se țineau deasupra păstorilor și păstorii au fost luminați de către îngeri și s-au bucurat de vestea cea mare, și l-au văzut pe Bunul Păstor ca pe un miel fără prihană nou-născut în peșteră. Și Iisus „sporea cu înțelepciunea și cu vârsta” (Luca 2, 52), iar Sfânta Maică Îl hrănea cum se cuvine și Îi slujea ca o roabă, și nedespărțindu-se de El, Îl însoțea întotdeauna pe cât era cu putință, văzând minunile Sale și auzind învățăturile Lui. A fost de față la Patima Sa și a pătimit împreună cu El, pătrunzând sabia în inima ei, precum odinioară i-a spus dreptul Simeon (cf. Luca 2, 34-35). Ea a fost, înaintea tuturor, cea care a primit vestea Învierii și a fost socotită vrednică să vadă înaintea tuturor cu ochii săi Învierea Fiului și Împăratului ei și s-a umplut de bucurie. Iar de la Înviere și până la Înălțare, Domnul S-a arătat de mai multe ori Preasfintei Sale Maici. Iar când Domnul S-a urcat la cer și L-au văzut în ceruri Apostolii împreună cu Sfânta Fecioară, de îndată le-a trimis îngeri ca să-i mângâie și să vestească a doua și noua Sa venire (cf. Fapte 1, 10), și astfel ei s-au închinat și „s-au întors la Ierusalim” (Fapte 1, 12) cu bucurie mare, și „rămânând într-un cuget stăruiau în rugăciune, împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Iisus, și cu frații Lui” (Fapte 1, 14).

Cât despre sfânta Adormirea Născătoarei de Dumnezeu, Părinții Bisericii spun că, înainte cu trei zile a venit îngerul Gavriil și i-a vestit ieșirea ei din trup și venirea Domnului. Și trimițând, a chemat pe toți Apostolii; și mulți au venit la ea. Și mulțumindu-le tuturor, le-a dat cele din urmă învățături, înfățișându-le și tainele înfricoșătoare pe care le păzea în inima sa: salutarea îngerului și vederea lui, dar și lucrurile mari ale lui Dumnezeu și semnele pe care le-a făcut Dumnezeu cu ea. Apoi, făcând mai multe rugăciuni, i-a binecuvântat. Iar când a venit ceasul ei, S-a arătat tuturor Hristos și, din pricina fulgerării luminii, toți au căzut de frică la pământ și s-au făcut ca morți. Și   le-a zis: „Pace vouă!”(cf. Ioan 20, 19). Iar Domnul îmbrățișând-o, a primit sfântul ei suflet. Și toți  s-au umplut de bucurie și au cântat mai întâi îngerii, apoi au cântat apostolii. Iar după imne, făcând solemnitatea îngropării, au pus-o în mormânt, în locul numit Ghețimani. Însă, după puțin timp, pe când toți contemplau trupul său, acesta s-a făcut nevăzut de la ochii lor. Atunci, fericiții Apostoli   s-au umplut de uimire și bucurie și au lăudat pe Hristos Care a cinstit-o pe Preasfânta și Preacurata Sa Maică, rostind cu toții cuvintele pline de har ale psalmistului: „Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumusețată” (Psalmii 44, 12), propovăduind în întreaga lume slăvita mutare a Sfintei Născătoare de Dumnezeu.

Veniți, credincioșilor, adunându-ne cu cântări să cinstim pe Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvântata Pururea-Fecioară Maria, cea mai înaltă decât heruvimii și serafimii, Maica lui Hristos, Dumnezeul nostru, pe cea slăvită și aleasă înainte de toți vecii, „floarea Fecioriei, cea plină de mireasma harului”, „crinul Frumuseții dumnezeiești”, cu toții să-i strigăm: „Bucură-te, Mireasă nenuntită!”

Dorim tuturor celor care poartă numele Preasfintei Maria, un călduros „La mulți ani!”, iar ocrotirea Maicii Domnului să o simtă în toate zilele vieții!

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș