În cadrul acestei rubrici B.I. din municipiul Hunedoara, dorește să afle amănunte privind DEPRESIA ca frecventă tulburare psihiatrică. Am solicitat amănunte în acest sens de la Dr. Ramona BĂRĂNESCU, medic primar psihiatrie (foto).

– Depresia este cea mai frecventă tulburare psihiatrică, studiile epidemiologice sugerează că aceasta are o prevalență de 5-15% la populația adultă, riscul pe timpul vieții pentru a dezvolta un episod depresiv major fiind de 10-25% pentru femei și 5-12% pentru bărbați.

Prevalența cea mai frecventă este întâlnită la populația cu vârsta medie (25-45 ani), incidența depresiei având tendința să scadă după vârsta de 65 ani.

Datele actuale confirmă estimări anterioare conform cărora depresia va deveni în anii următori una dintre cele mai importante cauze de dizabilitate socială. Ar mai fi de semnalat că depresia majoră se asociază cu un procent înalt de mortalitate, 15% din pacienți decedând prin suicid.

Toate aceste date atestă necesitatea diagnosticului precoce și a intervențiilor farmacologice și psihoterapeutice adecvate în depresie. Minimalizarea sau ignorarea diagnosticului de depresie și/ sau administrarea antidepresivelor în doze corespunzătoare sunt două cauze importante care favorizează complicarea depresiei cu suicidal.

Identificarea simptomatologiei de către medicul de familie și informarea pacientului în vederea trimiterii către specialist sunt două elemente importante pentru obținerea unui rezultat pozitiv în diagnosticul și tratamentul acestei tulburări. O importanță deosebită revine identificării principalilor factori de risc pentru depresie, care sunt: istoric de episoade depresive anterioare, istoric familial de tulburare depresivă, istoric de tentative de suicid, sex feminin, vârsta debutului sub 40 ani, perioada postpartum, comorbidități cu afecțiuni somatice, absența suportului social, evenimente negative de viață, consum de alcool sau alte substanțe, consum de medicamente depresogene.

Din punct de vedere psihopatologic, episodul depresiv se caracterizează prin dispoziție depresivă care este o stare de tristețe profundă care se prelungește și interferează cu viața de zi cu zi, este însoțită de scăderea marcată a interesului și plăcerilor pentru aproape toate activitățile, anhedonie, anergie, apatie, fatigabilitate. În planul ideației, depresivul este dominat de sentimente de devalorizare, culpabilitate și inadecvare personală, scăderea stimei de sine, ruminații existențiale cu caracter negativ și gânduri persistente de moarte, subaprecieri, sentimente de inutilitate și vinovăție, atitudine negativă față de prezent și anularea perspectivelor de viitor. Modificarea greutății corporale și a apetitului alimentar, diminuarea libidoului și insomnia matinală completează semiologia unui episod depresiv. Bradipsihia, incapacitatea de a face față unor solicitări cognitive minime și de a adopta decizii, însoțesc frecvent unele forme de depresie. Uneori episodul depresiv asociază și tulburări psihotice frecvent congruente cu dispoziția. Existența simptomelor somatice (palpitații, precordialgii, senzații de sufocare, tulburări gastro-intestinale, cefalee, amețeli) se constituie într-un factor de agravare a evoluției clinice.

Trebuie menționat că o depresie poate evolua fie ca o condiție psihiatrică autentică (unipolară sau bipolară), fie în cadrul unor comorbidități somatice (depresia post-stroke).

Pentru a depăși un episod de depresie este necesar un tratament antidepresiv și psihoterapie. Tratamentul pentru depresie acționează treptat, pe o perioadă de câteva săptămâni. Cu medicație, majoritatea pacienților observă îmbunătățirea stării depresive după 3 sau 4 săptămâni. Fără tratament, starea de tristețe profundă poate dura 6 până la chiar 12 luni, afectând grav viața profesională și personală. Tratamentul timpuriu este recomandat pentru a împiedica agravarea sau prelungirea bolii și poate preveni apariția unui nou episod depresiv. Există mai multe tipuri de medicamente antidepresive care pot fi utilizate pentru tratarea depresiei. Fiecare dintre acestea acționează în mod diferit. Simptomele, antecedentele medicale, istoricul medical din familie oferă medicului psihiatru indicii pentru alegerea medicației potrivite. Tratamentul antidepresiv se recomandă de cel puțin 6 luni, până la 2 ani, uneori chiar mai mult. După această perioadă se încearcă scăderea treptată a dozei până la o doză minimă de întreținere pentru a preveni recăderile.

Au consemnat: Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș