,,DUALITATEA ESTE O PĂCĂLEALĂ PERCEPUTĂ DE MINTEA UMANĂ” – Prof. Corado Malanga 

Universul nu este dual în sine, dar așa este perceput de conștiințele neintegrate. Universul este văzut, în mod eronat, ca un fel de dublă ipoteză duală, unde extremele aparțin a două categorii diferite. Buni și răi, deschis și închis, patroni și sclavi, săraci și bogați, dar și operatorii hermetici lineari de semn opus, cum ar fi + și – sau versorii de spațiu, timpul și energia potențială, erau doar iluzii perceptive. În acest context, dualismul undă-particulă era restructurat într-o nouă optică care nu este duală, legată de cunoașterea conștiinței și nu de parametrii ascunși de neînţeles, atât de căutați și niciodată găsiți de fizica modernă. Dualitatea este mecanismul practicat de toți politicienii, ca oamenii să nu știe care este adevărul sau minciuna. Suntem conduși de oameni duali, manipulatori, care alta spun și altceva fac.

Dualitatea e un sistem pentru a categorisi omul, pentru a-l face să creadă că este responsabil de un front care se contrapune cu un altul.

Dualismul era sistemul cu care extratereștri și alienații încercau să constrângă omul să facă războaie, care nu erau ale lui. Ideea dualului prevedea ca fronturile să se înfrunte unul pe celălalt în etern și formula “divizează și domnește” ar fi funcționat până în momentul în care cineva și-ar fi dat seama de această păcăleală Așa este și politica de astăzi…

Dezbină să poți stăpâni

Nu trebuie să vă fie frică de nimic, pentru că nu există nimic în univers de care să vă temeți, în afară de propria ignoranță. Pentru cei care nu au înțeles legăturile și obiectivul muncii noastre, le sugerez ca înainte de a judeca în vreun fel aceste procedee, să facă această simplă experiență pe ei, pentru a înțelege despre ce este vorba, pentru că nu este posibil să vorbești despre ceva ce nu cunoști și nu înțelegi, până nu ai experimentat pe tine însuți.

Se spune că mintea nu face diferența dintre imaginație și realitate. Multă lume confundă imaginația cu fantezia. Imaginația (sau vizualizarea), este o funcție mentală creativă, cu efecte palpabile, care creează punți de legătură între concepte și lumi pe când fantezia este emoție netrăită, o barieră imatură, care ne proiectează în afara prezentului. De aceea mintea și voința unui copil pot fi influențate atât de ușor doar prin niște simple imagini.

Când controlezi audio-vizualul, controlezi realitatea. Ați văzut că mai nou există și președinți aleși de mass-media. Uitați-vă la show-urile de televiziune, în special la cele din SUA, care au ajuns și pe la noi. Nici nu mai contează dacă este vorba de ceva fals sau autentic, important e că… se creează o realitate, în care oamenii cred, chiar dacă este ceva fake.

Trăim într-un scenariu care nu ne aparține

Cu stări care mai de care mai dubioase, precum depresie și anxietate. Nici măcar scepticismul nu te mai ajută! De obicei, ca să fii sceptic, ai nevoie de niște date concrete, de niște informații, fie ele și contradictorii. Ceva ce poți să studiezi, să compari, să analizezi. Unde să cercetezi când 80% din Internet este cenzurat, iar informațiile sunt falsificate special pentru a induce și mai multă confuzie? Păi nu-i mai simplu să te apuci de Remote Viewing? Primești această realitate din exterior în timp ce simțurile-ți sunt bombardate constant, determinându-te să afirmi că “Asta e!” În funcție de disconfortul resimțit, îți alegi un sistem de credință, ceva în care să nu devii subiect de bârfă, dar nici să uite lumea complet de tine. Că tot veni vorba de forme. Suntem păcăliți prin intermediul formelor, ca și cum suntem la teatrul de păpuși!

Chiar și “tembelizorul” pornit pe fundal te programează. Ați observat când stați în familie cu televizorul pornit? Atenția celor prezenți la masă e redusă la jumătate. Toată lumea ascultă și televizorul vorbește. Și pe urmă te trezești că reciți din reclame ca robotul și nu poți evolua spiritual. De ce se întinde pateul? O fi și el obosit? Nu, nu-i obosit, îi este frică de singurătate și nu poate sta în liniște. Netflix-ul de exemplu, e programare “progresistă”, chiar dacă-ți oferă și adevăruri. Curvăsărie alb pe negru, cât mai multe extreme și șocuri. Scopul? Toată lumea să profite de toată lumea. Poate exagerez. Conform unor medii  sunt cam 100 de entități parazitare la un singur suflet. Acești ”paraziți’’se hrănesc cu banii, timpul, atenția și fluidele noastre. Îi trage cineva la răspundere cât cheltuiesc? Pentru că ei sug toți, ca hienele.

Reacționăm mecanic și impulsiv!

Să luăm ca exemplu pornografia online, principala metodă de extracție. Accesezi un program mental, care cu timpul tinde să devină un tipar comportamental scris în memoria cerebrală (și în ADN!). Într-un timp foarte scurt (vorba aia!), ajungi să asociezi imaginile pornografice cu cele din realitatea ta (oricare ar fi aceea), încât construiești un “declanșator” în jurul acelor stări. De câte ori primești acest “declanșator” din exterior, de atâtea ori reacționezi mecanic și impulsiv. Cu toate acestea, totul se întâmplă pe un ecran! Creierul tău a simulat acea stare atât de mult, încât a început să “creadă” în manifestarea ei. Imaginația neîmplinită se transformă astfel, în fantezie reprimată și reactivă, de unde apar multe alte anomalii și blocaje psihice. Odată ce primești acel “declanșator”, devii mai rău. Ești dirijat/ă doar prin niște simple imagini și impulsuri primitive.

Am făcut această mică-mare introducere deoarece totul se reduce la cum îți drămuiești (clar) simțurile și mai ales, percepția! Pe vremea Vechilor Zei, lucrurile erau simple: tortură și intimidare.

Viața este ca o călătorie cu trenul

Cu toate opririle, ocolurile și accidentele. Vrem nu vrem, suntem cu toții interconectați prin ceea ce numim Viață. A fi trezit, înseamnă să fii acordat la energia Vieții. Viața este permanentă, întotdeauna prezentă, moartea este doar o transformare la nivel de formă. Poți simți tiparele și programele minții, e de-ajuns .

Continuăm, ne întâlnim cu părinții și credem că vor călători întotdeauna cu noi, dar, la o anumită oprire, vor coborî și trebuie să ne continuăm călătoria fără ei.  Dar vor fi mulți pasageri în tren, frații, verii, prietenii noștri, chiar și dragostea vieții noastre.  Mulți vor ieși și vor lăsa un mare gol.  Cu alții nici nu vom observa că au renunțat.  Este o călătorie plină de bucurii, dureri, salutări și rămas bun.

Succesul constă în: a avea o relație bună cu toată lumea.

Marea enigmă este: nu știm niciodată la ce oprire să coborâm.

Prin urmare, trebuie să trăim, să iubim, să iertăm și să dăm mereu tot ce putem!  Pentru că, atunci când vine momentul în care trebuie să coborâm și locul nostru este gol, ar trebui să rămână numai gânduri frumoase despre noi și să călătorească pentru totdeauna în trenul vieții !!!

Îți doresc să ai o călătorie în fiecare zi, să ai mereu dragoste, sănătate, succes și bani cu tine.

Multe mulțumiri tuturor călătorilor din trenul vieții mele !!!  Oamenii puternici știu cum să-și mențină viața la coadă.  Chiar și cu lacrimi în ochi, poți spune zâmbind: sunt ok. Dar observ că în acest tren numit ,,viață”, oamenii tac. De ce tac?!

De ce tac oamenii?!

De rușine, de rușinea de a fi tăcut, când ar fi fost momentul să se ridice și să ia atitudine. De rușinea de a le fi descoperită vreo acțiune din trecut. De frică, de frica de consecințe, de frica opiniei celorlalți sub al cărui imperiu viețuiesc.

Oamenii tac și de nepăsare. Tac pentru că “nu e treaba lor”, pentru că nu le intră nimic în buzunar, pentru că nu îi mai mișcă nimic pe dinăuntru.

Oamenii tac pentru că se desconsideră, pentru că se simt mici sau striviți. Pentru că vocea lor, și așa este nesemnificativă.

Oamenii tac ca să se apere. Se apără de suferința reiterată la fiecare pomenire a acesteia, ca să îi apere ce cei din jur de acea suferință. Ca sa își apere imaginea pe care, cu atâta grijă și-au construit-o peste ani.

Când zic “oamenii tac”, de fapt zic, “eu tac”. Nu degeaba, în limba română, verbul la timpul prezent, persoana întâi singular, este  identic cu cel la a treia plural.

Fiecare tăcere este o mască pe care o afișăm, ca sa nu…. ?! Tu de ce taci? Tăcerea, de multe ori este nocivă, iar alteori este bună. De ce tăcem? Oameni tac că duc povara votului 66%, care acum văd și ei unde suntem. Mulți în sinea lor spun: ne merităm soarta!

Eu tac de scârbă, când văd atâta nedreptate, minciună, dualitate, ipocrizie, hoție, toate la un loc au devenit componente ale DEMOCRAȚIEI INFLORITOARE a OMULUI LIBER. ,,Una dintre cele mai importante diferențe dintre oameni și animale, e ca animalele nu permit celui mai idiot să fie șeful ”haitei”. Nu uitați: scapă cine mai poate !!!

Al dumneavoastră, același,

 Prof. Ioan Romeo Mânzală