”Nimic din această lume nu este mai grav, decât să spui adevărul, nimic mai ușor decât lingușirea” – Feodor Dostoievski.

O lume condusă de pshiopați, trădători, roboți pshiotronici, sataniști ai globalizării…

Da, trăim vremuri ce greu pot fi explicate celor cu mintea sănătoasă, cu credință, rațiune sau celor care au citit istorie și Biblia. Omenirea a uitat și uită că arma viitorului este arma psihotronică”, ce modifica mintea oamenilor în funcție de interesele OCULTEI MONDIALE,  ce guvernează planeta în procent de 50% , oameni fără credință și fără Dumnezeu.

Să revenim la stâna noastră fără câini și stăpâni, numită România, unde prostia, anomalia, hoția, trădarea sunt la cele mai înalte cote. Când privești la  unii conducători, realizezi că ei nu sunt decât niște roboţi, slugi, păpuși psihotronice în mâna unor păpușari ce sunt conduși din exterior.

Oamenii ce guvernează România

În afară de a pupa pe Zelenski, UE, SUA, ai noștri ”oamenii de bine” nu știu să facă și să zică nimic. Măi oameni buni, o parte dintre voi sunteți tineri și vă întreb: ce-o să faceți când Zelenski și Biden o să dispară?  

Siguranța voastră că la această operațiune  participă evreii, că  planeta pricepe că 60% din Ucraina este a evreilor și americanilor, nu are nimic cu poporul ucrainean? Siguranța că evreii sunt un popor ales, definit de Biblie și trebuie să fie mereu câștigător, are și semne de întrebare. Chiar Soroș, un Iuda fără Dumnezeu, are sfârșitul aproape, chiar dacă are moștenitor destul de perfid.

Problemele se pun întotdeauna pe dos, organizarea și legile sunt făcute greșit și antiromânești. Nu sunt făcute normele muncii, unde fiecare trebuie să aibă sarcini, retribuții și sancțiuni, fără excepții. Responsabilitatea este stabilită prin lege, Raportul între  retribuție maximă 1 pe 6, pensiile la fel. Cum este normată o funcție când un salariat are două-trei job-uri? Normarea nu este corectă. Luați legea salarizării și pensiile de dinainte de 1989. De ce sunt salariați fără răspundere?  De ce se admite ca tot felul de ONG-uri străine să dea indicații și norme de funcționare? Afară cu ele, afară cu consiliile de administrare și tot felul de burse și fundații plătite din exterior!

Dacă organizarea și legile ar fi corecte, gata cu corupția și lupta pentru CIOLAN.  Atunci nu s-ar mai îndesa să facă politică toți hoții și analfabeții funcționali. În continuare, toți se bazează pe furtul la alegeri organizate de justiția fără răspundere și  alte structuri ce vizează hoția .

 Românii, după cât sunt mai naivi, merită să o ducă cu mult mai rău! Poporul merită ce votează, când nu știe să-și numere  nici voturile. În toata lumea s-a ajuns ca majoritatea să sufere de depresie.

Depresia, o metastază umană la nivel macro!

Uitați-vă ce se întâmplă la Belgrad, Kosovo, SUA etc. Copii se împușcă unii pe ceilalți! Este efectul jocurilor, a războaielor purtate pentru îmbogățire de psihopații lumii, al ,,miștocăriilor” dintre elevi, efectul urii.

„Mentalitatea de a anula oamenii pentru că au o boală psihică ține de sadism, de cruzime, de sănătatea mintală a celui care face astfel de afirmații. Depresia se asociază cu o vină extraordinară, oamenii care se confruntă cu depresia simt o vină uriașă că trăiesc așa ceva, că devin o povară pentru cei din  jur”, scrie Cătălina Dumitrescu în ”Republica”. Trăiește în Belgia, este psiholog clinician și psihoterapeut și descrie o parte din amestecul copleșitor de sentimente care pot dărâma un om. Tot vină simt și apropiații care, deși fac adesea tot ce le stă în putință, își reproșează că n-au făcut mai mult pentru a-l ajuta.

Boala psihică nu alege!

Nu e un moft și nu trece cu discursuri motivaționale. Când o televiziune pune mitraliera stigmatizării și a acuzațiilor pe o persoană cu o boală psihică și pe cei care i-au fost alături, cum a fost cazul Iuliei Marin, gloanțele ajung departe, iar victime colaterale sunt și alți oameni care suferă. „Este un act revoltător. Oamenii care suferă de depresie sunt caracterizați de sensibilitate, realitatea unui om care suferă de depresie este o realitate a hipersensibilității. Și să auzi așa ceva nu face decât să te facă să consideri că tu ai un defect fundamental față de ceilalți”, spunea Cătălina Dumitrescu. Ea  vorbește despre o societate aflată în suferință, dar și despre cruzimea unora de a-i discredita pe cei cu boli psihice și pe apropiații acestora: „Răutatea unor indivizi ai societății noastre de a-i blama, stigmatiza, macula pe cei din jurul unei persoane care a fost afectată de o tulburare mintală, nu este decât un act al sadismului. Nu este un act al sănătății mintale. Într-o situație de genul ăsta se cuvine tăcerea și un pas în spate, și pentru persoana care a plecat dintre noi, dar și pentru cei care i-au fost aproape și care, cu siguranță, după putința fiecăruia, au încercat să ajute. Ideea asta de a da cu noroi și a arunca cu răutate nu ține de sănătatea mintală. Pentru că răutatea este specifică, până la urmă, psihopaților înalt funcționali care încep războaie.

E o diferență, într-adevăr, și, da, sesizabilă, pentru că în societățile occidentale sănătatea mintală e pe agenda publică. Creierul e practic precum motorul unei mașini, precum motorul și direcția ei, iar fără motor și direcție noi nu avem cum să conducem mașina, nu va fi funcțională. Cam același lucru se întâmplă cu sănătatea minții noastre. Fără ea, toate actele noastre vor fi haotice și dezorganizate și, implicit, asta se va vedea în relațiile pe care le avem la locul de muncă, în relațiile intime, personale, în relațiile cu vecinii și în interacțiunile stradale.

Suntem o societate traumatizată

Care venim după 50 de ani de comunism. Ceea ce, ca explicație neuroștiințifică, pentru creierul strămoșilor noștri a însemnat o stare de alertă. Atunci când trăim o emoție puternică la stimulii din mediul nostru înconjurător, avem reacții la nivel biochimic și lucrul ăsta se traduce prin stare de alertă, de vigilență. Noi nu mai putem să vorbim de sănătate fizică, fără să luăm în considerare sănătatea mintală, datorită acestor descoperiri care ne clarifică și ne aduc acuratețe în înțelegerea întregii noastre dinamici. Și atunci mă întorc la mamă, la femeia care este însărcinată, la felul în care modificările intrauterine afectează sănătatea și dezvoltarea fătului și ulterior bebelușului nostru. Nu mai sunt doar presupuneri, astăzi avem aceste certitudini deja pe care știința ni le aduce. Și ne putem uita cu durere la societatea care suntem, pentru că nu putem avea o chimie foarte sănătoasă a corpului nostru, având în vedere timpurile dureroase și abuzive pe care părinții și bunicii noștri le-au trăit. Cum se spune în limbaj popular, copiii repetă greșelile părinților.

Din păcate, ignoranța asta de a vedea cum funcționăm ne menține în acest primitivism, și cognitiv, și emoțional, de a eticheta și stigmatiza.

„Boala psihică e o luptă a noastră cu noi înșine, iar oamenii mărturisesc durerea pe care o trăiesc și spun cât de greu este ca, la un moment dat, mintea ta proprie să te trădeze”. Frica este cea care ne paralizează uneori. De fapt, cel mai rău lucru este absența provocată de frica de a nu greși, de a nu răni. Da. Frica este cea care ne paralizează uneori să ajutăm.

Ca indivizi, putem întotdeauna ajuta pe cineva? Cu toții avem o capacitate limitată, avem propriile suferințe, sunt lucruri pe care nu știm să le facem. În familii sunt uneori situații foarte complicate, câteodată își transmit de generații aceeași suferință. Oamenii, pur și simplu, nu pot fi disponibili tot timpul unul pentru celălalt, deși se iubesc.

Care sunt pârghiile sociale, medicale, de sistem, care pot ajuta pe cineva care se confruntă cu o boală psihică? Răutatea unor indivizi ai societății noastre de a-i blama, stigmatiza, macula pe cei din jurul unei persoane care a fost afectată de o tulburare mintală nu este decât un act al sadismului. Nu este un act al sănătății militare. Într-o situație de genul ăsta se cuvine tăcerea și un pas în spate, și pentru persoana care a plecat dintre noi, dar și pentru cei care i-au fost aproape și care, cu siguranță, după putința fiecăruia, au încercat să ajute. Ideea asta de a da cu noroi și a arunca cu răutate nu ține de sănătatea mintală. Pentru că răutatea este specifică până la urmă, psihopaților înalt funcționali care încep războaie. Ar trebui să ne fie rușine că incităm la ură și că rulăm un discurs discriminatoriu de tip hitlerist. Astăzi, parcă anumiți indivizi caută să readucă societatea la acel nivel de primitivism.

Sensibilitatea există în noi toți

Doar că unii și-o reprimă și o sugrumă atât de bine, încât se transformă în acești „oameni de succes” care calcă pe cadavre. Sigur, unii dintre ei sunt afectați la nivel cerebral, încât nu există această urmă de empatie. Tulburarea de personalitate se formează în timpul copilăriei și ține de diferiți factori, inclusiv profesorii pot contribui la formarea unei tulburări de personalitate. Cel puțin generațiile noastre, care suntem acum la maturitate, cred că am avut parte de mulți profesori sănătoși. Cum poate cineva să ducă atâta  suferință și atâta durere și cum pot să ceri oamenilor un echilibru, când nu au de unde?            

PS. De ce trebuie sa muncim pentru Zelenski, Ursula și Biden? O să spuneți  că avem securitatea garantată și primim fonduri europene. Niciuna din cele două nu sunt garantate. Uitați-va ce caracatiță este la firmele de consultanță, ce jocuri de bani fac. Nu vă spun câtă minciună este scrisă în documente. Pe vremea mea se numea ,,burtologie”. Mă întreb câți bani ,,se reîntorc” în cabinetele externe și interne de la ,,firmele de casă?’’Trăim într-un jaf cu banul public făcut de politicienii corupți. Cât de impertinent poți fi să mimezi că adaugi 10 lei la pensie și în fiecare seară să minți zâmbind, iar ei trăiesc în lux prostind oamenii. Alegeri?! ,,Vin ai noștri, pleacă ai noștri, noi rămânem tot ca proștii”, de 32 ani. SLAVĂ!….

Al dumneavoastră, același,

Prof. Ioan Romeo Mânzală