Ne confruntăm, deseori, cu situații solicitante. Și, de cele mai multe ori, nu acționăm cum am dori s-o facem. De ce? Pentru a nu fi ”judecați”, ca la carte, de către ceilalți, care se supun anumitor reguli ”moralizatoare”.

Cine ne dirijează viața?
O forță externă imperceptibilă sau o forță internă, mai umană?
”Existența este absurdă, dar noi o putem defini după bunul plac”- spunea Camus.
Oamenii râd sau se întristează auzind pe cineva aruncând cu Democrația în sus și-n jos, în stânga și-n dreapta, dar omit esența acesteia: libertatea.
Familia este ca o societate în miniatură. Statul poate fi văzut ca o familie lărgită. Prin urmare, mai multe lucruri care ne definesc sau credem că ne definesc, încep în familia fiecăruia dintre noi. Dar noi privim mai mult spre exterior, decât spre interior.
În familie începe demo­crația adevărată. Existența nu are un sens. Sunt de acord cu ceea ce spunea Camus. Dar fiecare dintre noi o putem defini așa cum dorim pentru noi înșine. Fiecare este unic, tocmai pentru că-și definește într-un fel anume viața. Trebuie să-i respectăm perspectiva. Dar, perspectiva ta este a ta, nu o impune celuilalt.
Viața ta poate fi determinată de factori externi, dar alegerile pe care le faci își aparțin. Nu există bine sau rău, acestea sunt concepte abstracte. Societatea însă, pentru a progresa, are nevoie de un anumit contract moral. Democrația nu este doar un instrument politic, ea este o formă umană de organizare și în cadrul familiei.
Viața nu are un sens al ei, planificat. În viață, noi încercăm să ne facem o rânduială a noastră, individuală, dar și aici este de discutat. Pentru că, de regulă, rânduiala noastră depinde de programul celor din jur.

,,Viața, de cele mai multe ori, bate filmul”
Este o zicală din popor. Dar acest popor, nu există fără viață. De multe ori, forțăm anumite lucruri, de și noi ne mirăm, la final, de ce o facem. Dar viața ne dă atunci lovitura de grație și ne aduce cu picioarele pe pământ. Ne naștem cu o întrebare: care este sensul vieții pe care o trăim? Noi când mai reușim să ne bucurăm? Pentru că, indiferent ce ar fi, văd că noi nu ne mai putem bucura. Au reușit banii și politicienii să ne transforme în roboți, dacă tot este la moda robotica. Dar fiind în luna sărbătorilor de iarna, o să scriu, chiar legat de febra colindelor, a cumpărăturilor și despre ce este mai important, despre BANI.

Bani, bani și iar bani!!
Democrația asta a noastră nu are decât bani, ură, politică, înarmare, avuție. Dar toate astea, tot cu bani le obții. Până la urmă, și fericirea tot cu bani o menții, să nu mai vorbim de sănătate! Fără bani nu te poți trata, nu poți să te hrănești, nu poți plăti strictul necesar. Oriunde mă uit, e vorba doar de bani! Bani pentru mâncare, bani pentru facturi, bani pentru o haină, bani pentru școala copilului, bani pentru mers la serviciu, bani pentru întors acasă, bani pentru distracție, bani pentru orice! Azi- mâine, vom plăti și aerul! Lumea asta se învârte în funcție de bani. Noi alergăm după bani. Dar oare am devenit adevărați roboti, sclavi, sau așa trebuie sa fie rânduiala în viață? Și măcar dacă ar fi vreo distracție în asta!
Mai nou, și mariajele depind de bani. Când te căsătorești, viitoarea soție te întreabă: ce studii ai, ce profesie ai, câte firme ai și nu lipsește cea mai căutată întrebare a zilelor noastre: câți bani ai. O partidă bună e aceea când el sau ea, după caz, se scaldă în bani. Dar sunt situații și situații…
Deunăzi, am auzit o po­veste despre o doamnă al cărei soț e printre bogații locului. Și mă cunosc foarte bine cu această familie. Ea, o femeie cu școală. El, mai subțire cu educația și școala, având o funcție publică. Este plin de bani, are un comportament de om tâmpit, care se lovește singur, dându-și cu stângul în dreptul și un limbaj grosier. Care, la doua fraze lansează năstrușnica expresie: „ce puii mei” sau alte cuvinte ce nu pot fi redate în scris.
Omul se laudă prin asta, așa crede el. Ea plânge între pereții vilei, el are o amantă la oraș, chiar colega de serviciu angajată de el. Alta, la țară, pentru atunci când se deplasează pe teren. Și viața-i pare frumoasă! Dacă nevasta îndrăznește să-i reproșeze ceva, el reacțio­nează vulgar, o amenință că-i taie fondurile și o arunca în “văgă­u­na” în care trăiește maică-sa. “Te trimit la mă-ta, în fundul satului!” Săraca, o bătrânică pe la care nu au mai trecut de șase luni, ca să vadă ce mai face. Noroc cu pensia de 700 lei pe lună! „Te-am luat din noroi, vac…. și mai ai pretenții? Gura mică, altfel dai de dracu’ panaramă de muiere!”. Ea ce să facă? Tace! Prea e tentant un shopping la Milano! Merge singură la Viena, în sezonul de iarnă, că de, este femeie de bugetar miliardar! Ah, bugetul statului și politicul!?
Ba chiar merge și aici, în țară, dar pentru așa doam­nă, nu se merită să cumpere din ce este aici! Că nu se poate lăuda cu ce cumpără ea din străinătate! De aici cumpără așa, de consolare. Am crezut ca numai el este mitocan. Dar constat că ea nu este o victimă. Este o ,,țoapă de bugetar”!
Dar să vedeți ”beiza­de­lele” cum își etalează seara, prin orașe, prin cluburi și în parcări, cadourile primite de la mămica și tăticu: mașini de lux, țoale de firmă, bijuterii, băuturi scumpe. Iar odraslele îi răsplătesc cu tatuaje pe măsuri, droguri, beții de fac pe ei. Să nu mai vorbim de cazinouri, iar după aceea, să vezi pe tăticul, politician rasat, cum amenință polițistul x și procurorul y, să nu-i facă progeniturii dosar penal. Lumea s-a tâmpit, nu știe ce să mai născocească ca să-i vadă oamenii isprăvile.

Dacă nu ne vom trezi, va fi rău de nația umană !
Pentru că, lumea a luat-o razna, iar banii au distrus omenirea. Cu bani speli creiere sau tot cu bani îți cumperi moartea. Nu există democrație perfectă, întrucât nu se cunoaște nici definiția ei. Nu avem un standard al democrației după care să ne ghidăm. Și atunci, cine învârte lumea?!
Când vă spun că banii și politicul învârt lumea, cred că nu greșesc! Noroc că eu n-am oportunitatea domnului semianalfabet, mare bugetar și politician, iar amantele nu vin la sărăntoci fără bani, oricâte facultăți ar avea. Sau o fi ghinion? Sau poate sunt invidios ? Voi ce ziceți?
Am scris toate acestea pentru că Decembrie este luna cu cele mai mari cheltuieli pe cadouri de toate dimensiunile. Vorba lui Ca­mus: acum se văd dife­rențele între o amantă care iubește cu sufletul, și o amanta de lux, cu gândul la favoruri, lux exorbitant și bani cât de mulți. Dar mă întreb, ca bărbat: Care o fi diferența între una și alta, că tot amantă se numește. Și să nu uităm că sunt mulți oameni aleși, cu bani mulți, că așa a dorit sistemul și PSD-ul.
Dar mă întreb: oamenii ăștia, pentru câți bani primesc lună de lună, au produs și justificarea lor? Dar vorba lui Hoennes: “Orice miliardar semianalfabet este un parvenit, nu s-a născut miliardar decât când a devenit funcționar la stat sau când au furat și țepuit pentru bani, asta este marea majoritate a celor bogați”. Honore de Balzac spunea despre parveniți: ,,Parvenitul se târăște de-a bușilea în fața celor ce-i pot fi de folos și este obraznic cu cei de care nu mai are nevoie”.
De ce am ajuns aici, pe marginea prăpastiei? Am împrumutat tot ce este mai rău din țările capitaliste, iar noi venim în țară școliți acolo, ca să punem în practică ,,răul cel mare”. Bineînteles, cu concursul larg al părinților.

Al dumneavoastră același
Prof. Ioan Romeo Mânzală