La început de an, mai bine zis pe 1 ianuarie 2020, s-au împlinit 13 ani de când România a intrat în Uniunea Europeană.

Presa mainstream și mașinăria de propagandă a Bruxellului a inundat opinia publică cu comunicate și statistici false despre binefacerile integrării României în UE, despre îmbunătățirea vieții românilor după 13 ani de subordonarea intereselor noastre către comisia europeană și a marilor puteri occidentale. Ni se oferă niște statistici, de fapt iluzii, despre creșterea poten­țialului economic al României și a nivelului de trai a românilor. Primii 13 ani, ca stat membru, am adăugat datorii peste datorii, de am depășit PIB-ul României. Datoria României a ajuns, acum când scriu aceste rânduri, la peste 100 miliarde de euro. Însă integrarea a avut mai mari costuri, nu doar avantaje. Costuri de acomodare, costuri legate de concurența mărfurilor care din 2007 circulă liber și se adaugă un cost imens, cel al hemoragiei cre­ierelor, circa patru-cinci mili­oane de români care au emigrat și slăbit potențialul economic și uman privind dezvoltarea Ro­mâniei.
O iluzie este și creșterea exporturilor. Dacă, înainte de intrarea în UE, companiile vindeau peste hotare mărfuri în valoare de 25 miliarde de euro, exporturile au fost de peste 42 miliarde de euro numai în primele nouă luni din 2019. Statistica exporturilor e un fals ideologic. E adevărat că au crescut exporturile, dar firmele care au trimis mărfuri în străinătate sunt tot străine sau controlate de țări străine, multe multinaționale, care au încasat di­videndele și profiturile le-au dus tot în țările bogate din vest și în beneficiul occidentalilor.

Profituri încasate de companiile străine
Investiţiile străine au contribuit din plin la această creştere, prin firmele înfiinţate care au creat locuri de muncă pentru sute de mii de români. Aproape 45 de mili­arde de euro au intrat în ţară de la 1 ianuarie 2007 şi până în această toamnă 2019. E adevărat, investițiile au crescut, dar în beneficiul acelorași firme străine care au încasat beneficiile. Veniturile în plus nu au ajuns în buzunarele românilor, ci în conturile mana­gerilor sau patronilor străini. Privatizările din 2001-2008 ne-au adus falimentarea economiei naționale și nu am reușit să recuperăm pierderile, pentru că profitul l-a încasat compania străină. Înainte de 2008, intrau anual în România circa 7,3 miliarde de euro, sub formă de investiţii străine directe, după 2008, media a scăzut la 2,5-2,7 miliarde de euro, deci o pierdere de aproape 5 miliarde de euro anual. Aderarea la Uniunea Europeană a însemnat şi atra­gerea de fonduri în valoare de 39,9 miliarde de euro. După ce scădem contribuţia plătită de România la bugetul comunitar, rămânem cu un plus de 26,5 miliarde de euro, bani pe care economia noastră îi câștiga înainte din profiturile firmelor românești, ce ajun­geau la salariații români. Azi, aceste beneficii din fonduri europene ajung tot la companii și cetățeni străini. Pe hârtie, salariul mediu net a crescut de la 312 euro net în 2007, la 459 euro net în 2016, dar în realitate abia a acoperit rata inflației.

După 13 ani de la integrarea europeană a României
Odată cu integrarea Româ­niei în UE și sub diktatul Bru­xellesului, românii au rămas tot codaşii Europei când vine vor­ba de PIB-ul per capital, raportat la puterea de cumpărare, un indicator care arată ce putem face cu banii.
O altă demagogie a Bruxellului este propaganda privind creșterea exportului agricol și a producției companiilor agricole din România. În schimb, realitatea e cruntă, circa 48 la sută din terenul agricol al României e controlat de străini, ceea ce face ca acest surplus de produse să aducă bani și beneficii tot intereselor de peste hotare. După 13 ani de la integrarea europeană a României, românii o duc tot mai prost, bine fiindu-le doar europarlamentarilor propagandiști de la Bruxelles, precum Corina Crețu, pe salarii uriașe în euro, care oferă comunicate, ca pe vremea comuniștilor, despre binefacerile false ale integrării. Lucrurile sunt mult mai complexe cu această doamnă, care dădea mâna cu Soros la Bruxelles. Am avut așa zise doamne și domni pe care poporul roman le-a trimis în Parlamentul European ca să fie plătite cu mii de euro să denigreze România (vezi Monica Macovei care a făcut rapid un partiduleț M5, parcă era numele unei autostrăzi din Ungaria, ea având legături mari cu Ungaria, dar toata lumea doarme) etc. Nu ne miră faptul ca noi suferim pentru că poporul roman a trimis în Parlamentul Românesc și cel european toate pițipoancele, care aici se credeau dive. Multe din ele sunt înghesuite pe la MAE, la consulate, ambasade etc. Altele, prin Parlamentul României, unde sunt băgate la diverse Comisii, Consilii de Administrație, prin diverse ministere s-au chiar în justiție, servicii, MI. Multe au statutul cel mai de preț, de AMANTE. S-a ajuns în postura în care politicienii de azi ( unii), au mai mulți ani în politică decât Ceaușescu. Țara moare fără politicieni ca Vozganian, Tăriceanu, Băsescu, Turcanu, Orban, Petre Roman, E. Andronescu, Rovana Plumb și mulți alții. Unii au făcut imperii pe banii statului și acum vor mandate politice! Oare nu mai există și alte tipuri de mandate?! Vad că numai dosarele îi poate scoate afară din politică. În acest moment, România este o țară care nu are o direcție, datorită acestor politicieni, care au condus prost. Trebuie schimbați politicienii chiar și cei din teritoriu și până la București.

Statistica nu minte!
România a intrat într-o eră a subdezvoltării structurale, odată cu integrarea în UE, iar românii sunt tot mai săraci. Țara noastră, după 13 ani de integrare UE, e mai săracă, fără autostrăzi și trenuri de mare viteză, dar cu industria, facilitățile portuare și agricultura pe mâni străine. Spuneam anul trecut, anul acesta se pregătesc spre vânzare Hidroelectrica, porturile Mangalia și Constanța, CEC BANK, Proiectele Sistemului de Sanatate, CFR! Acum pot să vă spun că am avut dreptate. Au scos deja capul la iveală. Românii, după euforia din 1 ianuarie 2007, au cunoscut imediat sărăcia UE, prin criza economică din 2009, când s-au tăiat salarii, pensii și îndemnizații de mame, iar de atunci o duc tot mai greu, de la an la an, pierzându-și speranța. Creșterea economică și exporturile sunt doar pentru profiturile companiilor străine, care controlează economia din Ro­mânia. Românii sunt tot mai puțini, prin prăbușirea demografică, datorită emigrației și sărăciei, iar creșterea economică nu se simte în bu­zu­narele românilor pentru că veniturile pleacă spre Bru­xelles, Londra, Paris sau Berlin, SUA. Anul acesta dl Orban a virat din buzunarele romanilor 330 milioane euro ajutor de stat. La ai noștri, le adună statul tot ce mai au. ANAF face socoteli la patroni pe care numai ei le cunosc? În concluzie, ai noștri sunt cei care trebuie să plătească tot, iar străinilor li se dau bani că au venit aici. Trăim în UE, unde sărăcim pe zi ce trece. Avem și noi corupții noștri, dar în alte state dezvoltate care se pretind ca fiind europene și occidentale, co­rupția este mult mai mare și nimeni nu scoate o vorbă.
După 13 ani de la integrarea României în UE, viața și statistica ne arată că a fost o iluzie a românilor că străinii ne vor binele, o amăgire de care ne vindecăm tot mai mulți, noi, din clasa de mijloc, care de la an la an suntem tot mai săraci, în ciuda comunicatelor propagandistice și zgomotoase ale Bruxellului și a europarlamentarilor bine plătiți din munca noastră; din plata taxelor și impozitelor tot mai numeroase în beneficiul unei clase suprapuse de funcționari ai comisiei europene incompetente și lacome. Din păcate, toata lumea ne-a furat, pe toate părțile. Străinii și unii din interiorul țării, într-o complicitate perfectă. Mă întreb cine ne apără, când toți sunt o apă și un pământ. Țara fără o justiție puternică este o țară fără coloană vertebrală, o țară fără identitate.

La noi, toată lumea se rezuma la bani, la foloase necuvenite!
Uitați-vă cum stau pe scările tribunalelor și cerșesc pensii speciale. Nouă ne dă cineva ceva? Mă uit și la politicieni. Cum scoate unul capul fiind mai deștept ca alții, vine dosarul în complicitate cu justiția, peste noapte, pe bandă rulantă. Mă întreb când se vor opri cu asemenea practici mafiote, când vom avea și noi, alegătorii, un cuvânt greu de spus în propria țară, lăsând manipularea și demagogia la o parte. Tocmai aceste două cancere au dus țara aici unde se vede, iar unii politicienii s-au îmbogățit peste noapte, de astăzi nici nu ne mai cunosc. Câtă ură, câtă dezbinare, cât analfabetism, câtă îngâmfare și infatuare pe banii proștilor. Cred că sub noi există un zăcământ mare de prostie. Văd că nu mai știu ce să facă de mult bine. Oare va veni o vreme când vor plăti cu vârf și îndesat? Ei hotărăsc jaful, justiția dă hotărârile ”legale” pe jaf. Ei stabilesc cuantumul furturilor, ei stabilesc gradul de îndatorare, în numele poporului roman, care tace și se uită la bătaia de joc. M-am uitat la un ministru de finanțe, parcă este drogat, nu știe ce spune de la o zi la alta , eu cred că el merge din inerție, nici nu știe ce face.

Suntem un popor bătut de soartă?!
Sau suntem chiar atât de slabi, de nu știm să ne dirijăm și să ne alegem viitorul! Cu o asemenea gândire, viitorul nostru este SUMBRU. Aristocrația bugetară va duce țara în faliment, orice am face nu mai avem mijloacele necesare de a ne conduce pe noi, ne place să ne conducă alții. Am devenit un popor căruia îi place văicăreala, milogeala și umilința. Somn ușor, dragul meu popor ! UE ne veghează până nu mai avem nimic. Se apropie ceva totuși? Uitați-vă în Franța, Germania, Italia și alte state. Ce vedeți, comentați dumneavoastră. Ai noștri dorm, dar dorm pe bani mulți și nemunciți, permi­țându-și să facă ce vor și câți bani vor, într-o bătaie de joc continuu. Suntem țara unde există două criterii de pensii: contributivitate și hoție. Am spus totul, dumneavoastră înțelegeți ce doriți. Viitorul este sumbru!!!
Al dumneavoastră, același
Prof Ioan Romeo Mânzală