Suntem debusolați, nu știm direcția în care mergem, nu știm care este lumea reală, nu știm de unde venim și unde plecăm. Știința, biserica, istoria sunt contestate, în fiecare zi apare ceva nou. Este haos în tot și în toate.

”Sunt foarte mulți oameni care în prezent se simt pierduți, confuzi, blocați, nesiguri cu privire la ceea ce au de făcut în continuare. În acest context, este posibil ca mulți dintre voi să constatați că vor fi persoane apropiate care vă vor căuta pentru a vă cere ajutorul într-un mod indirect, în sensul în care se victimizează, se plâng întruna de „nenorocirea care li s-a întâmplat”, se plâng că nu-i ajută nimeni etc. Nu-ți cer direct ajutorul, pentru că sunt prea mândri ca să facă asta, dar bat șaua ca să priceapă iapa – și o fac la modul foarte evident, ca să te determine să te oferi tu să îi ajuți. Aceasta este o abordare de vibrație joasă, care conține o energie parazitară, este un gen de codependență. Acești oameni încearcă să te tragă și pe tine în drama lor; practic, ei încearcă să te prindă în capcană și să te determine să le hrănești iar și iar nevoile egoului lor. E un gen de vampirizare.

Când te confrunți cu o situație dificilă poți să-ți suni un prieten și să-i spui direct: „Am nevoie de ajutorul tău. Mă confrunt cu o situație complicată acum și aș vrea să-mi spui care este opinia ta, sfatul tău”. Asta înseamnă că tu te arați vulnerabil și nu te rușinezi pentru faptul că nu le știi pe toate, recunoști că te-ar putea ajuta să ți se prezinte și o altă perspectivă asupra acelei situații. De fiecare dată când îți permiți să fii vulnerabil cu o persoană în care ai încredere și să împărtășești o anumită situație prin care treci, tu mai cureți puțin din energia rușinii pe care o ai în interiorul tău. Nu e nicio rușine să nu le știi pe toate, nu e nicio rușine să recunoști că simți că nu te poți descurca singur într-o anumită problemă, nu e nicio rușine să îți permiți să fii vulnerabil. Este foarte important să înțelegeți că este în regulă să spuneți „Nu”, este în regulă să spuneți „Te rog să încetezi să mai bați saua ca să priceapă iapa. Dacă vrei să-mi ceri ceva, cere-mi direct”. (Phil Good).

Mai avem mult de lucrat, ca să schimbăm ceva

Suntem chemați ca în această perioadă să ne uităm bine la noi înșine și să recunoaștem la modul foarte sincer unde anume în viața noastră încă nu ne rostim adevărul. Și nu este vorba despre a ne judeca pe noi înșine, ci despre a conștientiza la modul absolut sincer unde mai avem de lucrat cu noi. Este vorba de a recunoaște că mai sunt aspecte ale vieții noastre la care mai avem de lucrat, de schimbat câte ceva, ca să evoluăm. Și nu spun să ridici tonul, să fii agresiv, să jignești și tu persoana respectivă, etc. ci spun să-ți rostești adevărul, să-i spui persoanei respective că te deranjează modul în care s-a comportat.

De ce este important să ne rostim adevărul? Pentru că aceasta este o perioadă în care trecem prin activări, actualizări masive, în care curățăm Umbra colectivă. Și dacă nu avem curajul să ne rostim adevărul în astfel de momente în care suntem tratați într-un mod lipsit de respect, jignitor, abuziv înseamnă că mai avem ceva de lucrat cu noi înșine. 

Așa că vă rog să vă uitați bine la viața voastră și să vedeți în ce zone, relații, cu ce persoane încă mai faceți astfel de lucruri, încă mai tăceți și înghițiți. Și înțelegeți un lucru: când le spuneți oamenilor în față „Eu nu accept să fiu tratat în acest mod”, „Modul în care te comporți tu este inacceptabil, din punctul meu de vedere”, voi îi ajutați să conștientizeze că au de lucrat cu ei înșiși, că unele dintre comportamentele lor sunt lipsite de respect la adresa celorlalți. Și este spre binele lor să primească un astfel de feedback de la cei apropiați, dragi. De fapt, asta înseamnă să iubești un om – să îi arăți, într-un mod respectuos, civilizat, iubitor, unde mai are de lucrat cu el însuși, ce comportamente, atitudini de vibrație joasă manifestă în relațiile cu ceilalți, să-i ceri să-și asume responsabilitatea pentru ceea ce spune, face și astfel, să îl ajuți să evolueze”, scria Phil Good.

Citesc zi de zi pe Lorie Laad, Phil Good, Mihaela Dan, Edith Kadar  Gheorghe Buzgan etc.  Acești învățați ai spiritualității mă conduc să fac legătura între credință, știința și spiritualitate. Consider că noi nu suntem pregătiți de trecerea într-o dimensiune superioara a vieții.

Chiar în momentul când scriu acest articol, Președintele SUA, Joe Biden explica poporului american ce rol au obiectele zburătoare. Am  trecut de la război, am scris și încerc cât se poate cu ajutorul specialiștilor enumerați de mine, să pregătim trecerea anumitor persoane într-o nouă ascensiune.

Sunteam într-o continuă schimbare

Și trebuie să ne adaptam la toate. Nici cutremurele nu ne mai ascultă. Chiar în fiecare zi, la aceeași oră, unul după altul?! Au încercat clonarea lui Dumnezeu, mâncăm viermi. Bătrânii de la Davos (Webwer) umblă în chiloți de damă pe plajă. Cretinitatea este în floare! De ce ? Cine oprește acești nebuni care hotărăsc soarta lumii?!

Biserica este ca și inexistentă, cât mai multă avere și alte minuni. Taxe mai mari și în cimitire. Oare de ce preoții nu opresc aceste ,,nerozii’ care se întâmplă văzând cu ochii. Oameni buni, întoarceți-vă fața spre Dumnezeu! De ce fugim de noi și de semenii noștri?

Fuga arată nevoia de a te îndepărta de un pericol sau de a câștiga un concurs, dacă ești atlet. Iar dacă pericolul ești chiar tu, trăirile și problemele tale amânate și lăsate nerezolvate, vei fugi la nesfârșit fără ca măcar să îți dai seama că devii un “atlet” al vieții.

Aud des expresii în care “fuga” și “viața” coexistă în aceeași frază: “Doamne, cât am de alergat de ici-colo”, “viața asta e o alergătură continuă”, n-am timp, tre’ să fug, pa!” Să nu mai vorbim de fuga de iubire, fuga de responsabilitate, fuga de maturizare…Alergi și alergi, și nu îți dai voie să te odihnești, să ai momente de respiro.

Unde, Doamne, alergi? Și când te vei opri?

 Ești într-o continuă fugă! În permanență trebuie să faci ceva, să fii ocupat cu ceva.  Ești ocupat (așa, ca un teritoriu) de probleme reale sau ireale, create de mintea ta, doar să nu rămâi cu tine. Fugi. Fugi de tine. E ca și cum nu mai vrei să te aștepți, ca și cum ți-o iei înainte, plictisit de viteza de melc a celui care ești cu adevărat. De ce fugi de tine? Pentru că simți că se apropie liniștea, iubirea, că viața ta se va liniști, iar asta te panichează? Ești într-o permanentă fugă. În interior, că afară poți compensa cu o comoditate crasă sau cu refuzul de a te stabiliza. De la atâta alergare din tine, fie alegi să ieși rar din casă odată ce ai intrat, fie îți creezi false probleme și pleci să salvezi pe cineva, doar să nu lași liniștea să te pătrundă.  Și te mai miri că oamenii fug din viața ta, că tot timpul ești obosit. Păi normal că o fac, doar și tu fugi de tine! Fugi de tine, de cine ești cu adevărat, și te scunzi în spatele măștilor și a rolurilor pe care le joci. Tu crezi că ești funcția ta, sau banii tăi, sau părinte, sau soț/soție, și te identifici atât de mult cu aceste roluri încât devii un alt aspect al tău, mult distorsionat. Ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani a fost noaptea întunecată a sufletului experimentată la nivel colectiv. Și va dura atât cât va fi necesar pentru umanitate.

Știu că ăsta nu este un răspuns care să le placă oamenilor, pentru că ei ar vrea să știe exact când se va termina, însă acesta este răspunsul. ”Cât mai durează? Ce se va mai întâmpla? Când o să scăpăm din asta?“ – dacă veți continua să puneți acest gen de întrebări, vă veți spori anxietatea, îngrijorarea, frica.

Dacă vă întreba cineva atunci: „Când se va termina asta? Când vei ieși din asta?”, ați fi putut să-i dați un răspuns precis? S-a terminat atunci când ați fost pregătiți să ieșiți la lumină.

Umanitatea trece acum prin noaptea întunecată a sufletului, este ghemuită pe podea, este devastată. Și se va termina când umanitatea va fi pregătită să iasă din noaptea întunecată a sufletului”, scria Lorie Ladd.

Depinde de voi să vă lăsați trași în jos ,să simțiți anxietate/ îngrijorare/ disperare/ frică/ neputință, să vă simțiți victime și să întrebați iar și iar „Când o să se termine asta? Cât de rău o să ajungă să fie?” sau să vă mențineți echilibrul energetic/ emoțional și să rămâneți la un nivel înalt de vibrație. Depinde de voi dacă vă resemnați, credeți că nu mai este nicio speranță. Cel mai dificil lucru în această perioadă de haos general, în care manipularea, controlul, cenzura, frica au ajuns la cote incredibile, este să ieși din  matrice să te menții într-o stare de echilibru energetic, emoțional și să privești totul din postura Observatorului neutru. Și este, în același timp, cel mai uluitor lucru, cel mai palpitant, cel mai minunat. Îmi pun o întrebare retorică: Care lume este a noastră? Asta care o trăim sau lumea spirituală, care bate la ușă? Încerc să înțeleg lumea așa cum o percep zi de zi, să aleg ce este frumos. M-am săturat să scriu de războaie, ură, manipulare etc.

Fugi omule, că nu știi de ce fugi!

 Al dumneavoastră, același,

 Prof Ion Romeo Mânzală