Ni se repetă și afișează ideea cu societatea globală, încât noi chiar am ajuns să credem. Așa că treptat, omul de rând naiv se desprinde de toate obiceiurile sale. El este educat de sistem. Reeducat, pardon. De ce trebuie să mai merg la vot? Noi votăm și cine trebuie numără. Băsescu a știut de ce a cumpărat aparat de numărat. De fapt, de la el a început toate nenorocirile, inclusiv formarea ,,statului paralel”. Acest stat paralel a dus la eșuarea statului de drept.

Cum și de ce să votez un stat eșuat?

Președintele se alege cu mult timp înainte în America, Parlamentul se alege la ordinul lui Ursula. Banii noștri se dau lui Zelenski, ca să apere averile unor americani și evrei bogați. Ce treaba avem noi cu Ucraina? Ursula se ocupă de vaccinuri, iar noi ne văităm ca nu avem bani de pensii, iar noi și credem. Acum au nevoie de votul nostru. Tot ea decide ce politicieni vor câștiga. De 35 ani am ales din prost și mai prost, indivizi gargaragii, trădători, hoți, mulți școliți în străinătate, unde au învățat să trădeze propria țară și să o vândă pe nimic. Acum tot aceleași figuri bolnave de avuție vin și cerșesc voturi. Iar eu alegătorul de bună credință am devenit ,,NIMENI”. Într-o emisiune televizată am spus domnului Barbu, moderatorul emisiunii respective că am devenit NIMENI. Toți zâmbeau, inclusiv moderatorul. Acum în preajma alegerilor chiar mă pot numi NIMENI. Fără ajutorul unor instituții ale statului care trebuiau să vegheze nu se putea ajunge aici fără nici o cale de ieșire. Lucrurile sunt foarte grave. Au dat mâna toți și s-au făcut că nu văd. Capii hoților din România au ajuns și la UE să califice și pe alții din alte țări să fure și să trădeze. Au ceasuri de zeci de mii de euro, vile somptuoase, beau sticle de vin de 18.000 de lei o sticlă, șampanie de 10.000 euro, pensii speciale (furatul este un sacrificiu) și majoritatea populației moare de foame. Birurile au ajuns de la 7,7% în 89 la 48% acum. Au ajuns să dea legi fără Parlament, iar Guvernul ”modelează” hoțiile care se rezuma la cifre, făcând ce vor fizicul lor. Președintele caută, după refuzul de la NATO, un culcuș călduț, călcând totul în picioare, fără a mai consulta pe cineva. Doar pe Zelenski și pe doamna Pralog, restul nu mai contează. De ce trebuie să merg acest ,,nimeni” la vot? Manipularea și gargara au ajuns metastaze politice. Vă dau mai jos câteva exemple:

Tot se repetă că omul, alegătorul nimeni, ceea ce a făcut până acum e greșit, nesănătos și dăunează ghici cui? Planetei. Așa că, omul renunță la carne. Companii, firme și branduri adoptă ideea, așa că cine nu dorește să fie validat de semeni săi, ar face bine să schimbe dieta. Clișee precum: ”Carnea e pentru oameni răi” sau ”omul evoluat consumă plante” au un singur scop: să-l facă pe om să adere cât mai reped la un asemenea comportament. O vastă manipulare absorbită într-un timp record.

Apoi, în drumul spre acest global, omului i se repetă că felul în care s-a purtat până acum este lipsit de noblețe, așa că aici intervine industria dezvoltării personale. Mii de oameni – sau forme de prăjituri – ies din băncile workshopurilor contracost, ca noi-nouți. Ei brusc încep să se copieze unii pe alții, să-și urmeze în masă liderii – mereu aceiași, făuriți după chipul și asemănarea publicului, în stil personalizat. Îmi aduc aminte aici de un tomberon selectiv din Gara de Nord din București acum vreo 3 ani, când aruncai PET-ul în stânga și hârtia în secțiunea din dreapta, însă ele de fapt cădeau în aceeași pungă…

Se oferă adesea două variante mediocre, și o a treia variantă deșteaptă, pe a cărei etichetă neapărat să apară cuvântul deștept, altfel cum ți-ai mai putea da singur seama că e alegerea cea bună?  Epoca propagandei astăzi se numește advertise.

Apoi, i se spune că manierele sunt greșite, și că el trebuie să fie el însuși, să exploreze la maxim emoțiile sale. I se spune că zbuciumul e ok, furia trebuie ”evacuată” și tot ceea ce ai tu lăuntric mai de preț, trebuie îndată scos afară. Paradoxul lor? Emoțiile sunt valoarea noastră – dar dă-le pe toate afară. Credeți că emoțiile sunt infinite? Ei bine, priviți cum arată o prostituată după ore de muncă. E istovită, răvășită, epuizată, bolnavă, scârboasă… și în fine, bătrână. Așa că omul este reeducat să devină un animal emoțional cu drepturi, asta până când el va mai avea emoții să se opună sistemului. Apoi în sfârșit, el va fi tăcut, obedient.

I se repetă peste tot să facă alegeri deștepte, să fie el însuși, să fie unic, și apoi sfârșește arătând, vorbind, judecând și fiind exact la fel ca oricare altul – zeci de alții pe lângă el. În cele din urmă, i se repetă că sistemul e defect și trebuie înlocuit cu altul, unul mai bun, guvernat de cetățeni vigilenți, care obligatoriu să participe cu un cuvânt, și neapărat cu minim o sesizare și reclamație în cetate. Dacă vecinul trece pe roșu sau dacă nu și-a scos batista la nas, oamenii sunt învățați să penalizeze.

”Toarnă-ți aproapele”

E ultima deviză a unei societăți aflate pe moarte. O moarte paradoxală, că în timp ce oamenii-s tot mai activi politic, ei intim și personal, devin tot mai inerți…

Se învestesc tot mai mulți bani în cursuri de implicare în comunitate, în cursuri de public-speaking, cursuri de Relații Publice,  și chiar de guvernare și lucru în echipă, nu cumva să stăm nițel mai mult singuri cu noi înșine. Acești bani de la ,,consultanți” se întorc tot în buzunarele politicienilor. Este o ”sclavie mascată’’ în special consultanții pe fonduri, cei din multinationale (merg până mor de epuizare), iar din bugetari fac politicienii ce vor fizicul lor. Cine nu se supune, urmează concedieri, dosare fictive și multe sinucideri. Toate acestea se întâmplă la cei care scot capul. Căci pericolul, probabil ei știu deja – apare când taci. Nu vă e dor nițel de intimitate? De vremea aia în care ajungeai acasă și te simțeai singur. Ei bine, acum nici nu apuci să simți intimitatea, că iute pui mâna pe telefon: ești acolo, la grămadă cu alți zeci, sute de prieteni de-ai tăi. Ai observat că nici nu mai saluți, când intri pe mess? Ce revedere, ce despărțire, totul pare un flux continuu din care parcă nu mai poți să scapi.

Societatea globală în plină manifestare

Tactic, programele de reeducare prin denigrarea subtilă a ființei au loc, cu însuși acordul cetățeanului. Colivia de aur făurită pe spinarea datelor fiecăruia dintre noi își vopsește gardurile, și omul se va bucura că…există și atât. Adâncit profund în mintea sa – lumea virtuală, el doarme. Se luptă cu meme-uri și gif-uri, dar spune că s-a trezit. Citește acestea până la final, și dacă mâine îl întrebi ce a înțeles din tot, nu știe să răspundă.  Cumpăra cărți și citesc doar coperțile. Aceasta metastază a atins și biserica, unde nimeni nu face un serviciu gratuit enoriașului decât contra cost.

Comunismul e  deocamdată chiar sistemul virtual conceput până acum, unde se lucrează la făurirea Noului OM: (a se subînțelege NOM =NWO) prin accesul la ideile noastre, la gândurile noastre, la subconștientul nostru – devenit COLECTIV, pe zi ce trece.

Intrați pe o pagină de vegani, spuneți că dvs. consumați carne, veți fi terfeliți, aruncați în mocirlă, vi se va băga pe gât reeducare, veți fi bătuți de o grămadă…

Mergeți la un psiholog și spuneți-i că dumneavoastră nu citiți cărți moderne, fiindcă doriți să vă păstrați mintea pură, veți fi un ignorant, un arogant și poate un deviant în ochii acelui om. Spuneți-i cuiva că nu aveți o viziune politică – veți fi clasat drept nebun. Sau poate habotnic?

Iată, mecanismele tactice puse în mișcare. Fiecare om este chemat de urgență, să declare cu subsemnatul, apartenența de orice tip, dar mai cu seamă politică, la o clasă sau alta. Și în timp ce îi desconsideri pe fiecare, ți se pregătesc huiduieli de ambele tabere. E de parcă ai o pungă împărțită în două sau trei sau mai multe fragmente, și orice categorie alegi, cazi în aceeași cutie…

Fiindcă ”Sunt epoci în care nu poți înainta, decât mergând împotriva curentului…”  (Mircea Eliade)

Divizarea categoriilor sociale este primul pas către cucerirea lor…

Reeducarea omului

N-a fost niciodată mai aproape, subtilă și perversă decât acum. Fiecare om este luat din sucul său propriu și târât parcă, mecanicește, într-un bazin, în a cărui amestec s-au revărsat parcă toate trăsăturile lumii: un harcea-parcea ingineresc social.

Ce vor mai înțelege, oare, în timp, din noi, despre ce-am fost și ce-am fi putut deveni copilașii noștri !?

M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil. Ei, care nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română: dacă mai există cu adevărat ,,profesori”. Toate politicile Ursulei au dus Europa aproape de colaps. America este și ea cu mari probleme. Gândiți-va că Ursula ne-a adus până acolo să mâncăm și gândaci. Spun toate astea pentru ca toate alegerile au fost concepute și manipulate în interesul unor ,,hulpavi’ după îmbogățire. Așa s-au creat ,,curente” puternice de suveraniști și naționaliști.

The Guardian: Ascensiunea de neoprit a suveraniștilor și naționaliștilor din UE – din Germania, Franța, Italia, Polonia, România și Olanda – creează panică printre birocrații verzi de la Bruxelles.

În timp ce în mai multe țări din Europa fermierii blochează autostrăzile și s-au mobilizat în proteste de amploare, politicile climatice impuse de UE par a se prăbuși, scrie The Guardian, într-un editorial în care este menționată și România.

Ursula von der Leyen a cedat săptămâna trecută în fața fermierilor nemulțumiți. Președintele Comisiei Europene, așteptată să-și anunțe candidatura pentru un al doilea mandat la conducerea executivului UE, a anunțat retragerea de către Comisie a unui proiect de lege care propunea reducerea la jumătate a utilizării pesticidelor până în 2030, cerând, în schimb, organizarea a mai multor consultări.

Măsura propusă constituia un element esențial în Pactul verde european al Comisiei și în strategia sa „Farm to Fork”, care are obiectivul ca, până în 2050, să facă UE neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon și agricultura mai prietenoasă cu mediul și să păstreze biodiversitatea.

Atitudinea lui Von der Leyen de a da brusc înapoi în ceea ce privește una dintre politicile sale cheie nu constituie doar o încercare de a atenua o revoltă rurală care se răspândește pe întreg continentul din cauza creșterii costurilor la combustibil, a reglementărilor de mediu împovărătoare, a reducerii prețurilor comercianților cu amănuntul și a importurilor ieftine. A fost, de asemenea, subliniază editorialistul The Guardian, „un semn că în rândul partidelor principale ale UE s-a instalat o panică tot mai mare din cauza ascensiunii aparent de neoprit a naționaliștilor (etichetați în presa dominantă ca fiind) de „extrema dreaptă”, înaintea alegerilor din iunie.”

Editorialistul de la The Guardian notează că a văzut sondaje de opinie nepublicate realizate în ianuarie pentru Parlamentul European, care au arătat că partidele eurosceptice, suveraniste sau populiste au ajuns pe primul loc în preferințele alegătorilor în opt dintre cele 27 de state membre ale UE și sunt pe locul doi în încă patru. Mai mult, printre țările în care „extrema dreaptă” ar obține cele mai multe voturi sunt cele care au cele mai multe locuri în legislativ – Germania, Franța, Italia, Polonia, România și Olanda.”

În Olanda, nemulțumirea fermierilor față de reducerea emisiilor de azot a dus la creșterea bruscă a popularității Mișcării Cetățenești a Fermierilor, un partid care a câștigat cele mai multe voturi la alegerile regionale din martie anul trecut. De atunci, mulți dintre acești votanți s-au orientat către Partidul Libertății al lui [Geert] Wilders, care a ajuns pe primul loc în sondaje la alegerile generale din noiembrie și a câștigat mai mult teren de atunci.

Sondajele recente arată că ecologiștii se află în colaps și vor pierde până la o treime din cele 72 de locuri în legislatura formată din 720 de membri.

Acum realizez ca votul meu nu a valorat nimic, decât o formalitate, ca unii să ajungă la putere, să se folosească de votul meu, iar eu am devenit tot sclavul unui sistem care nu mai funcționează de mulți ani. Cei care au profitat nu au pățit nimic ca și cei care au furat. Ei au avut și au oameni de la butoane care îi ajută contra unei recompense. Și atunci mă întreb care este rolul meu, cel de fraier sau cel de NIMENI.

1. Mă întreb: mai este război în Ucraina? Văd că Ursula circulă cu tren de lux la Kiev, unde, constat, este mai liniște decât la București. Când vom afla adevărul despre acest război? De ce ne sacrificam pentru alții?

Tot ce am scris a fost doar o opinie, într-o lume cu ,,fundul în sus”, unde tot ce este prost a ajuns să fie cel mai bun.

Acum știu, am aflat și eu…adevărul,,,,. că sunt un Nimeni.

Al dumneavoastră, același,

 Prof. Ioan Romeo Mânzală