În săptămâna în care talibanii au recucerit Afganistanul fără să tragă prea multe focuri, la Washington începea un proces lung și dificil de a reconstrui infrastructura betegită a Americii și de a moderniza cea mai mare economie a lumii.

Predarea Kabulului către mulahii afgani a încheiat un război de 20 de ani, în care armata americană a cheltuit doar cu contingentul aflat „on the ground” 1.000 de miliarde de dolari. Aceeași sumă de 1.000 de miliarde de dolari este pusă la bătaie de către administrația democrată pentru refacerea infrastructurii americane în următorii  ani. Infrastructura este într-o stare deplorabilă. De fapt, legea care va permite administrației să cheltuiască trilionul de dolari abia a trecut de Senat, unde a fost votată pe 10 august, include investiții de peste 300 miliarde de dolari în autostrăzi prin Highway Trust Fund (în perioada 2022-2026), 66 de miliarde de dolari investiții în transportul feroviar de marfă și de pasageri, 65 de miliarde de dolari investiții în infrastructura de comunicații și 39 de miliarde de dolari în capacități de tranzit în transportul urban. Statele Unite au rămas în urmă cu investițiile. Sărăcia este alarmantă. Și împrumuturile acestea vor crește deficitul bugetar al SUA cu peste 250 de miliarde de dolari în următorii 10 ani. America are deja, după șapte luni din 2021, un deficit bugetar de peste 2.500 de miliarde de dolari, deficitul anual fiind amplificat de la „modesta” sumă de 1.000 de miliarde de dolari în anii de boom ai epocii Trump, la valoarea curentă de peste 3.000 de miliarde de dolari. America nu mai avea puterea sa duca un asemenea război. Oare de ce a început războiul? A câștigat un război? Numai ură, dezbinare și risipă, Religia a învins cu tot armamentul greu! Iar datoria publică a atins nivelul de 28.400 de miliarde de dolari.

Bani cheltuiți degeaba

Războiul din Afganistan (purtat timp de 20 de ani) are un cost estimat de către Universitatea Brown la 2.260 de miliarde de dolari (cam cât întreaga economie a Franței sau a Marii Britanii), dintre care 1.000 de miliarde de dolari a fost doar suma consumată de către Overseas Contingency Operations din bugetul de apărare (al Department of Defense). Încă 530 de miliarde de dolari sunt dobânzile la împrumuturile contractate de americani pentru finanțarea acestui război. 300 de miliarde de dolari s-au cheltuit pentru veterani și pentru cei rămași cu dizabilități după lupte. Și aproape 450 de miliarde de dolari au fost adăugați suplimentar în bugetul de apărare pentru a susține acest război. La toate aceste cheltuieli, trebuie adăugate și cele 2.000 de miliarde de dolari cu care patru administrații americane au susținut războiul din Irak. Au lăsat infrastructura pentru războaie. Nu au câștigat niciunul.

Prin planul gigantic (2.600 de miliarde de dolari) de dezvoltare a Americii propus de către Joe Biden la sfârșit de martie, se dorește cheltuirea a  400 de miliarde de dolari pentru îngrijirea bolnavilor și bătrânilor, a 300 de miliarde de dolari pentru industrie (50 de miliarde doar pentru fabricarea de cipuri semiconductoare), a 230 de miliarde de dolari pentru renovarea locuințelor, a 180 de miliarde de dolari pentru cercetare-dezvoltare, a 111 miliarde de dolari pentru infrastructura de alimentare cu apă și canalizare și a 100 de miliarde de dolari pentru renovarea școlilor. Și asta vine la pachet cu creșterea impozitului pe profit de la 21% la 28%, aducerea nivelului minim de impozitare a corporațiilor la 21%, aducerea la 15% a nivelului minim de impozitare a corporațiilor. 

Au dezertat la prima împușcătură!

În paralel, să ne gândim doar la faptul că 88 de miliarde de dolari au pompat americanii în forțele armate ale regimului de la Kabul, antrenând și echipând, inclusiv cu aparate moderne de zbor 300.000 de persoane, care au dezertat la prima împușcătură.

Încă 144 de miliarde de dolari au „investit” în „reconstrucția” Afganistanului. 144 de miliarde de dolari băgați în „reconstrucția” unei economii de nici 20 de miliarde de dolari. Din 2007 până la sfârșitul lunii ianuarie 2021, România a primit de la UE sume nerambursabile de 63 de miliarde de euro, a plătit către bugetele UE 21 de miliarde de euro și a rămas net cu 42 de miliarde de euro. În 14 ani, adică 3 miliarde de euro anual. Cam de peste 30 de ori mai puțin decât a cheltuit americanii pentru a pierde războiul. Ca efect, ei au avut doar vreo 2.500 de morți în cei 20 de ani de război afgan, de cinci ori mai puțin decât au avut sovieticii între 1979 și 1988. Spre comparație, efortul american de război din cei 13 ani în Asia de sud-est (Vietnam cu predilecție) a însemnat cheltuirea a 330 de miliarde de dolari, la nivelul prețurilor din 1984. Atunci când s-a purtat războiul din Vietnam, costul nominal a fost de 168 de miliarde de dolari, dintre care 111 miliarde de dolari au costat operațiunile militare și 28,5 miliarde de dolari au fost ajutoarele date guvernului Vietnamului de Sud. Sovieticii, în 1979, au cucerit mai multe orașe în două săptămâni și atât. Asta făceau și americanii în 2001. Sovieticii au  cheltuit 15 miliarde de ruble.

Și-au ales omul cu care să negocieze

Mulahul Abdul Ghani Baradar, noul numărul doi în ierarhia talibanilor, a fost eliberat din închisorile pakistaneze chiar la solicitarea SUA, cu care a negociat apoi acordul de la Doha. Donald Trump a fost abil în discuția cu talibanii.

Baradar este, de fapt, omul care a încheiat războiul talibanilor cu America, la 29 februarie 2020, iar el nu va putea ușor să uite că pakistanezii l-au ținut opt ani în pușcărie, dar americanii l-au eliberat. El este negociatorul sef.

Donald Trump a fost un președinte suficient de realist și de devotat Americii pentru a înțelege că, pur și simplu, țara nu-și mai putea permite costurile. Tocmai de aceea, a inițiat negocierea cu talibanii și încheierea acordului  de la Doha.

Democrația se prăbușește

Pe Biden îl părăsesc susținătorii! Chiar și CNN-ul! Oare are probleme de gândire? Președintele Ghani a fost ales cu 932 593 din 10 milioane de alegatori, la o populație de 38 milioane locuitori, Afganistan împărțit între mai mulți baroni locali, numiți eufemistic „war lords”, sângeroși, bogați și corupți, în contrast evident cu restul sărac al populației. Aproape jumătate din populație (47,3%) trăiește sub nivelul sărăciei, iar o treime dintre angajați câștigă mai puțin de 1,9 dolari/zi. La fiecare 1.000 de copii născuți, 60 mor înainte de a împlini 5 ani. Deși pare de neînțeles pentru noi, afganii sunt mai puțin speriați de pierderea unor drepturi civile (pentru mulți dintre ei acestea nici nu existau oricum) decât de sărăcie și de corupție. Cei care îi condamnă pe americani spun că fetele nu vor mai avea dreptul să meargă la școală.  Dar ei nu ne spun că majoritatea acelor fete oricum nu mergeau la școală, pentru că părinții nu aveau ce să le dea de mâncare. Adevărul dramatic este că doar o mică parte a tinerelor fete afgane mergeau în mod sistematic la școală, cele care proveneau din familii mai înstărite sau chiar din familiile apropiate conducătorilor locali. Atunci cum a fost posibil ca o armată de 300.000 de oameni, dotată cu avioane de luptă, elicoptere Black Hawk și artilerie modernă, să fie pusă pe fugă de câteva cete de luptători primitivi (nu mai mulți de 80.000 de oameni în total), prost antrenați, lipsiți de aviație sau de artilerie? Naivitatea unora sau altora se plătește. Și America nu mai controlează democrația. Vai și amar de noi! America trece prin momente grele. Scapă cine mai poate…

Al dumneavoastră, același,

 Prof Ioan Romeo Mânzală