Prostia și oamenii cu două fețe au nenorocit România
Acum, când scriu aceste rânduri, țara este la răscruce de drumuri. Președinția, Serviciile Secrete, Guvernul, Armata, toată presa, totul este penetrat de oamenii crescuți și plătiți de Soroș și alte ONG-uri ale unor mafioți. Vezi Ucraina, Alegerile SUA, Destrămarea Occidentului et. În numele REFORMEI ne-au impus programele de Privatizare care pur și simplu au DISTRUS Economia României, Industria, Finanțele și ne-au luat Resursele. Nu mai avem nimic decât ,,politicieni ticăloși”.
Acum, suntem ploaie-n vânt, cu șase milioane de pribegi în afara țării. Nu hoția politicienilor este problema, ci PROSTIA politicienilor. Politicienii au fost selectați dintre cei mai proști. (A nu se confunda valoare politică cu valoare profesională). Prostia politicienilor a devenit criteriul de bază al accesului la funcții înalte în stat! Occidentul a început să susțină acest tip de politician-prost și șantajabil, musai cu trecut securist.
Două sunt cauzele nenorocirii României
REFORMA și PROSTIA au dus statul la disoluție. Cine sunt politicienii care au vândut ,,legal” Romania? Oamenii cu doua fete!
În viață întâlnim tot felul de oameni. În mod special, îmi plac foarte mult oamenii veseli, optimiști, cei plini de viață, cei care oricât de supărați și necăjiți ar fi, reușesc nu numai să vă te facă să zâmbești, dar ajungi să facă și glume pe seama stărilor tale generale de mai înainte. Mă bucur de fiecare dată când îi reîntâlnesc pe acești oameni. Dar totuși, există și o serie de persoane opuse oamenilor de genul optimiștilor. Și nu mă refer de fapt la persoane pesimiste și posomorâte, cele pentru care nu exista decât jumătatea goală a paharului, ci la cele care se aseamănă de altfel foarte mult cu cele pline de viață, dar care sunt de fapt acele persoane care doresc să moară și capra vecinului, acele persoane cu două fețe.
Am întâlnit genul acesta de persoane, care la prima vedere par cele mai de treabă, gata să te ajute la nevoie. Dar atunci când trebuie s-o facă, pică testul.
Există oameni și oameni…
Unii mai buni, alți mai puțini buni. Însă o categorie aparte sunt cei cu două fețe, care afirma ceva și procedează de cu totul alta manieră în momentul imediat următor. Astfel de persoane constituie un pericol? Depinde, de la caz, la caz, în funcție de riscul la care te expui. Indiferent de gradul de expunere, este indicat să fim precauți. Adesea, interesul propriu, orgoliile sunt elemente care schimbă caracterul unei persoane. În categoria acestor oameni cu doua fete intră și cei care în societate pot fi cei mai deștepți, cei mai inteligenți și cei mai străluciți. Dar, în viața de familie, sunt cei mai ipocriți oameni, sunt lipsiți de caracter, cărora nu le pasă de cei din propria familie și ajung chiar să-și urască rudele și familia fără un motiv cu adevărat serios.
De fapt, ca oameni și creștini fiind, noi nu ar trebui să îi urâm pe cei din jurul nostru. Din proprie experiență am observat că oamenii cu două fețe pot fi citiți după trăsăturile feței. De multe ori, privirea unei persoane dezvăluie adevăratul său caracter!
Ce putem spune despre o privire încruntată, un om care se uită urât la noi atunci când suntem pe strada sau în autobuz, sau atunci când suntem în societate, într-un grup sau chiar la locul de muncă și ne spunem propria părere despre un anumit subiect care este în discuție, iar persoana de lângă noi, pe care o consideram prietenă/ul nostru, se uită la noi într-un mod cu totul disprețuitor, ba chiar batjocoritor, pentru că am îndrăznit să exprimam o părere de care el/ea se simte jignit sau nu este de acord cu ea până în punctul în care ajung să ne urască.
Am să redau în continuare câteva din trăsăturile de caracter ale oamenilor cu două fețe, din ceea ce am experimentat până acum: sunt niște ființe lingușitoare, îți fac complimente, te asigură de tot sprijinul și suportul lor în momentele grele ale vieții, îți ascultă păsurile, îți mai și garantează că totul va fi bine, deși ele nu sunt sigure de asta. Dar, de fapt, aceste persoane nu fac altceva decât să-ți înfigă cuțitul în spate atunci când nu ești atent. De abia așteaptă să bârfească cu alte persoane niște lucruri despre tine, care sunt de altfel secretele tale și pe care ar fi trebuit să le dezvăluie nimănui niciodată. Aceste persoane nu-și urmăresc decât propriul interes, deși nu știu ce-ar putea câștiga bârfindu-i pe alții.
Din fericire există și opusul acestor persoane; sunt acei prieteni de nădejde, cei pe care ne place să-i numim prieteni de familie sau prieteni pe viață, sunt acei prieteni care ne iubesc necondiționat, cei care ne sunt alături și la bine și la rău. Din păcate, aceștia sunt foarte greu de găsit, dar mult mai greu de păstrat și mult mai greu de menținut relația cu ei. Ei nu așteaptă cadouri, complimente, ajutor. Se mulțumesc cu ceea ce oferă ei, cu simpla noastră bucurie la vederea lor, cu simpla noastră prezență.
N-am să înțeleg niciodată oamenii lingușitori. Sunt de părere că, dacă ai ceva de cerut, cere. Dacă ai ceva de zis, spune, dar nu te ascunde după degete, nu încerca să pari altfel decât ești, nu îți impune anumite standarde pe care nu le poți atinge. Gândește-te că ai tot timpul din lume pentru a ajunge o persoana apreciată și respectată în societate, la fel cum sunt și cei cu niște funcții foarte importante, atât din punct de vedere financiar, cat și din punct de vedere social, sau cei cu o inteligență sclipitoare. Încearcă să fii un observator atent, nu o persoană invidioasă. Nu-ți lua o personalitate de împrumut. Fiți atenți la tot ce se întâmplă în voi și în afara voastră. Conștienți că nicio apă nu e ca cealaltă și valoarea este dată de această unică. Să fiți senini trăind fiecare clipă ca și când ar fi ultima aici pe pământ. Înhățați momentele de fericire, prindeți-le din zbor, hrăniți-vă cu ele, faceți-vă rezerve din ele – vă vor prinde bine în zilele cu amar.
Învățați despre modestie și compasiune
Priviți întotdeauna dincolo de imagine care este efemeră și oricât de bine cotată ar fi la bursă, esența e în interior. Orice alegere are o consecință, alegeți conștient. Nu faceți rău cu bună știință. Învățați din greșeli și dacă tot e să greșiți, măcar faceți greșeli noi, nu le repetați pe aceleași. Nu vă bazați pe istorie că vă va pomeni, dar lăsați urme – palpabile ori imateriale în suflet de om. Folosiți-vă mintea, judecați singuri cu ea și nu luați de bună ceea ce impune un anumit curent aflat pe val. Fiți demni. Fiți luminoși. Învățați despre iertare și atunci veți fi o apă curată. Asumați-vă faptele, asumați-vă ceea ce sunteți. Nu vă grăbiți să etichetați și nu uitați de adevărata voastră identitate acolo în spatele măștilor. Observați. Folosiți-vă intuiția. Eliberați-vă de prejudecăți. Vindecați-vă rănile și continuați să fiți vii, o inimă vie fie ea și plină de cicatrici și de preferat unei inimi netede. Interveniți în viața altora doar atunci când ați analizat bine gestul, lăsați-i întotdeauna să aleagă singuri deoarece decizia aparține proprietatea. Respectați punctul de vedere al celuilalt – nu-i impuneți definiția fericirii voastre subiective, respectați-vă întotdeauna adversarul. Gândiți-vă de două ori înainte de a spune ori scrie un cuvânt, mai ales când el e greu – va fi imposibil să-l luați înapoi. Nu așteptați recunoștință. Priviți-vă în oglindă fără să vă fie rușine de ceea ce vedeți. Fiți bravi. Apărați-i pe cei ce-i iubiți, apoi învățați-i să se apere singuri. Acceptați ideea că suntem diferiți și renunțați la ideea de a schimba pe celălalt, de a-l potrivi unor șabloane. Aruncați-vă mizeria la coșul de gunoi și nu pe lângă, ori în alții. Nu uitați că vanitatea e un indiciu al slăbiciunii voastre iar minciuna nu e o virtute. Nici lăcomia, nici hoția. Păstrați echilibrul în tot ceea ce gândiți, în tot ceea ce faceți. Învățați lecția toleranței. Nu uitați că oamenii din jurul nostru nu sunt oglinzi – ceea ce iubim la ei există și în noi, la fel ce le reproșăm. Iubiți cât de mult puteți și asumați-vă iubirea. Iubiți-vă pe voi înșivă, creditați-vă cu încredere pentru ca apoi să puteți face asta și cu alții. Nu confundați dorințele personale cu ale celuilalt și nici imaginarul cu realul. Jucați cinstit.
Nu aruncați cu piatra!
Căci într-o zi, piatra aruncată se va întoarce. Mulțumiți întotdeauna pentru darurile primite. Urmați întotdeauna legea bunului simț. Nu uitați niciodată de inima voastră și nu vă luați în serios mai mult decât e cazul, umorul vă va ajuta nespus la capitolul ăsta. Găsiți-vă propriul drum, propriul sens, propriul adevăr, propria matcă. Fiți așa cum simțiți, cum credeți că este cel mai bine pentru voi. Fiți oameni. Mulțumiți întotdeauna pentru darurile primite. Urmați întotdeauna legea bunului simț. Nu uitați niciodată de inima voastră și nu vă luați în serios mai mult decât e cazul, umorul vă va ajuta nespus la capitolul ăsta. Găsiți-vă propriul drum, propriul sens, propriul adevăr, propria matcă. Fiți așa cum simțiți, cum credeți că este cel mai bine pentru voi. Fiți oameni și procedați cum credeți că este corect.
”Poate că marea problemă nu e să fim fericiți, ci să fim mai puțin singuri”, scria Octavian Paler.
Al dumneavoastră, același,
Prof. Ioan Romeo Mânzală