Dacă uneori m-ai întreba ce mi-aș dori cel mai mult să fiu, ți-aș răspunde că nu mi-aș dori să fiu decât ceea ce sunt: adică om.

Și atunci vei întreba de ce. Simplu, toate comorile ascunse și nevăzute ale acestui univers nu le găsești decât într-un suflet de femeie. Din el îți extragi seva vieții, din el aduni tot ce-i mai prețios și în el te vei și întoarce. Mamă a celor trei universuri, ea îți dăruiește nu numai sufletul, ci chiar și viața ei. De ce îi renegi dreptul la a te iubi? De ce te sperie acest act de sacrificiu și renunțare? Lacrimile ei sunt mici picături din oceanul iubirii. Ocean ce nu se relevă decât celor ce au înțeles că drumul spre desăvârșirea propriului spirit se află în femeia de alături, fiică, mamă, soră iubită, soție, toate la un loc nu alcătuiesc decât un întreg, acela al dumnezeirii. Femeia nu este atotprezentă; nu este potrivită pentru orice profesie, pentru orice loc, pentru orice post. Ea este întotdeauna potrivită acolo unde poate, unde are dreptul şi unde trebuie să rămână femeie.
Tot ce deformează în ea esenţa florii, copilului, îngerului păzitor, tot ce îi răpeşte darul de a fi izvor al dragostei şi maternităţii este mincinos. Tot ce o nivelează, o face neînsufleţită, lipsită de feminitate, cinică, tot ce este dur, sec, indiferent, tot ce este lipsit de fond, tot ce este lipsit de tradiţii, tot ce este din calcul, mecanic este împotriva naturii ei şi este periculos şi vătămător pentru duhul poporului.
Femeia nu este „preferata tuturor”, nu este sclavă, nu este o făptură menită plăce­rilor; nu e aspirator. Ea este din naştere egală cu bărbatul, însă nu la fel cu el în planul caracteristicilor; ea este demnă de el, însă ca persona­litate nu posedă puterea lui.
Ea poate înflori şi în singurătate, dar asta nu o face asemenea cu bărbatul; poate rămâne absolut autonomă fiind tovarăşă de viaţă a bărbatului – dar doamnă ea poate să devină doar devenind soţie. Tot ce depersonalizează, înjoseşte, depre­ciază femeia. Dar cel mai important lucru în viața femeii este când un copil îi spune MAMĂ. Mama este unica ființă specială din viața noastră pe acest pământ.

Inima mamei e cel mai curat loc din lume

Este locul unde găsim divinitatea, speranța și lumina, iar cel mai sigur, cel mai frumos, cel mai încăpător și luminos loc din lume e sufletul unei mame. Inima ei e plină de iubire și dor. În părul ei a mai înălbit un fir, pe fața ei a mai răsărit un rid, iar pe obrazul ei s-a mai născut o lacrimă. Dar sufletul ei a rămas la fel, la fel de pur și de neînlocuit. Mamele sunt veșnic tinere în ochii copiilor lor.
Toate mamele, de altfel, sunt frumoase, sunt perfecte, sunt minunate, pentru că ele au devenit îngeri pentru copiii lor. Iubire mai mare ca a unei mame pentru puiul ei nu există în lume nicăieri. Nimeni nu te va iubi așa cum o face ea. În adâncul inimii ei, vei găsi mereu pace, soare, iubire și iertare. Pentru că ea te iubește exact așa cum ești, nu-ți va cere vreodată să te schimbi, nu te va părăsi, nu-ți va rupe inima, ba dimpotrivă, îți va îngriji rănile atunci când nimeni altcineva n-o va face. Apoi te va trimite iar în lume, ca să-ți cauți vocația, fericirea și rostul vieții.

Când mi-e bine, mi-e dor de mama
Ea e unica care se va bucura din suflet pentru mine, fără invidie și fără fățărnicie. Ea e unica cu care vreau să-mi împărtășesc fericirea.
Când mi-e greu, mi-e dor de mama. Și atunci încep s-o caut orbește în mine, înăuntrul meu, în suflet. Și o găsesc acolo, blândă, tânără, frumoasă. Îi văd ochii ce împrăștie lumină peste simțirile mele; îi simt mâna caldă, care îmi dă putere. Și greul îmi trece, dar dorul niciodată, pentru că mi-e dor de mama, chiar și atunci când sunt lângă ea.
Închid ochii și o văd, pentru că undeva în adâncurile mele, mama a sădit o grădină și când mi-e greu, mă duc în ea, ca să-mi potolesc simțirile. Și îi simt parfumul, îi aud vocea, îi văd privirea, pentru că mama e o icoană sfântă, cel mai scump om de pe pământ.
Dacă m-aș întâlni vreodată cu Dumnezeu, cred că primul lucru care l-aș face ar fi să-i mulțumesc că mi-a dat, pe pământ, o mamă ca ea. Ce poate fi mai frumos decât să te uiți în ochii mamei tale și să înțelegi că acolo, din perfectul irisului ei și până la marginea unei gene, se naște veșnicia? Primul meu strigăt te-a făcut fericită, pentru restul, te rog să mă ierți, scumpă mamă.
Nu există mâini mai frumoase decât mâinile mamei tale… mâini care te-au legănat, mâini care te-au mângâiat, mâini care te-au îngrijit.
Mâinile cu care ți-a alinat durerile, temerile, mâinile ce au șters lacrimile când plângeai pe tot parcursul vieții și care ți-au dat curaj și forța să mergi mai departe, îmbrățișându-te cu acele mâini crăpate de atâta muncă pentru a fi tu fericit.
Mâinile cu care ți-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun. Mâinile care te-au hrănit și te-au ținut la pieptul ei.
Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăți, îndurând asprimea gerului, răni și dureri. Nu există mâini mai frumoase decât mâinile care au trudit toata viața pentru tine.
Mâini cu care ți-au deschis ușa de mii de ori. Sunt aceleași mâini care te-au sprijinit să faci primii pași.
Mâini pe care și le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine, să te apere Dumnezeu de toate relele de pe acest pământ. Nu dorește nimic de la copilul ei, sa fie fericit, iar la bătrânețe, copilul să fie lângă ea și nu să o viziteze la azil. Mama nu te-a crescut copile decât lângă ea, în brațele ei, și nu la cămin, lăsat pe mâinile străinilor.
Mama îmi spunea de multe ori să înţelegi cât este de important să nu uiţi nici măcar o clipă de unde ai plecat şi cine ţi-a fost alături pe drumul tău, indiferent unde vei ajunge în viitor. Ce sacrificii alții au făcut pentru tine, și cum ți-ai manifestat mulțumirea.
Mama era tot timpul lângă mine pregătită mereu să-mi sară în ajutor. Mama este MAMA, este ființa cea mai dragă din lume. Când nu-ți iubești mama, înseamnă că nu te iubești nici pe tine și nici nu te cunoști.
Într-o zi, datorită unui neprevăzut, intervine ceva care schimbă tot cursul vieții existent până în acel moment. Acesta este modul în care mintea oamenilor se schimbă odată cu schimbarea unui statut. Doar foarte puţini sunt cei care îşi vor mai aminti cum arata viaţa lor înainte şi mai ales cine le-a fost alături în cele mai grele şi dureroase momente din viaţă lor.
Ca să rămâi cine ai fost mereu, indiferent de ce schimbări apar de-a lungul timpului în viaţa ta, iată ce nu ar trebui să uiţi niciodată: Înainte să te plângi că nu îți merge, mulțumește lui Dumnezeu de ziua de azi, de sănătate, de acoperișul pe care îl ai, de familia ta, de tot ce ai în jurul tău, doar fii mulțumitor!
Şi atunci când tristeţea te cuprinde, zâmbeşte şi bucură-te de clipa ce ți-e dat să trăiești. Nu uita ca mama a fost si este mereu alături de tine.
Dacă mama ta se află în capul listei în agenda telefonului, știința explică de ce legătura mamă-fiică este una dintre cele mai puternice legături părinte-copil.
Legătura mamă-fiică este cea mai puternică, atunci când vine vorba de modurile obișnuite în care creierul procesează emoția.
În timp ce relațiile dintre mame și fii, tați și fiice sau tați și fii pot fi clădite pe fundamente solide ale iubirii, ele nu sunt întotdeauna atât de puternice în ceea ce privește empatia. Potrivit rezultatelor studiului, chimia creierului este responsabilă pentru acest lucru.
Mama își poate imagina cel mai bine cum este să fie în pielea ta.
Asta înseamnă că mama are mai multe șanse să te înțeleagă și să te ajute, atunci când te confrunți cu o pro­blemă, pentru că ea își poate imagina cum este să fie în pielea ta.

Mamele favorizează fiicele și tații favorizează fiii…
“Anxietatea, autismul, dependența, schizofrenia, dis­lexia etc. – practic tiparele din creierul nostru, moștenite de la mamă și de la tată, au un impact asupra tuturor acestor afecțiuni” a spus dr. Hoeft.
Un alt studiu a stabilit că legătura mamă-fiică rămâne mai puternică decât orice alt tip de relație de familie între generații, indiferent de schimbările care intervin pe parcursul vieții. Nu este surprinzător că mai multe cercetări au arătat că mamele și fiicele se influențează reciproc – în bine sau în rău – în moduri diferite față de alte relații.
Acum știm că relația părinte-copil este o chestiune care ține atât de inimă, dar și de creier.
Astăzi sunt copilul tău mamă, care te afli la 500 de km departe de mine și mă aștepți pe prispa casei să vin la tine să te văd când anul acesta împlinești 84 de ani. Mâinile tale crăpate și muncite le simt și astăzi când mă mângâiai cu ele pe obraji. Parcă vad și astăzi când ajungeam în gară scoteai bani din batistă și îmi dădeai, fără să vadă nimeni, ca să am la facultate. Aici, departe de tine mamă, te asigur că te iubesc din suflet.
Astăzi, de 8 Martie, odihnește-te mamă, că este ziua ta. Să știi ca acest mesaj îl trimit tuturor mamelor care au copiii departe. Dar și acelor mame de care copiii au uitat, sau le-au lăsat de izbeliște prin aziluri. Iar acolo unde mamele sunt plecate în ceruri, să aprindem împreună o lumânare, în memoria lor.
MAMA tot MAMĂ rămâne.

Al dumneavoastră același
Prof. Ioan Romeo Mânzală