Şarlatanii și reforme inexistente. Clasa politică este bântuită de câteva mii de șarlatani, care pândesc oportunități pentru a se “realiza”, ajungând în primele rânduri ale formațiunilor politice, așa numite de “centru-stânga” sau “centru-dreapta”. Bineînțeles, cuvântul cheie a fost, este și, probabil va fi, “de centru”. Exact punctul numitorului comun în care se îngrămădesc toate promisiunile electorale, care nu se vor respecta niciodată. De multe ori, acești șarlatani reușesc să capteze atenția publică și să-și promoveze interesele până la vârful piramidei politice, în partidele lor sau chiar la nivel de guvernare.

România este într-o reformă continuă

Sau, cum zicea cineva mai demult, „România este într-o tranziție de nicăieri, spre niciunde”. Zeci de reforme sunt începute cu fiecare guvernare, primar sau consiliu local, fiecare partid se reformează, până își înnebunește alegătorii și susținătorii. Singurul lucru care nu se poate reforma este electoratul, care se împarte în două categorii clare: cei care nu votează și ceilalți, care votează pentru un kil de ulei-zahăr-făină sau o promisiune mai convingătoare decât alegerile. Dar simțim, pe zi ce trece, că România se îndreaptă spre o direcție greșită. Până acum, am crezut că dacă numai vindem și nu muncim, mai bine spus, nu aducem plus valoare, avem o problemă. Uniunea Europeană se pare că s-a trezit și nu dorește să ne mai țină în calitate de remorcă. Tot ce am avut am vândut, iar străinii ne spun PA, mergeți pe drumul vostru. Statul român are mari probleme, iar UE nu mai agreează asemenea lucruri.

”Bruxellesul ne avertizează că nu mai putem rămâne o economie ”colonială”, fără plus valoare, sublinia  Mircea Coșea.

Comisarul european Johannes Han a discutat cu premierul Orban planul de relansare economică a României și Uniunii Europene. ”De acum, în condițiile actuale, ne vom concentra cu mai mare intensitate pentru a vedea cum aceste fonduri și acești bani pot veni în ajutor, în viitor, și în ce mod să investim în acest viitor, nu doar se umplem anumite goluri”, a avertizat comisarul european responsabil pentru buget și administrație, care a mai cerut Bucureștiului ”termene concrete”. Profesorul Mircea Coșea de la Academia de Studii Economice spune că mesajul e clar: ”România nu mai poate rămâne o țară ”colonială”, care doar exportă materii prime și inteligență și nu aduce plus valoare Uniunii Europene. În secolul 21, când întreaga construcție economică trebuie regândită, România nu mai poate veni cu proiecte de construcție de autostrăzi, rețele de canalizare și spitale, chiar dacă și acestea sunt necesare. În schimb, România ar trebui să dezvolte capacități de procesare a materiilor prime valoroase din agricultură și să scape de dependența de importuri, care fac ca orice creștere economică să ajute, de fapt, alte state. De asemenea, România ar trebui să investească într-o altă ”materie primă”, valoroasă, inteligența. Cum? Venind cu proiecte de cercetare, inovare și dezvoltare”. Trăgând linia, profesorul în economie Mircea Coșea ne avertizează că ”mesajul comisarului Han nu e întâmplător și e un semnal că Uniunea Europeană va fi extrem de selectivă cu proiectele și programele prezentate de România”.

Problema nu este numai a statului, problema este și la noi. Ne-am obișnuit într-atât să trăim cu minciuna și corupția, zi de zi, încât considerăm că așa este normal.

Problema este dezbătută în spaţiul public în toată lumea, de sute de ani încoace. Însă se pare că nimeni nu a găsit până în prezent leacul care să reducă apetitul politicienilor pentru bani. Nu voi încerca să vă explic care sunt metodele prin care aş transforma personajele politice din România în cei mai cinstiţi oameni de pe planetă, ci mai degrabă, vreau să prezint trei motive pentru care aceştia fură. Dacă ar fi să le rezum, ar suna cam aşa: pentru că pot, pentru că vor şi pentru că trebuie. Așa cum spune un proverb românesc:”.

„Cine-mparte, parte-şi face”!

Mai nou, nimeni nu mai respectă nicio lege. Avem un guvern care nu știe ce face de la o oră la alta, dar de la o zi  la alta?

Poate la început s-au gândit de două ori înainte să tragă din morman, cu vârful degetelor, o singură bomboană. Însă, odată ce capătă experienţă, contabilizată sub forma mandatelor, politicienii prind curaj şi ajung astfel să fure nu doar pentru că pot, că au de unde trage, ci și pentru că vor. Acesta este momentul în care bagă mâna până la cot, fără să se gândească că astfel se pot murdări de ciocolată pe mânecă, lucru care îi va da de gol la un moment dat. Dacă merge prima dată, a doua oară, a treia oară, se instalează în subconştient ideea că va merge întotdeauna.

În România, până de curând, intangibilitatea oamenilor politici era primul lucru pe care îl învăţa cel proaspăt ales. Şi asta pentru că maşinăria de partid funcţiona într-o armonie perfectă cu lipsa separaţiei puterilor în stat.

Politicienii fură pentru că pot, pentru că trebuie, au contact direct cu fondurile statului. Politicienii fură pentru că vor, se obişnuiesc cu ideea că nimeni nu va observa faptul că sustrag, în mod regulat, bomboane din grămadă. Și, în final, politicienii fură pentru că trebuie. Aici poate v-am bulversat puţin. De cele mai multe ori, în România, oamenii politici împart aceeaşi masă cu oameni de afaceri, doctori, avocaţi, profesori etc. În general, oameni realizaţi din punct de vedere profesional. Gândiţi-vă că atunci când ei se reunesc, fiecare îşi etalează maşinile, ceasurile, costumele de lux. Cei care ajung în funcţii publice înalte, înainte să reuşească pe plan profesional, vor avea nevoie de acel „bonus”, obţinut ilegal, pentru a se putea integra.

De ce fură politicienii?

Nu putem da un răspuns sigur. Unii pentru că au nevoie de bani, alţii pentru că vor să domine, să-şi arate puterea sau, pur şi simplu, pentru că li se pune în braţe o valiză plină cu bani (care este destul de greu de refuzat). Tendinţa este să îi închidem pe cei care atentează la bomboanele strânse de la cetăţenii cinstiţi, lucru care nu poate decât să ne bucure şi să ne dea speranţa că în viitorul apropiat toate proiectele se vor încheia la timp şi la preţul corect. Așa credem noi, dar nu este așa. Și, realizăm că toți cei care ajung la putere fură, indiferent de culoarea politică, pentru că nimeni nu le face nimic.

De ce am ajuns în acest HAOS? Încă din 2017 scriam că mergem spre un HAOS instituționalizat, provocat de Bruxelles, cu complicitatea celor aleși tot de ei, că noi nu mai alegem de mult timp. Orice ar fi, număra STS-ul.

Cu mâna la inimă, de grija poporului !

Ei nu mai pot dormi de grija poporului! Cam o dată la patru ani, depinde de cum decurg lucrurile, politicienii devin foarte activi și, mai toți, sunt cu mâna la inimă, de grija poporului. Uneori, când dă bine, mai scapă câte o lacrimă, suspinând amarnic: ”poporul meu drag”. După ce trece perioada în care fiecare vot contează, nu-i mai vezi, nu-i mai auzi, decât atunci când îi înjură pe ăia de-i la putere, cum fură, cum mint, cum sunt dracu în persoană, și că, dacă erau ei la putere (ăștia de nu-s conectați la robinetul cu bani de la stat, din cauză lu’ votul de la popor), ce bine ar fi fost, că ei de când au pregătit laptele și mierea pe care să le slobozească peste lume.

Totuși, de ce se bat atât de tare politicienii să ajungă la putere, că-s la nivel local, că-s la nivel de comenduire națională? Bine, în afară de grija față de popor, care aproape că îi seacă de lacrimi. Salariul? Nici vorbă, că nu-i cine știe ce. Atunci, ce? Într-un fel, răspunsul e unul care ține de piața afacerilor, și anume import-export de influență, o afacere extrem de bănoasă, lucru ușor de observat la majoritatea politicienilor, care, după ce sunt la butoanele de comandă, ajung foarte repede putred de bogați. Și nu numai ei, ci și (ori mai ales) clientela politică, cea care a pompat bani la greu în perioada electorală, iar acum a venit timpul să-și primească peșcheșul.

E adevărat, există politicieni care sunt activi tot timpul și care sunt preocupați, într-un fel sau altul, de bunul mers al țării, deci și de bunăstarea oamenilor de rând. Pentru ei, tot respectul! Dar sunt mult prea puțini, ca să însemne ceva în tot tărăboiul politic, cu enormă miză financiară, și ai căror unici beneficiari sunt fix politicienii. Pentru popor, lasă, ne mai vedem și auzim peste patru ani, când, cu vocea tremurând de emoție, atenție, grijă și îngrijorare, promisiunile or să curgă din gura politicienilor mai ceva ca ploile de toamnă.

Să ne trezim din somnul minciunii!

Haideți să le cerem politicienilor să semneze un contract cu noi. Că tot se pretind oameni de afaceri, majoritatea. În contract, să trecem la obligațiile lor, toate promisiunile electorale. Și, peste patru ani, să vedem ce au făcut din ceea ce au promis. Dacă au făcut măcar jumătate, pot să mai candideze, daca nu, „adio și-un praz verde!”

Credeți că va semna vreunul contractul?! Toți mint, dar este bine să începem să ne trezim din somnul minciunii politicianiste. S-au stins luminile la Palatul Cotroceni, Victoria, mai bine s-ar muta la Snagov, că tot nu înțelegem nimic din ce spun. Ei au legile lor și nu mai vor să asculte de nimeni. Poporul este cu botnița la gură și, prin metodele aplicate de politicieni, are posibilitatea de a se TÂMPI. S-a ajuns chiar la exterminare?! Vom trăi, dacă ne mai lasă să  trăim, dacă nu se primesc alte ordine din afară.

Care este diferența între conducătorii reali și executanții plătiți cu bani grei?

Cititorule, votează, că și așa numără ,,cine trebuie să iasă”. Suntem de plâns, nu de râs !

Al dumneavoastră, același

 Prof. Ioan Romeo Mânzală