,, Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă sa fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți” – Nicolae Steinhardt

Nu am fost împroșcat cu noroi niciodată în viața mea, dar acum văd că, din păcate, sunt oameni care pe strada mă respectă și mă salută iar pe FB mă fac de nici eu nu mă recunosc. A ajuns copilul meu să mă întrebe dacă merită acești oameni să fie salutați pe stradă, într-un cuvânt, să fie respectați. Din păcate, acei oameni parca sunt injectați, au creierul spălat, nu știu să mai discearnă binele de rău și repetă ca o moară stricată ,,moarte unui partid politic”. Tot felul de “prieteni” din listă postează cuvinte jignitoare la adresa celor care au votat altfel decât ei. Pe unii îi cunosc personal și încă de mult timp. Tot stau și mă mir cum îi gratulează pe cei care gândesc altfel decât ei cu tot felul de apelative care de care mai jignitoare. Dacă unul a înnebunit, că altceva nu este în stare, vrea să fim toți nebuni ca el. Toți suntem oameni avem idei diferite, concepții diferite, chiar si un altfel de mod de viață, noi acum toți în cor trebuie să spunem și să gândim la fel. Am crezut ca numai în Coreea de Nord oamenii gândesc toți la fel și sunt teleghidați conform ideilor și regulilor implementate de „tătuca”.

Noi spre ce ne îndreptăm?
Văd că zi de zi apare un totalitarism mascat cu „fața-umană” a unora și învrăjbirea altora. La noi acronimul PSD și cuvântul prost sunt cele mai pronunțate cuvinte zi de zi . Apelativul cel mai frecvent e cel de prost: “E prost, sunt proști, proștii”. Oameni mai fără școală de altfel, au o apetență exacerbată pentru acest cuvânt. Ca și cum, făcându-i pe alții proști, ar deveni ei deștepți. Se spune că prostul nu știe că e prost, iar deșteptul nu ar spune niciodată despre altul că e prost. Prostul satului întotdeauna va crede că e deștept, că e miezul, cum e vorba aia, “prostul nu-i prost destul dacă nu-i fudul”. Scria un prieten acum câteva săptămâni. Păi acei proști cărora le dorim în fiecare zi moartea, acei analfabeți făcuți de vedete fără vedetism au votat și ei acești oameni care au venit la putere cu surle si trâmbițe și care acum descarcă vagoanele cu miere și lapte. Vai de mama noastră, am scăpat de un Guvern care a făcut foarte, foarte puțin pentru această țară, mai mult pentru camarila lor politică și acum avem un finalist care de abia citește o situație de contabilitate primara fiind schimbător de la o zi la alta. Dar să revin la acei ,,profesioniști” care ne fac proști pe rețelele de socializare.
Așa și cu cei de pe FB care împroașcă cu noroi pe toți cei care gândesc altfel. În lumea lor restrânsă probabil se simt mici Dumnezei, având aprobarea și aplauzele celor din proximitatea lor și, atunci, nefiind capabili să cuprindă lumea în complexitatea ei (nici măcar nu o pot vizualiza pentru că universul lor e mic și sărac în idei), o raportează la ideile lor fixe și o cataloghează ca atare. Acești oameni sunt slugile unui partid sau altul care încearcă să manipuleze oamenii slabi și fără prea multă carte. Aceste etape din viața, aceste campanii în preajma alegerilor au tras Romania în jos, iar noi am devenit niște oameni fără viitor, fără busolă, iar soarta noastră o decid cei din afara, acoliții lor din interiorul țării și o parte din diaspora, care votează că bine sau rău și lasă fraierii să se descurce hotărându-le alții soarta. Prin­tre acești fraieri mă număr și eu. Dar m-am săturat să fac din viață o păcăleală cu bună știință.
Oameni buni, societatea e alcătuită din indivizi diferiți, cu propria lor viziune, cu propriile idei! Cei pe care noi îi trimitem în fruntea țării nu sunt Dumnezeii noștri. Sunt oameni ca și noi, mai buni sau mai slab pregătiți. Din păcate, unii uită să țină minte ce au dorit să spună, alții nu știu să citească. Am văzut oameni care ieri strigau în gura mare ca „Sica ” să meargă la pușcărie, iar astăzi se gudură pe lângă el precum câinii la ciolan. Cât de dezumanizați am ajuns. Da, pentru că suntem unica țară în care judecătorii, procurorii nu răspund cu nimic în fața legii, iar în justiție este permis orice. Cineva îmi spunea ca în justiție și în cadastru să nu te încrezi niciodată, că nu ști ce hotărâri se adoptă cam după înfățișarea și starea materiala a omului.
Trebuie, și sper, ca noul președinte să facă ordine în această țară, inclusiv în instituțiile statului, să lase la o parte răfuielile politice. Ca să putem conviețui trebuie să ne oferim libertate reciprocă și respect, trebuie să învățăm că putem să ne exprimăm propriile opinii fără a țipa isteric și fără a ne jigni. Trebuie să ne ascultăm fără a ne uita ostentativ pe ceas, ca și cum interlocutorul tău e “nimic”.

De ce să rănim când putem fi oameni!
Eu nu cred că există oameni proști, dar cred că există oameni ignoranți și speriați de necunoscut! De cele mai multe ori acest cuvânt ,,prost”care, 24 din 24 ore apare pe rețele de socializare, în mediul politic, în instituțiile statului, în media, la conducătorii mult stimați și iubiți ( cred că Dăncilă deține recordul, de câte ori această femeie a fost făcută proastă, analfabetă și multe cuvinte jig­ni­toare, de nici eu nu mai cred în cei care o fac). Eu niciodată nu am iubit nici acest gen de femeie, mai ales conducător, dar de la a nu-mi plăcea mie și până la o asemenea jignire este cale lunga. Dar să vedem să știm ce semnifică acest cuvânt prost.
Nici nu știu cum să formulez cât mai bine: trăim într-o lume de proști sau trăim într-o lume a proștilor? Cred că undeva adevărul este la mijloc. Poate că mai bine ar fi să reformulez și să scriu că trăim într-o lume în care proștii sunt majoritatea covârșitoare și fac diferență prin jigniri, violență, ame­nințări, cei care se află pe scaune – și sunt foarte mulți – încearcă să atace cu fel de fel de măgării (dosare de la naftalină), pentru că la noi legile sunt un hățiș legislativ, iar când cineva dorește o schimbare, apare Ceaușescu, Monica Macovei, Polițanu, Șerban și alții, care restabilesc ordinea, iar dacă nu ne convine, vine și diaspora cu mușchii (vezi 10august 2018 ). Ne interesează cine a apărat instituțiile statului, nu cine a organizat și cine a chemat această diasporă. Dar mă întorc la acei proști, pe care îi văd zi de zi, de ne dau lecții de democrație, cine trebuie să câștige alegerile și cine stabilește soarta acestei colonii. Îi vezi la tot pasul: vor să fie mereu șefi, au gura mare, cred că se pricep la toate, sunt siguri de ei, sunt harnici până la epuizare, sunt indispensabili pentru șefi și balauri pentru subordonați, lipsiți de nuanțe, pragmatici, fără umor, lichele, adoră procedurile, detestă imaginația, creativitatea, firescul. Prostul cu toate variantele lui: prostănacul, prostălăul, tâmpitul, rudimentarul. Nu vă speriați, cu toții avem câte ceva din cele enumerate mai sus fără însă a avea privilegiul (sic!) de a ne regăsi în invincibila castă a proștilor. Da, fiecare dintre noi am fost sau vom fi proști în multe situații, dar adevărata prostie nu e pasageră, ci una definitiv instalată, un modus vivendi. Și din nou trebuie să nuanțez scriind că există proști inculți, dar că există și proști culți, în creierul cărora informațiile nu au fost digerate. Aici se face diferența în a alege șefii noștri, cei de toate zilele. Mulți ajung sus în statul roman și nu știu de ce au ajuns și de ce sunt acolo, dar uită și încep să denatureze, manipuleze, denigreze și de ce nu la violența fizică și verbală, că de, avem mușchi în loc de creier. Dar, tot așa, nu cred că putem vorbi despre prostul bun în oglindă cu prostul ticălos fiindcă bunătatea anulează prostia asemenea unui miracol.
Cât privește relația prostiei cu hărnicia, sau cu intelectul, este departe ca prostia să facă casă comună cu acestea. Pentru că acești oameni, majoritatea sunt reduși mintal și nu doresc ca toate să fie pe un făgaș normal, că ei nu mai pot să se lanseze și nu mai pot stăpâni lucrurile. Să-i urmăriți cu atenție când șefii acestor postaci, de fapt niște derbedei care ajung la putere, ei sunt cei mai tari și mari, ei se bagă peste tot, aduc acuze din cele mai grave, dar nu văd că nu sunt băgați în seamă decât de postacii lor, de creieri spălați și de niște monștri care au uitat cele mai elementare reguli de comportament și civilizație.
Și atunci ne întrebăm: ne dorim un viitor cu aceștia? Ei doresc să fim toți într-un țarc închis și să nu mai avem familii, reguli de conviețuire, pământul nostru, țara noastră, să fim un talmeș-balmeș. Adică astăzi mă numesc Romeo iar în țarc România, iar munca noastră să fie răsplătită în moneda care poartă numele monedei Botwanei. Halal gândire mai au unii, dar există un Dumnezeu care, din fericire pentru unii, sau din păcate pentru alții, nu este globalist.
Săvârșind o altă experiență despre care alege să se simtă, într-un sens neplăcut, românul mioritic, aproape fără excepție, revine la sportul său preferat și se întrece în înjurături, caterincă și reproșuri, cum altfel decât, bineînțeles, la adresa tuturor românilor, pentru că și el săracul s-a săturat să fie luat de prost de toți ceilalți! Ne place să sărim gardul la vecin ca să-i omoram capra, dar uităm să ne întoarcem în propria gospodărie, să ne uităm în oglinda proprie, care este spartă de mult, este groaznic de murdară, nu a mai fost folosită de români de mult și ne provoacă o uriașă scârbă despre propria persoană.
Este de înțeles de ce atâta ură, de a omorî capra vecinului, de a-i înfunda toate scurgerile cu propriile neîmpliniri, cu neputința de a sta drept și de a alege vertical la propriile alegeri, lipsa curajului de a ridica capul din pământ, pentru a întâlni privirea celuilalt.
Noi nu vedem, în ultimul ceas, un evident eșec al omeniei Făptura umană nu e capabilă să-și întoarcă privirea spre adevăratul vinovat al catastrofei pe care și-a creat-o, ci preferă să se îmbete cu o falsă ironie și cu amarul jignirilor, este clar falimentul responsabilității și al onoarei din om.
E o cale lungă spre mai bine, înveninată de iluzii cretine comercializate sub formă de pastile de pozitivitate peste care se așează fatal gândul unei complaceri aparente sub garanția înșelătoare a speranței într-un viitor grandios.
Până la urmă fericirea nu depinde de nimic din exterior. Fericirea ia naștere în cel mai ascuns punct din sufletul omului și din preaplinul propriu va ajunge să reverse în jur. Până una-alta, preaplinul urii și al neputinței se revarsă oricum, iar efectele nu sunt dificil de sesizat. Trebuie sa analizam si să ne trezim la realitate, suntem pe malul unei prăpastii, omenirea se îndreaptă dar nu știe cu exactitate unde merge, folosind cuvintele uzuale ,,din prost în mai prost” .
Al dumneavoastră același Prof Ioan Romeo Mânzală