„Situația catastrofală în care se află astăzi România are, ca să spun aşa, doi responsabili, în afara crizei mondiale: clasa politică şi masa poporului român. Clasa politică postdecembristă nu a avut – indiferent de partid – niciun proiect naţional. A avut, în schimb, un unic gând: să se căpătuiască. S-a repezit asupra României cu singurul gând al îmbogăţirii. Oamenii politici au acţionat ca nişte vandali, distrugând şi jefuind totul. Mongolii, ungurii, turcii, nemţii, ruşii nu au făcut românilor atâta rău cât au făcut politicienii postdecembrişti în două decenii, sublinia Red. Med. Când, peste ani şi ani, se va scrie istoria timpurilor de azi, „nu vor ajunge blestemele” pentru a-i condamna pe cei care au făcut ca România să rateze o mare şansă de afirmare şi bunăstare şi să fie adusă la sapă de lemn. Dar clasa politică nu şi-ar fi putut desfăşura „opera” nefastă dacă în calea ei ar fi întâlnit rezistenţa hotărâtă a opiniei publice, manifestarea viguroasă a spiritului civic. Din nefericire, am rămas un popor de ţărani – spiritul civic se naşte la oraş!,  o turmă de oi, care se lasă exploatată, batjocorită, călcată în picioare, fără nici o tresărire de revoltă sau de demnitate. Clasa politică din România este întocmai ca un răufăcător sigur de impunitate”, acad.Florin Constantiniu.

,,Cred că principalul vinovat de această situație este însuşi Poporul Român! El ilustrează perfect observaţia că „un popor de oi naşte un guvern de lupi”. Spiritul de demisie, pasivitatea, resemnarea românilor au permis clasei politice să-şi bată joc, nepedepsită, de ţară. Lipsit de spirit civic, poporul român nu a fost capabil, în aceşti 20 de ani, să tragă la răspundere clasa politică sau să „tempereze” setea ei de înavuţire. Pe român nu-l interesează situaţia generală. Dacă prin fin, nas, cumnat, amic etc. şi-a rezolvat păsul lui, restul ducă-se ştim noi unde! Moştenirea multiseculară a lui hatâr şi bacşiş a rămas atotputernică. Cum să îndrepţi o ţară când cetăţenii ei se gândesc fiecare la sine, şi nu la binele comun?!

Ăsta e marele nostru blestem: o masă supusă, resemnată, incapabilă să se mobilizeze pentru un mare proiect sau pentru o mare idee. Mă întreb dacă noi, românii, nu am părăsit deja scena istoriei.

O bună parte a elitei intelectuale

A capitulat în faţa globalismului, a capitalismului de cumetrie şi a clientelismului politic, abandonând funcţia de ghid spiritual al Naţiunii.”În politica nu plătește nimeni, angajam pe cine vrem și câți vrem. Avem peste 220 secretari și subsecretari de stat. E inflație de consilieri onorifici la Guvern. ONG-iști, ziariști, „analiști economici”. Nu înțelege nimeni care e ideea, nici nu știe nimeni cu ce se ocupă, dacă se ocupă cu ceva. Nu doar premierul, ci și doamna vicepremier, cea cu salariu mai mic decât la asociație, și-a adus la cabinet diverse persoane, care n-au absolut nicio legătură cu asta, nici măcar politic nu-i recomandă ceva. Nici nu e de mirare că în toată această perioadă, n-a ieșit din laboratoarele alea ceva consistent, ceva care să dea o perspectivă pe termen mediu.

Consilierii onorifici

Au acces la date, la informații ale statului dar nu răspund pentru nimic. În 2016, după plecarea guvernului condus de Dacian Cioloș, o parte dintre acești consilieri onorifici au plecat cu hard-uri pline de informații. Din câte am înțeles i-a întrebat DNA la ce le trebuie. Bun. Care e viziunea pe educație? Nici ministru n-avem de vreo lună. Inacceptabil. Toate „reformele” au fost rateuri uriașe, ultima apariție liberală la minister, a fost un dezastru.

• Agricultura e privată 100% , dar ministerul are peste 600 de agenții în teritoriu, România importă 80% din mâncare deși poate hrăni 100 de milioane de europeni. Cumpărăm energia scump, suntem dependenți, vindem de sute de ori mai ieftin fiindcă o producem dar n-am construit capacități de stocare. N-am construit nici măcar un spital regional după 20 de ani de povești. Bugetul la sănătate, care provine din contribuțiile mari de la salarii, e unul imens, dar plătim tot mai mult când mergem la medic. Dai 400 lei la un dermatolog care se uită la câteva semne pe corp.
• Pe CFR se merge ca în secolul al XIX-lea. Zero strategie, un miliard datorii la CFR marfă, când am putea avea cel mai bun, mai ecologic, modern, plăcut și mai ieftin mod de transport. Avem rețea gata făcută de 11 000 de km de cale ferată, dar e lăsată să ruginească.
• La interne avem un aparat foarte stufos, cu poliție locală dar și cu jandarmerie și cu polițiști care ies la pensie în momentul în care au ajuns la maturitate profesională. Mulți dintre ei devin avocați ai unor interlopi, adică dau din casă după ce pleacă de acolo, lucru absolut inacceptabil. Ministrul e unul promovat de filialele PNL Prahova-Ilfov, un spațiu userist, unde s-a dezvoltat o adevărată rețea de mafie politico-financiară. La cultură nu știe nimeni din țara asta ce se întâmplă, cu excepția UDMR. Un minister extrem de important pentru perioada asta, capturat politic de cei din Ținutul Secuiesc.
• Finanțele sunt în haos. Se schimbă totul de pe o zi pe alta, avem miniștri superficiali, unii nici n-aveau legătură cu domeniul, fiind promovați doar pentru că erau din Oradea sau din alte părți unde vreo filială a PNL a obținut rezultate electorale mai bune, deci un non criteriu profesional care și astăzi funcționează.
• La mediu avem o gargară ONG-istă, coordonată de o fostă juristă debutantă, care se ocupa cu baza de date a unui SRL. De 4 luni, zeci de mii de persoane n-au apă după ce la Apele Române au fost puși politic useriști incompetenți pe bandă rulantă. Miliarde de euro sunt gestionate de persoane necalificate, tot ce se întâmplă acolo e doar show video, lozinci și povești împachetate.
• La economie, IMM, antreprenoriat a plecat domnu Miruță, care a reușit din prima lui săptămână să blocheze programul Start up nation,  un program pe care l-a primit gata făcut pe tavă. Acum a venit un alt coleg de-al lui userist, care e total pe dinafară cu tot ce înseamnă strategie de dezvoltare economică.
• La externe suntem unde se vede. Ne întâlnim la Chișinău cu diverse persoane, mergem la Davos cu delegație formată din ONG-iști, unii chiar smintiți, în UE nu ne întreabă nimeni nimic, iar despre relația cu SUA nu știe nimeni absolut nimic.
• La muncă, știm că peste 25% dintre tineri nu sunt nici la școală, nici la muncă. În rest, suntem bine. Lumea apusă a birocraților de la București este asemănătoare cu cea de la Bruxeles.

Elita de la Bruxelles

Hrănită de narativele democraților de la Washington și susținută logistic de rețelele corporatiste și imperiul Soros, a construit un castel de cărți de joc numit ”globalizarea fericită”. Odată ce Trump a început să tragă preșul de sub picioarele cartelului politico-economic transnațional, reacția liderilor UE nu a fost una de trezire la realitate. Dimpotrivă, alde Merz, Macron și Starmer au continuat cu disperare să împingă înainte proiectul globalist, într-o încercare patetică de a menține în viață pacientul aflat în moarte clinică.

Deloc întâmplător, după ani întregi de discuții sterile și tergiversări, a fost nevoie de pumnul în masă al lui Trump pentru ca birocrația europeană să se mobilizeze. Ca un animal încolțit care își caută o nouă vizuină, Uniunea Europeană a forțat peste noapte semnarea acordurilor cu Mercosur și India. Graba suspectă trădează mai degrabă o panică existențială, decât o strategie economică solidă.

Ursula von der Leyen și locotenenții de la Bruxelles au ales să sacrifice interesele fermierului european, siguranța demografică a continentului și locurile de muncă (vor da năvală milioane de indieni) doar ca să-i demonstreze lui Trump că pot supraviețui și fără piața americană. Birocrații nealeși au vândut suveranitatea alimentară și socială a Europei pe taraba unui globalism reșapat. Ei au ignorat protestele fermierilor și temerile justificate ale multor europeni (vezi specialiștii IT, spre exemplu), în favoarea marilor corporații care au nevoie de noi piețe de desfacere. Și forță de muncă ieftină din India, pentru a compensa taxele lui Trump.

Mai gravă decât combinațiile sulfuroase cu indienii și sud-americanii este însă trădarea geopolitică. În loc să facă front comun cu Statele Unite, partenerul istoric și garantul securității, liderii europeni au ales calea oportunismului cinic. Vizitele lui Starmer și Macron la Beijing sunt dovada clară a unei busole morale defecte. În replică, Trump a numit resetarea relațiilor Marii Britanii cu China drept ”foarte periculoasă” și un semn de slăbiciune. El a subliniat riscul ca aliații SUA să devină dependenți de capriciile Partidului Comunist Chinez doar pentru a continua proiectul globalist. Atitudinea de sfidare a Washingtonului nu este un act de curaj, ci o ultimă zvâcnire. Ursula von der Leyen aleargă acum disperată prin Africa și Asia, pentru a semna acorduri cu oricine este dispus să primească mărfurile din UE, în încercarea de a construi o rețea paralelă menită să izoleze America lui Trump. Este o strategie falimentară, bazată pe iluzia că Europa, o putere în declin demografic și economic, poate dicta regulile jocului într-o lume în care forța brută revine la modă. Rezultatul conflictului este departe de a fi tranșat. În timp ce UE încearcă să salveze vechea ordine liberală, Rusia, China și India sapă la temelia celei mai puternice arme americane, dolarul. ”Mama tuturor acordurilor” dintre India și UE este văzută de Bruxelles ca o victorie, dar în realitate poate fi doar un colac de salvare temporar într-un ocean tot mai furtunos al dedolarizării.

Încleștarea dintre SUA și UE

Depășește cu mult sfera economică a tarifelor. Suntem martorii unui război total pentru însăși structura de putere a planetei. În vreme ce Trump încearcă să ”de-fragmenteze” sistemul transnațional corupt prin inițiative radicale (considerate adesea ”demențiale”), inclusiv prin nou-înființatul Consiliu pentru Pace, Bruxelles-ul încă visează la Guvernul Mondial de la Davos.

Obsesia liderilor europeni pentru multilateralism a devenit o religie periculoasă, care cere sacrificii ritualice pe altarul ”binelui comun global”: locurile de muncă ale clasei de mijloc, siguranța copiilor noștri și, în cele din urmă, identitatea națională. Suntem ca o ”navă a nebunilor” care navighează spre o lume fără granițe, guvernată de elite nealese, unde fermierul francez, brutarul român sau oțelarul german sunt doar niște coduri QR într-un telefon mobil. Iar noi avem președinte și premier care au lumea lor, sunt porniți pentru distrugerea nației române.

Al dumneavoastră, același

Prof. ing. Ioan Romeo Mânzală