Se vede clar că se dorește terminarea Europei și destrămarea ei prin slăbirea economică, militară și, automat, decăderea culturii. Ursula și Biden veghează să nu se întâmple un dezastru.

Europa nu are voie să scape!

S-au depus atâtea eforturi ca SUA să se pună de acord cu Rusia și China pentru resetarea lumii, încât este și păcat să se trezească vreun birocrat cretin de la Bruxelles. Marea Europă trebuie să se facă praf, în numele Ucrainei. Faptul că această țară nu este nici în NATO, nici în UE, nici nu mai contează. Deglobalizarea avansează rapid, fiecare mare putere având o foaie de parcurs pentru asigurarea securității lanțurilor de producție, energiei și bunurilor de consum. Restul statelor, mai puțin dezvoltate asistă buimace, rugându-se la o minune. Tot ceea ce vedeți este o lecție predată lumii de SUA. Acest stat, își dă teza de doctorat în cinism geopolitic. Putin este realmente buimăcit de cât de proști au devenit europenii. Să faci zob competitivitatea industriei germane în câteva luni, să pui cu botul pe labe Franța și Italia este, fără îndoială, o operă de artă. Să aduci dolarul peste euro și să vinzi armament cu duiumul tuturor statelor este la fel de neverosimil.

În aceste zile, observăm cu ușurință că este ordin pe unitate ca sezonul Netflix să continue. SUA a simțit că UE nu mai înghite sceneta cu Zele și a decis să pună niște cărbuni pe foc. Peste noapte s-a animat teatrul de război: se dau lupte grele prin gări și sate pentru ca liderii europeni să nu cumva să îndrăznească să se trezească din prostie. Odată începută distrugerea economică, nimeni nu trebuie să facă vreo greșeală. Nu știu dacă realizați, dar marea Germanie a ajuns să se roage de gaz prin Europa, așa cum se rugau refugiații pentru un cort ca să nu înghețe de frig. Orice om care știe să adune câteva cifre, realizează cu ușurință că nu avem gaz pentru Europa. Nu există această cantitate disponibilă pe piață, toate discuțiile legate de LNG sau resurse de gaz din Norvegia și Azerbaidjan sunt doar povești de adormit copii. Nimeni nu poate înlocui în câteva luni 155 de miliarde de metri cubi, atât cât importa UE din Rusia în 2021. Această iarnă o vom păcăli cu ce avem ca stocuri prin depozite, dar la anul lucrurile devin sinucigașe pentru europeni. Industria germană este condamnată prin lipsa de resursă și preț. America trebuie să oprească războaiele și să se gândească și la Europa. Chiar va muri Europa sub imbecilitatea patentată de Bruxelles?

Amiralul Mike Mullen: SUA trebuie să facă un pas în spate

Într-un interviu pentru ABC în weekendul ce a trecut, amiralul Mullen a criticat declarația în care președintele Joe Biden a arata că: ”Putin nu glumește când vorbește despre folosirea armelor nucleare în Ucraina”. Mullen spune că ”Washingtonul trebuie să renunțe imediat la asemenea limbaj maximalist, în special când vine vorba despre armele nucleare. Limbajul președintelui Biden este la nivelul cel mai dur. Cred ca trebuie sa facem un mic pas înapoi și să încercăm să ne așezăm la masă, pentru a rezolva situația”, a spus Mullen. ”Nu am fost puși în fața perspectivei unei apocalipse nucleare de pe vremea crizei rachetelor din Cuba”, iar ajungerea la masa negocierilor trebuie să fie obiectivul politic primordial”.Diplomația și presiunea pusă atât pe Ucraina, cat și pe Rusia sunt elementele cheie. Războiul trebuie să se încheie, iar pentru asta este nevoie de negocieri. Cu cât vor avea loc mai repede, cu atât mai bine, din punctul meu de vedere”, spunea Mullen. ”Putin este pus la colț și împins în corzi. Folosirea armelor nucleare poate genera probleme pentru Putin pe plan intern. Se poate ca radiațiile să ajungă în Rusia și să-și contamineze propria tara”, a mai spus amiralul Mullen.

Trăim într-o lume superficială, plină de inechități

Într-o lume muribundă, în care este rușinos să nu fii „plin de bani”. O lume în care, dacă intri într-un local și vestimentația ta denotă sărăcie, ar chelnerul te privește cu dezgust. Te privește cu superioritate și paznicul sau angajatul unui magazin, dacă n-ai blugi de firmă, telefon de fițe, iar din buzunar nu-ți atârnă cheile de la vreo mașină de peste 30.000 de euro. Nu contează că poate ai un copil care nu te lasă nici măcar să te îmbraci cum vrei sau că nu ai avut timp să îți alegi hainele sau că, pur și simplu, nu ai avut chef să te îmbraci „la cămașă” și ai vrut să te simți comod. O lume în care cei puternici îi asupresc pe cei slabi, cei cu experiență, pe debutanți, cei care ar trebui să fie maeștrii, pe ucenici. O lume în care ești învățat că trebuie să crezi, fără rezerve, tot ce ți se spune, în care răcnetele și țipetele reprezintă normalitatea, în care singurele argumente care ți se oferă sunt: „Eu sunt mare, tu ești mic!”. O lume în care suntem învățați că ești doar unul din cei mulți și că oricând poți fi înlocuit, că nu există originalitate, că nu există echipe, că trebuie să-ți „sapi” colegii, că cel lingușitor ajunge departe. O lumea ce-ți distruge personalitatea, caracterul, probitatea. Nu contează că ești la început de drum, că de-abia te-ai avântat în viață sau că spiritul tău este pur. Nu contează că dedici timp, nervi și viață pentru prosperitatea altora; aripile îți sunt retezate fără niciun fel de regrete. Trăim într-o lume în care conținutul nu contează, o lume superficială, care apreciază lucrurile superficiale. În care silicoanele, botox-ul, colagenul sau acidul hialuronic nu reprezintă doar termeni chimici sau medicali, ci „tratamente de înfrumusețare”.  O lume în care o persoană ce urmează astfel de „tratamente” și vorbește vulgar, primește milioane de atenții. Nu contează cine e, ce pregătire are, ce face, dacă este talentată sau nu, important e că-și etalează „dotările”. Iar cei care într-adevăr au aptitudini și care pot schimba ceva, sunt trecuți cu vederea și pierduți în anonimat. Trăim într-o lume în care familia e doar un termen de scadență. În care căsătoria și copiii nu pot exista mai devreme de 30 de ani sau mai târziu de 35. În care totul trebuie bine prefigurat și plănuit, iar spontaneitatea, acțiunile pornite din impulsuri sentimentale reprezintă lucruri anormale. În care, dacă nu respecți termenul, ești privit ciudat și comentat, ești catalogat „fără minte”, imatur. Trăim într-o lume în care jurămintele, promisiunile și încrederea nu mai există. În care ele se transformă doar în niște vorbe aruncate-n vânt. În care îți înșeli partenerul, îți minți prietenii și îi trădezi pe cei al căror sprijin ești. O lume care te transformă într-un individualist și un solitar. Care te învață că nu te poți baza pe alții, că rolul cuvintelor este acela de răni. Trăim într-o lume a măștilor pe care uităm să le dăm jos și în care ne lăsăm consumați de ele. O lume în care nimeni nu vrea să pară ceea ce este. În care uităm de noi înșine și devenim altcineva, în care ne uităm în oglindă și vedem un străin. Într-o lume în care ”conștiința este moartă”, caracterele ieftine sunt acoperite cu parfumuri scumpe, iar omul valorează după câți bani are în cont. În care ești luat de prost dacă respecți…ești tratat cum se cuvine doar dacă faci scandal…afecțiunea este privită drept slăbiciune. Din păcate, suntem muritori într-o lume muribundă, care ne omoară din interior.

Oamenii vor să fie fericiţi

Dar n-au timp de fericire. În fiecare dimineaţă se trezesc supăraţi pe viaţă, supăraţi pe lumina care intră pe geam, supăraţi că începe o nouă zi în care trebuie s-o ia din nou de la capăt…Oamenii vor să fie fericiţi, dar îmbracă haine mohorâte, merg cu capul aplecat, salută trişti şi cu jumătate de gură, numără crăpăturile din asfalt şi găurile din şosea…Oamenii vor să fie fericiţi, dar intră trişti şi stresaţi la locul de muncă, se grăbesc să-şi judece colegii şi să-şi învinuiască şefii pentru tot ceea ce-i nemulţumeşte…Oamenii vor să fie fericiţi, dar pleacă spre casă apăsaţi de stresul de la muncă, pe care nu ezită să-l împrăştie şi în casele lor…Oamenii vor să fie fericiţi, dar creşterea copilului a devenit o povară şi dorinţa lui de joacă, un stres în plus. Oamenii vor să fie fericiţi, dar stau ţintuiţi în faţa televizorului la ştiri, se îngrozesc la filme comerciale şi se înfurie la emisiuni politice…Oamenii vor să fie fericiţi, dar acoperă cerul nopţii cu jaluzele opace, la culcare frământă anxioşi gândurile de peste zi şi pentru insomnie dau vina pe viaţă…Oamenii vor să fie fericiţi, dar tăcerea ori reflecţia li se pare timp pierdut, rugăciunea o naivitate, iar liniştea greu de suportat…

 Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp pentru ei. N-au timp să descopere că fericirea este în ei, în cerul dimineţii, în zâmbetul cu care salută oamenii, în ochii colegilor de la muncă, în joaca copilului, în liniştea casei, în stelele de pe cer şi-n rugăciunea de dinainte de culcare…

Și minciuna are o limită…

Dar politicienii noștri spun în continuare ,,lucruri trăznite”. Au promis centuri ocolitoare la opt comune în care locuitorii nu știu ce înseamnă canalizare, drumuri expres într-o zonă muntoasă. Într-o comună din Deltă au promis prelungirea rețelei de gaz, dar gaz nu există. Legătura cu autostrada a unui drum expres, dar nici drum nu există, iar autostrada este la 300 km. Au promis în aceeași comună trenuri noi ,,inter regio”, dar nu există cale ferată etc. Au furat din ,,bâlbele” și minciunile guvernanților. Mai trebuiau să inaugureze și barajele construite acum 50 ani și ,,tacâmul cu minciuni” era complet. Cultura politicienilor de azi se reflectă în haosul care duce țara spre faliment.

Al dumneavoastră, același,

 Prof. Ioan Romeo Mânzală