Ştim că lumina este făcută din particule numite fotoni? Fotonii sunt particule elementare care intermediază interacţiunile electromagnetice. Ei au masă de repaus zero și călătoresc cu viteza luminii în vid. Fotonii manifestă atât caracterul de undă al luminii, cât și pe cel de particulă, un concept cunoscut sub numele de dualitate undă-corpuscul. De aceea, nu trebuie să ne imaginăm fotonii ca particule punctuale, ci mai degrabă ca pachete discrete de energie ale undelor de lumină. Energia unui foton este direct proporțională cu frecvența undei. Asta explică efectul fotoelectric, aşa cum a arătat Albert Einstein: fotonii ce cad pe un material ejectează electroni, iar energia acestor electroni este dată doar de frecvenţa undei luminoase, nu și de intensitatea acesteia.. Acest fenomen stă la baza producerii de electricitate prin panouri solare. Doi fotoni pot deveni corelaţi cuantic. Dacă ei merg către margini opuse ale Universului, se întâmplă ceva ciudat: atunci când se măsoară un foton, celălalt foton, aflat la celălalt capăt al Universului, este şi el afectat instantaneu! Cum se poate aşa ceva? (Fizică cuantică!). Dar să vedem şi evoluţia credinţei, cea a ştiinţei am văzut-o.

Trebuie să începem cu ,,Noul Testament pentru a vedea evoluţia creativităţii şi divinităţii.

Mitologia creștină

Susține că, după căderea sa în păcat, Lucifer s-a transformat în Satan. Însă este vorba despre două entități diferite, cel puțin pentru inventatorii creștinismului. În Apocalipsa lui Ioan, din mare a ieșit o Fiară cu un aspect fizic identic cu al Balaurului, adică având șapte capete și zece coarne. „Balaurul i-a dat ei puterea lui și scaunul lui și stăpânire mare” (13:2) și „i s-a dat să facă război cu sfinții și să-i biruiască și i s-a dat ei stăpânire peste toată seminția și poporul și limba și neamul” (13:7). Aspectul fizic identic al celor doi ne sugerează posibilitatea înrudirii lor. Ceea ce înseamnă că Fiara nu poate fi decât Marduk, fiul lui Enki, care conform legendelor lumii a preluat tronul tatălui  și conducerea Pământului. (Ioan)

Deși creștinismul se consideră o religie monoteistă, nu a eliminat zeii vechilor popoare, ci i-a transformat. Chiar Iisus a confirmat existența acestor divinități.

O curiozitate ignorată adesea de cercetătorii Bibliei este prezența și în Noul Testament a numerelor importante pentru mai toate popoarele lumii, în special pentru evreii pasionați de simbolism: 3, 7, 12, 33, 40 sau 50. De exemplu, Iisus a petrecut 40 de zile în deșert și s-a înălțat la cer după 40 de zile de la Învierea Sa, 40 fiind numărul lui Enki în Sumer. A fost crucificat la 33 de ani, după ce a îndeplinit 33 de miracole, 33 fiind unul dintre cele mai importante numere pentru evrei și masoni.

Cine a scris Noul Testament?

Părerea majorității este că evangheliștii nu pot fi decât patru dintre apostolii lui Iisus, iudei din Palestina primului secol al erei noastre. Însă din Biblie reiese că evangheliștii nu cunoșteau nici geografia, nici situația politică, nici flora și nici fauna tărâmului făgăduit de Yahweh evreilor. Oare în Noul Testament există multe întrebări puţine răspunsuri?

Autorii Noului Testament dau dovadă de aceeași ignoranță și în ceea ce privește geografia Palestinei. În operele scriitorilor laici, precum și în Vechiul Testament, „pământul făgăduinței” este descris în amănunțime. Însă din evanghelii lipsesc denumirile orașelor și satelor care sunt indicate în alte izvoare, cu câteva mici excepții. Oraşul Nazaret apare şi în Noul şi în Vechiul Testament. Ținuturile prin care a călătorit Iisus sunt foarte limitate și pustii, astfel încât localitățile mai populate sunt rare. De exemplu, deși conform Noului Testament Iisus s-a plimbat timp de un an, nu apare numele nici unui oraş.

Așadar, cei patru evangheliști nu puteau fi iudei din Palestina primului secol, prin urmare nici martori ai evenimentelor pe care le-au descris în Noul Testament. Concluzia la care au ajuns chiar și primii creștini. De exemplu, episcopul Papius scria în secolul al II-lea despre evanghelistul Marcu: „el nu l-a auzit pe Hristos (…) el s-a alăturat mai târziu lui Petru. Astfel înțelegem în sfârșit de ce Iisus nu apare în scrierile primului secol, de ce există în Noul Testament o mulțime de erori și inadvertențe legate de nașterea, învierea sau genealogia lui, de ce nu apare în profețiile veterotestamentare, de ce în povestea sa se repetă numere importante din simbolismul universal, de ce personajele și întâmplările legendelor creștine sunt copiate din alte religii: creștinismul nu se bazează pe întâmplări reale, ci pe povești inventate?

Noul Testament, împreună cu restul cărților care compun mitologia creștină, au fost redactate în timp de clerici cu imaginație bogată si chiar modificata,

Importanţa fiecărei persoane în creativitate şi divinitate…

În “Facerea”, din Sfânta Scriptură, fiecare zi a creației se încheie prin formula: ”si a văzut Dumnezeu că este bine”. Era concluzia fiecărei zi din ciclul Creației și ea se referea la întreg și la părțile lui. Întreaga Creație, de la început și până la sfârșit, a fost făcută de Dumnezeu,”și a văzut Dumnezeu că este bine”, iar în ebraică şi greacă acelaşi cuvânt înseamnă şi “frumos”. Deci trebuie să înţelegem că ceea ce a făcut Dumnezeu cel în Treime lăudat de Ortodocşi, este bun şi frumos… Nu sunt  multe comentarii sau adăugiri de făcut. Acestea sunt afirmații categorice, de importantă cosmică și vorbesc de stări care sunt de neclintit.

Este vorba aici de întreaga Creație, un tot complex și unitar, minunat în sine, minunat în lucrarea lui, minunat în cele ce îl alcătuiesc.

În acest întreg fiecare parte componentă este la rândul ei alcătuită “bine” și având rol unic în manifestarea, din nou, a întregului. Nu există părți “mai importante” și părți “mai puțin importante”, și nu există defel părți inutile. Fiecare parte este unică și cu rol unic, originală, vie, cu rost. Iar peste aceasta  mai este o împrejurare, și ea este frumusețea. Nu este o frumusețe circumstanțială sau trecătoare, este o frumusețe așezată dinadins și cu o generozitate copleșitoare. Marele scriitor german Ernst Junger care, între altele, a fost și un celebru entomolog și descoperitor al câtorva specii, spunea că peste nouăzeci la sută din “creație” este pur și simplu frumusețe de dragul frumuseții, fără urmă de scop utilitar. În aceasta putem vedea poate cea mai elocventă dovadă a faptului că lumea a fost “creata” de un Creator bun și iubitor. Dacă “evoluția” ar fi obârșia lucrurilor, această frumusețe, această abundență de frumusețe o contrazice și ar fi trebuit să îi fie antitetică, contrară. Dacă “evoluția” ar fi cauza existenței atunci dezvoltarea ar fi trebuit să fie făcută strict “utilitar”, ar fi trebuit să se dezvolte şi să rămână dominanta doar cele  cu folos practice. Ori nu este așa.

Întreaga Creație este învăluită în frumusețe, de la monumentalitatea  munților și oceanelor și până la cea mai gingașă gâză sau floarea de păpădie. Toate sunt acoperite de o frumuseţe care se înnoieşte clipă de clipă, se schimbă, se adăugeşte, se combină, îmbată și farmecă. Efectiv nu este necesara multă imaginaţie că să vezi în ‘,tot” urmele unui Creator fără egal. Dar încă mai  tulburătoare este legătură dintre părțile care alcătuiesc minunea din jurul nostru.

Niciuna dintre părți nu poate exista “în sine”, fără alăturarea la întreg și întregul nu poate fi desăvârșit în lipsa, fie și uneia dintre părți. Este îndeajuns să ne uităm la trupurile noastre. Este suficientă a alergie, o durere de dinte sau cine mai știe ce hibă minoră, ca întregul trup să sufere și să nu mai funcționeze deplin. În același timp cât de mișcător este modul în care, la un accident, părțile se ajută între ele ,se “compensează”.Iar în trupul social nu este altfel. Diferența este însă în faptul că oamenii sau, mai exact ,,omul”, nu sunt doar realități biologice, sunt mai ales realități morale. Realități chemate să reflecte cele din jurul lor, să le înțeleagă şi definească, sub starea de “bine” sau “rău”, ca realități morale, să contribuie la prosperitatea lor și mai ales să recunoască, atât cu dragoste cât și cu venerație,că sunt “lucrul” mâinilor Dumnezeiești. În momentul și numai în măsura în care această trăire morală există și oamenii și Creația vor fi la adăpost de catastrofe.

Marile planuri de distrugere și anulare a oamenilor nu pot izbuti decât atunci când au loc transformări  abisale în lumea morală, când dimensiunea morală de care pomeneam este anulata. Pentru a putea trece la distrugeri în masă, fie prin ucideri, fie prin reducerea oamenilor la existenta biologică, vegetativă, fără  rost, este nevoie ca valoarea metafizică a ,,persoanei” să dispară. Iar această distrugere este realizată de forțele răului in diferite chipuri.

Fie prin distrugere fizică, războaie fără rost, genocide, fie prin lagăre, teroare, regim  de persecuție de “plumb”, gen “cheka”,”Gestapo”,”guantanamo”. Dar încă mai distrugător se arată modalitatea de anihilare a valorii “persoanei” prin “îndoctrinare”, prin intoxicarea  de “scenă”.

Este vorba de răspândirea tuturor otrăvurilor iluzorii, droguri, erotism, cultul violenței. Este contra cultura răspândită prin ,,globalism”. Otrăvuri care cuprind paturi largi și foarte mulți tineri. Iar această lucrare diabolică este făcută prin sistematica distrugere și demonizare a stărilor organice, a stărilor firești. Așa sunt atacate Credință, Neamul, familia, satele.”Persoana” trebuie să fie izolată, rătăcită, disperată și deci preschimbată în număr socio-biologic, în “individ”. Iar aici vedem cum, miraculos, și această împrejurare a fost prevăzută în Scripturi. Învățătura de Dreaptă Credință nu a încetat să vorbească despre importanța “persoanei”, despre caracterul ei indestructibil și despre responsabilitatea ei la nivelul “întregului.”

Toate credințele tradiționale

Au vorbit despre importanța “persoanei”, a celui “drept”. La români este cunoscută legenda ,,blajinilor” a celor care prin viață evlavioasă și prin rugăciune țin lumea în ființă. Alexandru Nemoianu, istoric USA.

Cine sunt acești ,,drepți”? Nu putem ști. Dar știm că fiecare persoană poate fi un drept. Și iarăși știm că acești drepți sunt cei care dau sfat bun și de folos, sunt cei care mângâie și alina suferință. Cine dirijează din umbră, această lume? Oare exista spaţiu şi timp?

Timpul care ar trebui sa nu existe,  pentru ca el este infinit si să nu avem nici o unitate de măsură pentru el, el fiind doar prezent ,acest timp acum este spre sfârșit pentru Oamenii acestei planete. Am spus corect Oameni, nu pentru toți,  doar pentru Oamenii acestei planete. Fizicienii spun ca nu exista spaţiu şi timp (fizica cuantică).

Toți ceilalţi, fie au fost oamenii și şi-au  vândut  sufletul fie doar clone, zombi au un alt timp infinit și într-un alt spațiu. Da, alt spațiu. Ei ne-au invadat spațiul existentei noastre și acum fac tot posibilul sa ne elimine . Ce nu știu ei este ca nici ei nu au nici un sens fără prezenta umană pe aceasta planetă .(documentare din Biblie si anumite art.de pe net) _

Ea, planeta a fost creată special pentru ființă umană divină ca ea să se poată dezvolta calitativ în bine, dragoste, fericire, iubire și mai ales bucurie. Ce nu știm noi este că planetă fără aceste calități umane ale noastre nici ea nu poate funcționa.

Această simbioză este IMPERIOS NECESARĂ pentru a exista AICI și ACUM. Da, este  necesară pentru ca manifestarea acestor calități umane împiedică MANIFESTAREA RĂULUI  și implicit continuitatea noastră aici.

Diminuându-se la maxim aceste manifestări calitative la ființele umane, câţiva oamenii care şi-au păstrat integritatea ființei umane nealterate, speriați de ce urmează încearcă să găsească  alți oameni asemănători lor și să-si construiască un spațiu de supraviețuire gen – COMUNITATE. Adică, ANORMALUL A DEVENIT NORMAL și  NORMALUL este ANORMAL.

Al dumneavoastră, acelaşi,

 Prof Ioan Romeo Mânzală

Ca şi în Ştiinţă şi Creştinătate sunt multe întrebări, puţine răspunsuri.