Trăim într-o societate stricată, indiferent cărui stat aparține. Societatea o creăm noi, oamenii, deci n-are importanță dacă e în Ungaria, România, Spania sau America. E la fel. Totul e dirijat de bani. Totul este dominat de interese.

A venit Dl. Timmermans la noi să-l decorăm pentru cât bine a făcut României. Toată lumea stătea ca la Sfintele Moaște ale Cuvioasei Paras­chieva. Mai era un pic și mer­geau în genunchi ! Dl Coldea era mai salutat decât Dl Timmermans. Oamenii au uitat de valorile spirituale și mo­rale, banul care orientează vectorul fiecăruia. Cred ca Olandezul a mers în vizită la Constanța!!! Am văzut ce corectitudine este și în Uniunea EUROPEANĂ. Toți sunt o apă și-un pământ! A fi politician înseamnă a te murdări cu toate păcatele lu­mești.
Mă uit ce se întâmplă în justiție. Dracu a mai văzut ca procurorii și judecătorii să manifeste pe scările Tribunalelor. Pai dacă acest Cristi Dănileț este purtătorul lor de cuvânt la Bruxelles, poate pleca toata lumea acasă. Începând de la „cei mai de sus” și terminând cu cele de jos. Nu-i o noutate pentru nimeni că cei de la guvernare, și nu numai, fură ziua în amiaza mare și nici nu clipesc din ochi. Își deschid firme fantomă, pe conturile cărora transmit milioane și care, pe urmă, „dau faliment” . Sau chipurile, fac câte ceva pentru societate, investind câteva milioane în drumuri, autostrăzi, apeducte noi etc. etc. și restul – cea mai mare parte a sumelor – merge în buzunarele „celor de sus”. Asta în Europa. În Moldova, nici asta nu se face. Pur și simplu se fură bani. Tot ei, cei cu capitaluri, dictează regulile pieții jucând cu banii și viețile oamenilor. Și asta la nivel global. Cea mai mare dezamăgire a mea este cum se fură la Bruxelles, cum suntem prostiți în față, cum noi nu mai avem niciun cuvânt de spus. La ce ușă mai găsim dreptate?
Cei de mai jos fură cât pot, dacă „mai marii statelor” fură, doar că în cantități mai mari. În magazine, nu mai cumperi decât produse bolnave: mere care nu se mai înnegresc; roșii care-s ca un cauciuc; lapte care durează câte trei luni și nu se înăcrește; salată verde și frumoasă doar cât stă în magazine și care se ”bâhlește ”cum vii acasă. Și toate-toate stropite cu pesticide, ierbicide sau injectate cu prostii, ca să fie atrăgătoare – alimente pline de coloranți și conservanți, aproape întotdeauna sintetici și toate dăunătoare pentru organism. Culmea e că toate fleacurile astea chimice se introduc și în mâncarea pentru bebeluși. Să trăiască Uniunea Europeană. O doamnă, de la dl Cioloș din partid, ne îndruma să trăim în regim tribal, iar proprietatea privată să dispară. Domnule Cioloș, cine din spatele dumneavoastră v-a plasat asemenea cocotă? Până și Raluca Prună s-a dezis.

Mafia medicamentelor
Există un Cartel al mafiei medicamentelor, iar cei din fruntea țării nu fac nimic. Și pe urmă ne îngrozim de numărul bolilor și bolnavilor care au crescut considerabil în ultimele decenii. Apropo de numărul bolilor care cresc galopant în România, datorită HOȚILOR și hoțiilor din spitale și farmacii. Îți plătești asigurarea medicală și plătești cât șapte medicilor, dacă te pui la rând, după programările lor. Dacă ai pro­bleme de inimă, te ajunge rândul peste șapte luni. Dacă nu ai asigurare și chemi „salvarea”, plătești cât pentru patru, și tot așa. Să știți că tot medicina și industria farmaceutică are de câștigat, așa că toate sectoarele sunt legate între ele ca într-un lanț.

Birocrația ne omoară!
Ne fură timpul și ne distruge creierii. Stăm la rând cu lunile și anii pentru servicii care ni le datorează instituțiile publice și pe care tot noi le plătim ca să existe. Plătim sute și mii de mâncăi, care nu fac decât să se scarpine în urechi zile întregi pe la birourile lor. Te ajunge rândul peste luni întregi, ca să primești un răspuns la o întrebare solicitată, pentru care ai și plătit, desigur! O Primărie din Berlin are 328 angajați, iar la noi sunt 4-5 în birou și nu știu ce trebuie făcut. Fiecare Primar care vine la putere își angajează toate neamurile. Există pri­mării de orașe cu 800-1000 de angajați. Și acesta e un
exemplu banal al inactivității celor care de ani de zile încălzesc un fotoliu moale și cald.
Un tânăr specialist, poate brav și talentat, dornic de a-și împlini un vis, de a se reali­za, de a schimba ceva în vechea ordine impusă de ani de zile, nu o poate face, pentru că, cineva de 70 de ani, nu vrea să-i lase locul! În genere, un tânăr specialist nu se poate integra în câmpul muncii, să facă ceea ce iubește și pentru care a învățat poate asiduu, ani de zile, deoarece se caută mereu specialiști cu experiență. Și experiența cum s-o obții, dacă nimeni nu-ți acordă o șansă?! E uluitor! E clar că toate astea se întâmplă dacă nu ai un unchi, o mătușă, un tată, o mamă, sau un iubit/-ă care să-ți scurteze drumul către carieră sau locul de muncă.

Micii întreprinzători
Cumpără produse ieftine și le vând la prețuri înzecite. Chiar și în timpul ofertelor de 80%, tot au de câștigat. Și nu doar 20%… Minciuna e cel mai bun prieten al lor. Amăgesc oamenii cât ai zice pește și aceștia cred, pentru că nu au încotro. O temă aparte sunt companiile, care atrag în mod invadant și nerușinos viețile oamenilor derutați și expuși riscului. Apar pe piață neobservate și atrag lumea cu miile în capcană. Le sucesc mințile, le spală creierii, îi manipulează, îi scurg de bani și-i lasă pe drumuri. Dar cel mai rău e că le distrug personalitatea în mod ireversibil, bombar­dându-i cu minciuni și impunându-le să-și amăgească prietenii și rudele, să-și vândă până și părinții, ca să facă bani. Și așa companii sunt sute în întreaga lume. Mai sunt și altele, care oferă serviciile lor de call center și telemarketing, cu alte cuvinte, cumpără datele oamenilor și îi contactează de mii de ori până îi scot din minți, ca să le propună serviciile terților. Nu mai vorbesc de așa zișii „promotori de servicii” – aceleași companii mincinoase, înființate de oameni fără scrupule și demnitate, care amăgesc tineretul și-l fac să-și piardă demnitatea când îi trimit pe la casele oamenilor, ca să sune la fiecare în ușă și să le spună prostii, inventate și sucite cum pot mai bine, numai ca să accepte să-și schimbe furnizorul de lumină, gaz, apă, telefonie etc.
Și, ulterior, să obțină tot ei, promotorii venit, iar sărmanul căzut în capcană, nu are decât să accepte consecințele (și ele costă bani), până când un alt mincinos nu-l va amăgi din nou. Și nu poți scăpa de dânșii, toți sunt ca scaiul! Trăim într-o lume care nu mai are nicio busolă. O lume care așteaptă ceva ce nimeni nu știe. Ne place să trăim bine, să purtam haine scumpe, să mergem la localuri de lux, la petreceri cât cuprind, aere și fițe peste măsură, iar banii nu ne interesează. Mai șmecherim, mai mințim și, pac, gata banii de la fraieri. Când nu mai avem bani de tocat, noi, bărbații, rămânem singurei, că fetele sunt în economie de piață, joacă pe unde pot.

Școala, vechea poveste !
În școli se plătește pentru locuri, se plătește pentru no­te, se plătește pentru diplo­me etc. Apoi tot noi suferim că avem în fruntea țării niște imbecili fără minte. Doar hâtri sau reprezintă mâinile unor indivizi hâtri.
S-ar părea că o societate bolnavă ar avea un punct de salvare, ca o insulă în ocean. Dacă totul în jur ne amenință, am putea găsi refugiu în bi­blioteci, librării, biserică, acolo unde ar trebui să fie sursa de lumină. Doar că în librării cărțile sunt vândute la prețuri mai ridicate decât cele indicate de editură (tipărite direct pe coperta cărții) și culmea, asta e „ofertă specială”! Iar la biseri­că, nu te mai poți cununa, nu mai poți boteza un copil și nici măcar să te împărtășești, dacă nu plătești. Preoții sunt și ei în marea economie de piață. În loc să se ocupe de enoriași, se ocupă cu administrarea averilor Și așa credibilitatea scade an de an. Și acestea sunt doar câteva exemple, care atestă mizerabila noastră societate….
Îmi este groază în ce timpuri ne aflam și ce conducători avem. Ne-au învrăjbit de nu ne mai înțelegem unul cu celălalt. Poate dumneavoastră înțelegeți această socie­tate. Eu, personal, NU!

Al dv același Prof Ioan Romeo Mânzală