OPINII: Incultura şi ipocrizia vremurilor pe care le trăim

,,Nu lăsați oamenii cu minți înguste să dicteze cum ar trebui să arătați și fiți liberi” – Brian Moiko

„Vremurile noastre sunt ale mediocrității, ale lipsei de sentimente, ale pasiunii pentru incultură, ale lenei, ale incapacității de a te apuca de treabă și ale dorinței de a avea totul de-a gata. Numai ticăloșilor le vine ușor să mintă în orice împrejurare”.
Dacă Dostievski ar mai trai să ne vadă, cred că ar prefera să se întoarcă înapoi în mormânt, decât să mai trăiască pe acest pământ. În primul rând, dacă vrem să discutăm despre ,,normalitate” sau ,,ipocrizie”, trebuie să avem sinceritate. ,,Nu există în lume ceva mai greu decât sinceritatea și ceva mai ușor decât lingușirea”- spunea Esop foarte clar. Pe hoții mărunți îi trimitem la închisoare, iar pe hoții cei mari îi numim în funcții publice. Este de-a dreptul impresionantă ipocrizia cu care sunt apărate presupusele repere ale “normalității”, în timp ce, cu foarte mici excepții, mințile oamenilor sunt preocupate în cea mai mare parte a timpului cu subiecte tabu!
Patimi, pasiuni ascunse, fantezii interminabile, erotism necontrolat, gânduri de răzbu­nare, de combativitate, invidie și dușmănie. Până și la această enumerare, mintea orbită de lipsa unei judecăți sănătoase, va protesta și se va opune, separând individul care citește de valoarea de adevăr a textului.
Într-atât de înveninat este sufletul încât, deși simte clar adierea rece a răutăților interioare, se mulțumește cu consolarea răului mai mic, lăsând glasul timid al minții să-i șoptească minciuni otrăvitoare pe care le ia drept experiențe excitante, care îl mențin pe om alert și captiv fie în trecut, unde a mai întâlnit ceva asemănător, fie în viitor, printre infinite posibilități de ”mai bine”.
,,Este imposibil pentru un sfânt să fie șmecher, în timp ce un șmecher poate fi sfânt.” OSHO.
Minciună după minciună, pentru ca să … ce? Măcar de-ar fi omul conștient de ce se minte?! Sau pe cine și din ce motive!? Dacă trebuie să fie mai bun, mai bun decât cine sau ce? Dacă trebuie să simtă ceva diferit, diferit de cine sau ce? Dacă trebuie să fie mai important, mai important ca cine sau ce?
Când peste tot în jur oamenii ascund adevărul, cui îi mai pasă care este realitatea?
Cui îi mai pasă ce ascund oamenii? Pentru că, fiind vicioși, nimeni nu mai are încredere în nimeni! Deci, după reperele cui să ne orientăm? Unde e normalul? Cine are dreptate? Care este modelul de luat drept exemplu? Cum să-l recunoaștem și ce motive putem găsi pentru a face să merite efortul? Când îți înveți copilul cu necinstea și lipsa de respect și îi spui cuvintele în calitate de demnitar ,,te fac șmecher și plin de bani”, poți să pleci la culcare, ești putreziciunea societății.

În cei 30 ani, nu am făcut nimic!
Am furat și vândut țara, iar alții au luat cu japca tot ce era de furat, pe alese. Ne-am furat singuri căciula. Am furat etapizat, sau pas cu pas, bancomate, trenuri de epocă, șinele de la calea ferată, iar demnitarii, pe toate căile, banii din visteria statului, cu o nesimțire incredibilă. Totul a fost o ignoranța din partea celor care trebuiau sa vegheze să nu se fure, iar la noi a fost invers, au vegheat cum să fure și să nu fie prinși ! Dar de cine prinși? Dulceața ignoranței este tot mai greu de înlocuit cu riscul responsabilității. Atunci când arătatul cu degetul devine o competiție la care toți vor medalia de aur, omul îmbătat de curajul inițiativei și al creati­vității riscă să fie strivit sub matrița „anormalității’!
Vă redau câteva aspecte recente ale acestei ,,anormalități”. Nu trebuie să fim idioți, spunea reputatul economist Ilie Șerbănescu. Cele circa patru miliarde de euro au fost repartizate anual României de UE. Sunt un biet mărunțiș din cele 40 de miliarde de euro pe care anual, firmele vest-europene le extrag din România prin externalizare, fără fiscalitate. Și atunci, domnule CÂȚU, spui că evaziunea fiscală a devenit problemă de siguranță națională? Dumneavoastră trebuie să explicați câți patroni romani mai lucrează în țara asta fără niciun sprijin, fără nimic. Ați dat bani la multinaționale, 330 000 000 euro. Dacă aveți bani mulți, de ce nu ajutați și firmele românești. Vă plângeți ca muierile vădane, dar dați bani la toți trântorii în România. Societățile românești sunt cu flacăra pâlpâind, pentru că dumneavoastră, prin masurile luate îi forțați să facă evaziune fiscală. Ați anulat supraacciza și ați mărit acciza în 24 ore, noaptea, ca hoții. Oare chiar așa se mai poate minți? De trei luni de zile nu ați făcut nimic decât văicăreli și iar văicăreli, iar prin spate împrumuturi peste împrumuturi. Acum se modifică ,,legea pensiei” iar ca să mai tăiați la amărâți. Tăierea la dumnea­voastră se numește politic „ajustare”. Nu ați făcut nimic din ce ați promis, dar nimic: tăierea pensiilor speciale, reducerea unor bugetari, dar nu înlocuirea cu alții de la PNL, răspunderea magistraților, o pensie minimă garantată la 15 ani vechime de minim 1500 lei și multe, multe altele, care acum sunt trecute la capitolul ,,pierderi”. Mai vreți și alegeri anticipate, iar unii vă mint că aveți 45/%.
Se anunță timpuri GRELE, Dle ORBAN! Războiul bate la ușă, lumea a început să fie nemulțumită, nu mai poate fi dusă cu zăhărelul politic. Am văzut la TV patru așa ziși specialiști, care erau mari și tari să explice criteriile de aplicare a pensiilor și niciunul nu știau nimic. Au dat de înțeles că la noi se calculează pensiile după bunul plac și ochi frumoși. Unii ies la 39 de ani la pensie și alții la 65 ani și vorbim de criteriul ,,contributivității”? Îmi este rușine când văd că pricipiul contributivității este valabil la fraieri. Cum explicați cei 26 de ani lipsă la cel care a ieșit la pensie la 39 de ani, cu cel de 65 de ani. Cine contribuie pentru 26 de ani? Unde este contributivitatea ? O să spuneți: așa zice legea! Legea este făcută de niște hoți, care au dorit așa ceva, să primească pensii de la 10.000 lei în sus, iar toată tevatura politică mizerabilă se aruncă în spatele celui cu 734 lei. Este o rușine națională pensia specială pentru politicieni.

La noi, orice este posibil!
Aflăm, mai nou, că cei care sunt puși să vegheze la consumul de droguri, sunt ei prinși ca și consumatori și nu numai de droguri. ”Ceiuțu” lui ,,Geluțu brazilianul”! Șamani ne mai trebuiau în România, că restul hoților noștri se specializaseră în toate.
La conducerea DNA dorește să vină un magistrat sărac, lipit tot de unde se mai trag și alții. Atât de sărac, că omul are zeci de locuințe, parcări prin marile orașe și multe altele. La noi a devenit ,,orice și oricine este posibil”.
În spitale este dezastru, asta mai trebuia să ardă oamenii de la aparate, că toata floarea politică este concentrată pe schimbarea lui Arafat, privatizarea Smurdului. Trebuie dat ,,Smurdul” la niște distinși domni de prin Ardeal, că toată strada vorbește cu nume și prenume. Nu au furat săracii suficient! Portul Mangalia a fost ,,măritat “prietenilor olanezi, că de ce Dl. Timmermans ne otrăvea zi de zi. A sosit ziua și băieții cu liber simt v-au răsplătit. Urmeaza Constanța, tot la acești băieți au promis că vom trece la Nădlag fără să fim opriți. Ce mare avantaj avem? Tot olandezii vin să construiască câteva sute de MW iar PPA este girat de statul liber care rezolvă problemele țării, pas la pas. Mai trebuie Hidroelectrica, CEC-ul și Casa de Sănătate. Lumea, când vede acest lucru, își aduce aminte de timpurile când pe fața noastră apărea zâmbetul.

A mai rămas ceva nevândut?!
Există o singură excepție, artistul. Omul îndrăgostit de viață și de adevăr, omul care se hrănește din fiecare tresărire a inimii, care zâmbește cu sufletul chiar și atunci când are ochii în lacrimi. Privirea lui vede lumina care pătrunde și cele mai groaznice abisuri și nu se împiedică în amănunte lipsite de formă și conținut. El este forma și conținutul în același timp și nu ar putea face asta în afara sincerității.
Probabil că depășirea limitei orizontului cu privirea nu mai reprezintă o provocare atât de improbabilă, însă orientarea e total greșită. Privirea spre interior e teama cea mai mare, posibil pentru că fiecare intuiește ce va găsi acolo.
Drumul a fost întotdeauna cu două sensuri, unul simplu și ademenitor, celălalt aspru și înălțător. Libertatea de a alege sensul o avem în fiecare clipă, dar din moment ce panta începe să se încline, oricât de mult s-ar mai preface omul, își dă seama tot mai bine ce fel de destinație îl așteaptă.
Iubirea aproapelui nu mi-o pot imagina în afara iubirii de sine, iar iubirea de sine nu mi-o pot imagina în afara cunoașterii de sine. Apoi urmează sinceritatea, susținută de curajul de a urca panta aspră dar înălțătoare a devenirii și apoi, vine răbdarea, care deschide la un moment dat, ușa înțelepciunii… spunea un cunoscut numerolog drag subsemnatului, E.Agachi.
Unde ne îndreptăm, trebuie să avem și rațiune, iar în noi trebuie să mai avem acel suflet de român, de patriot. De atâta timp cât suntem păcăliți de alții și vedem cum ne este luată toata avuția acestui pământ și popor. Ca recompensă să fim prostiți chiar de tot, ne lasă să facem ce dorim, cu mici înlesniri: luam salarii fără muncă, timp trăit fără folos, adevărul este considerat învechit, iar zdreanța, minciuna s-a dovedit o valoare. O să ajungem să purtăm pantofi fără talpă, în loc de lenjerie doar un elastic, ghiozdanul fără caiete, diplome fără examen, iubiri fără căsătorii și multe altele. Atunci, putem să ne socotim extratereștri, globaliști, progresiști etc. În loc de Romeo, mă numesc Româna și în loc de Ion, mă numesc Ionela. Aștept să mă căsătoresc cu Vasile zis Vasilică, Gheorghe zis Gheorghiță.
Mulțumesc domnului deputat USR că ne-a învățat creștinism, că noi nu știam. Îmi este rușine că acest individ a putut să spună lucruri mizerabile despre Iisus Cristos, Dumnezeu, Fecioara Maria. Se vede ce educație, cultură, dascăli și părinți aveți!
Va așteaptă credincioșii la vot! Dumnezeu nu vă poate ierta, poporul roman uită repede și vă votează rapid. Domnule deputat, cum ai ajuns în Parlamentul României? Îmi este lehamite câtă prostie este în jurul nostru!
Un an nou fericit în 2020 vă urează
Al dumneavoastră același
Prof.Ioan Romeo Mânzală

Partajează această știre

Lasă un răspuns