Lumea în care ne aflăm este zguduită de agitație, nesiguranță, schimbări, care sunt mai degrabă atacuri spasmodice ale unui trup bolnav. Este un trist adevăr, pe care toți îl recunoaștem, că “ceva” lipsește din lume.”Ceva” care să dea nădejde și  puțină liniște. Dar în loc, vedem războaie tot mai distrugătoare, vedem o inegalitate obscenă între oameni și țări, vedem pe cei avuți devenind tot mai avuți și pe cei nevoiași devenind tot mai nevoiași. Iar în tărâmul moral, asistăm la o schimbare fără precedent în istoria umană.

Concepte, termeni de referință și rânduieli esențiale  sunt pervertite, înlocuite și supuse unei încercări de eliminare. Ideologia unui relativism agresiv și fără rușine caută să așeze semnul egal între bine și rău, între frumos și urât, între război și pace. Cercuri transnaționale de putere, cele care controlează avuția lumii, au supus lor principalele mijloace de informare sistemul educațional și de cultură și în acest fel promovează ideologia lor otrăvită necontenit. În toată această acțiune distrugătoare vedem însă un scop esențial: eliminarea Credinței și, mai exact, a Dreptei credințe Creștine. Căci Dreapta credință reprezintă “piatra” cea tare care stă împotriva răului. Să nu ne amăgim.

 “Răul” în stare pură

Necuratul, are un scop veșnic: uciderea oamenilor, distrugerea lor, care sunt “coroana” Creației. Iar aceasta înseamnă desființarea lor ca persoane, reducerea lor la numere socio-economice, la stări biologice, la preschimbarea lor în “indivizi”, număr în turmă. Nu trebuie uitat că “persoana” se definește ca entitate morală, capabilă să aleagă între bine și rău  și înzestrată cu liberă voie. Dacă “persoana” va fi eliminată, atunci necuratul și-a realizat scopul. Aceasta este o acțiune începută cu mai multe veacuri în urmă, prin “iluminism”, repede trecut în secularism și masonerie. Prin vorbe goale și nespus de periculoase s-au introdus tot soiul de  teorii despre “binele universal”, care este cea mai găunoasă teorie cu putință, fără cap, fără coadă, fără conținut, și apoi ideologii, care au făcut din veacul XX un infern sângeros, culminând azi cu sinistra ideologie globalist-sodomită. Această din urmă ideologie urmărește instalarea unei confuzii generale în care, până și  diferența care definește starea existențială, diferența dintre bărbat și femeie este anulată. Într-o asemenea confuzie, în care indivizii sunt complet izolați, sălbăticiți și reduși la manifestări instinctive josnice, controlul “aleșilor” transnaționali ar fi garantat, după credința lor.

 Întreaga situație are o explicație

Încercarea de a întemeia existența omenească “uitând pe Dumnezeu”, încercând să alunge pe Dumnezeu din lume. Este suficient să ne uităm la ce se întâmplă în țările “apusene” și cele care se slugăresc să le fie vasale. În aceste țări o politică deliberată caută să creeze un sentiment de rușine pentru Credință și, mai grav, caută să înspăimânte pe cei care au Credință; prin umilințe, prin batjocuri publice, prin discriminare. Sărbătorile Creștine sunt marginalizate, celebrarea lor este oprită și în loc se pun nume “neutre”, ca și cum ar fi o rușine să le numești pe numele propriu.

Cel mai limpede caz este al Crăciunului, din care se caută scoaterea lui Hristos și înlocuirea esenței creștine cu un soi de “sărbătoare de Iarnă” seculară. Prin aceste metode, evident, se caută eliminarea sau tăinuirea valorii profund morale și de atașament creștin a acestor Sărbători. Iar acest “model” hidos este promovat și în țările vasale, prin slugoi locali, răi și iresponsabili. În loc, apar “sărbători” demonice, de tipul Halloween sau, direct culte satanice. Aceasta este cauza profundei crize demografice și morale existenta în țările “apusene”.

Politicieni zis “liberali” batjocoresc valorile creștine, iar politica statală discriminează împotriva celor credincioși. Aceste politici sunt purtate sub eticheta “toleranței”. O “toleranță” care acoperă orice, mai puțin Credința și Valorile Sfinte, care definesc o persoană și un Neam, o politică urmărind răsturnarea înțelesului celor mai fundamentale stări și concepte. Răspicat, suntem avertizați în această privința :”Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău; care numesc lumina întuneric și întunericul lumina, care socotesc amarul dulce și dulcele amar”(Isaia,5;20).

În acest efort  și iureș al răului sunt promovate cu îndărătnicie minciuni grosolane și sunt promovate cele mai dezgustătoare confuzii. Poate cea mai absurdă și periculoasă confuzie promovata este așezarea  semnului egal între Uniunea Sovietică și Rusia de azi, Alexandru Nemoianu, istoric USA.

Impresia generală

Este că în cercurile din România, unde, în sfârșitul începutului să pătrundă firave știri de informare și de realism cu privire la ceea ce se întâmplă în Statele Unite în acest an electoral, a fost activat butonul de panică.

Reprezentanți ai sistemului, care până acum s-au manifestat atât personal cât și instituțional într-o manieră slugarnică, agresivă și dovedind un exces de zel față de puterile centrului, au început să realizeze că este posibil ca aceste puteri să se schimbe.

În mod similar, paraziți instituționali care funcționează la interfața sistemelor, după ce ani de zile au subminat cauza manifestându-se ca loiali cercurilor centrului și propagandei și intereselor acestora, acum se repoziționează față de reprezentanții posibilei viitoare administrații, executate și cunoscute manevre de precapușare. Asta în timp ce rețelele lor de propagandă în România stau pe burtă și în ambiguitate, așteptând semnalul ca să treacă cu arme și bagaje de partea poporului. Spectacol care reflectă simptomele unui trend ce face din România nu un stat suveran, ci un protectorat provincial este total.

Pentru că, cel mai important lucru este următorul în toată această poveste: o potențială venire a lui Trump la putere în Statele Unite nu înseamnă absolut nimic atât timp cât ceva nu se schimbă în poziționarea, mentalitatea, atitudinea și viziunea Bucureștiului.

În general, cei care își pun speranța în Trump și administrația Trump ca soluție la problemele existențiale cu care se confruntă în acest moment proiectul național român și statul român, se înșală. De fapt, fac o eroare similară cu cea a oponenților lor politici din România.

Atâta timp cât discursul public, strategia României, viziunea generală și definirea interesului național sau rațiunii de stat sunt subsumate, fără drept de apel și pe pilot automat, unor dinamici ideologice, politice sau pur propagandistice care vin din țările –de la est sau de la vest – mare lucru nu e de așteptat să se schimbe în bine.

Ceea ce cred că încă nu se înțelege este că, aici nu vorbim nici despre curente ideologice sau propagandistice la modă, nici despre cine este  la Casa Albă sau Moscova, vremelnic, la putere, nu vorbim nici despre o structură de partid sau de interese care se manifestă global, versus alta, care este manifestată tot global, dar de sens contrar. Aici este vorba despre definirea logicii de acțiune a unei entități statale naționale în moduri care transcend aceste accidente și dinamici istorice conjuncturale.

Fără acesta, nava statală a României – așa cum ne-au lăsat-o generațiile anterioare – nu va putea naviga curenții istoriei, ci va fi pur și simplu luată la derivată de acești curenți, pentru a fi sfărâmată într-un fel sau altul, în funcție de conjunctura acelui moment fatal, inevitabil în acest scenariu.

Actuală stare din Romania

Este un sistem închis și controlat de “găști”. “Găști” alcătuite din grupuri de interes provenite din aparatura comunistă: securitate, partid, factori economici. Erau personaje ce au stat complici comunismului, direct și indirect. Acestea sunt “găștile” politice din Romania; complici ai comunismului și descendenți ai lor. Cu uluitoare repeziciune, data inexistenței de minimă moralitate, acești indivizi s-au alăturat forțelor externe care doresc orice mai puțin binele Romanilor și a României. Abia în ultima vreme încep să apară și personajele organice”, având sentimente pentru țară și anume fermitate morală. Pentru moment, aceste forțe noi sunt atacate cu furie de “găști”.

Personal, am ales să numesc acest sistem al „neamului prost”. Căci el s-a alcătuit din drojdia societăţii româneşti, din foşti demnitari ceauşişti, jalnicii lor urmaşi şi cei care li s-au alăturat: şmecheraşi de duzină, găinari sadea şi hoţi. Cu câteva sute de lei „ceauşeşti” şi ceva dolari adunaţi la ciorap aceşti indivizi au cumpărat practic toată România, imediat după Decembrie 1989.

În primul rând, rostul celor șaizeci de ani de comunism a fost dublu. Să lichideze fizic tot ce era valoare, structură, inițiative, demnitate, curaj din România și să arunce restul populației în stare de șoc, în care orice zvon devine credibil. Aşa au apărut la începutul „teroriştii” şi apoi „minerii”. Dar ca niște cretini ce sunt, fără rușine de oameni și fără frică de Dumnezeu, își imaginează că prezentul putred va fi veșnic, în alte cuvinte se închină la idoli. Prezentul acesta beteag nu va fi veșnic și se va prăbuși mult mai repede decât cred și îi va citi la starea lor de facto,”neam prost”.

Instalați ferm la putere acești conducători ai sistemului „neamului prost” au cooptat, prin corupție și ciolane ieftine, un segment dintr-o intelectualitate pregătită moral spre orice compromis. Cu ajutorul lui George Soros au fost create sumedenie de Organizații ne guvernamentale(ONG) un scop clar. Să laude noul imperiu sodomit (USA și slugile lor), să aducă osanale noului sistem „globalist” și să insulte fără margine Ortodoxia și Tradiția.

 Tot ce era românesc a fost terfelit

Degenerați fără număr s-au grăbit să declare că „cel mai mare rău” pentru Români au fost Eminescu și Caragiale. Acestor psihopați li s-au alăturat alți eiusdem farinae, indivizi fără coloana vertebrală, dar cu stomac nesăţios. Ei au fost unşi „profesori”, şefi de reviste, sinecureşti etc. Rolul lor, stabilit de Soros, era să intoxice pe bieţii Români derutaţi să îi robotizeze.

În acest fel s-au creat contra modele. Personaje care făceau apologia pidosniciei (sodomismului), a “globalismului” și a #rezistenței. Personaje confuze, tinerei și tinerele, de tot tulburați hormonal și care zbiară fără rost, agitați care umblă vandra, hodorogi ramoliţi, opozanţi din temperament. Într-un cuvânt, jalnica ceaţă a „idioţilor utili”, hoţilor la drumul mare, a directoraşilor care s-au declarat „patroni” şi oameni de afaceri, a traficanţilor de influenţă.

Nenorocirea este că numărul acestor „imbecili utili” este mare. Ei sunt și sufletul, sub influența OGN-urilor, militarizate la maximum și executanți disciplinați. Mulți dintre ei sunt care se laudă că acționează „voluntari”. Sărmanii, nici nu-și dau seama că prostia este cea mai ieftină comoditate și că ea este aruncată imediat după folosință. Prostia militantă,”idiotul util” ține topologică de produse de higienă cu folosință unică. Dar dincolo de asta rămâne totuși bunul și generosul Neam Românesc. Care nu cedează, are doar nevoie de un răgaz și o clipă pentru a-și trage sufletul. Repede va pricepe că dușmanul nu-i nici Rusia, nici Ungaria, nici Serbia. Duşmanul este lângă noi, este „globalismul”, sistemul „neamului prost” și al acoliților lui(“imbecilii utili”). Nu există dezastru fără ieșire și nu există cale care să stăvilească libertatea. Ele trebuiesc căutate în Credința ortodoxă, Tradiția Omenească și bunul simț românesc.

Al dumneavoastră

Prof. Ioan Romeo Mânzală