Zeci de oameni de afaceri români, care au fost arestaţi, cu precădere în ultimul an, au lăsat în urmă afaceri cumulate de aproape 17 miliarde de lei, active bancare de 9 miliarde de lei şi un număr de 16.000 de angajaţi, arată o analiză a ZF.

Fie că a fost vorba de antreprenori cu afaceri în domeniul construcțiilor, în cel al transporturilor, în sectorul medical privat, în cel hotelier, în IT (Irina Socol) sau în media, (Dan Voicu­lescu), în domeniul agricol, (Ioan Nicolae), „plaja“ acope­rită de dosarele din business, pentru care judecătorii au dat sentinţe, a făcut ca în unele domenii aproape să dispară reprezentanţi ai capitalismului românesc, unde s-au pierdut peste 50.000 locuri de muncă? Neavând loc de muncă, nu ai nimic asigurat pentru ziua de mâine. Și atunci ne întrebăm cu toții: de ce se urmărește distrugerea capitalului ro­mâ­nesc și a românilor?

Cine a dorit să distrugă industria autohtonă?
Reforma economică s-a făcut în România nu prin legi economice, ci prin justiţie. Pe de-o parte, este bine că s-au identificat problemele şi că au fost pedepsiţi cei care au încălcat legea, dar, pe de altă parte, există şi un aspect negativ: deciziile justiţiei au atacat businessul antreprenorial românesc. Pentru mine, businessul are rolul de a crea locuri de muncă şi reprezintă o firavă dezvol­tare a capitalismului românesc.
Fără a-i apăra în vreun fel pe cei care au greşit, cred că trebuie să existe un program pentru salvarea mediului economic antre­pre­norial românesc.

Suntem ”Țara lui Papură-Vodă”
Vă voi prezenta un mod ieftin și prost de a crea dosare, care, de multă ori, au luat sfârșit prin achitări și prescripții, datorită unor polițe pe care unii trebuie sa le plătească altora, cu ajutorul ,,Fetei Morgana”- justiția. La noi în Romania, ,,mita ” este un mod util de a face dosare. Mita se poate proba doar în ,,flagrant” și cu martori. Facem dosare celui ai cărui ochi nu ne plac. La noi traficul de influență este la ordinea zilei. În străinătate fac ,,contract de lobby” și merg să rezolve problemele economice, fără a avea probleme juridice. Ca la noi, la nimeni.
Dacă mă trimite un prieten să duc o hârtie la o instituție, pentru el s-au societatea lui, trebuie să fiu atent ca discuția mea cu funcționarul public să nu fie considerată trafic de influență. Pentru spălarea de bani, de cele mai multe ori, nu sunt probe concludente, dar intuim și facem dosare pe intenție, că suntem țara lui Papură-Vodă. Merg la Finanțe și pun următoarea întrebare: până la ce sumă pot face contract pe persoană fizică de comision, cu o firmă din Occident și ce impozite plătesc?
Nu am primit nici un răspuns, realizând că nimeni nu cunoștea. Am mers la evidența populației și am întrebat de ce nu se cunoaște exact răspuns la întrebarea: de ce votăm mai mulți decât suntem? Răspuns: cred că este vina morților!
Da, pentru că recensământurile au fost făcute de mântuială, nici acum nu se știe câți locuitori sunt. Pentru aceste ”bâlbâieli” se fac dosare penale după bunul plac, în funcție de interese. Spunea președintele Iohannis, la Iași, să nu ne mai urâm unii pe alții. Păi Dle Președinte, nu dumneavoastră ați început sa învățați poporul ăsta cum să se urască? Justiția nu ne spune cât s-a încasat de la cei care au furat.
În opinia mea, ar trebui creat un cont special, transparent, în care să se arate ce s-a întâmplat cu banii recuperaţi de la cei care au fost arestaţi pentru că au adus prejudicii statului.

Când vom avea conducători patrioți, demni, oameni verticali?
De ce să ne ploconim în fața Cancelariilor Occidentale? Mă uitam la Președintele Iohannis care își arogă toate meritele în legătură cu Președinția EUROPEANĂ . Dle Președinte, ați uitat cam de mult aritmetica ! Meritul este al Guvernului României! Nici mie nu-mi place Dăncilă, dar a făcut treabă și trebuie apreciată. Președintele trebuie să fie bărbat, nu să stea să repete la Bruxelles numai ce spune Germania. Nu veniți cu soluții concrete de investiții, financiare etc. Nu veniți cu nimic concret, ci numai cu ură.
Trebuie creat un program de investiţii prioritare, care să fie făcut din banii recuperaţi, pentru ca economia să beneficieze de aceste fonduri. După modul cum justiția a privit capitalul autohton, dă impresia că ,,suntem cei mai nenorociți, mai corupți și mai săraci din Europa. Da, domnilor, fără capital autohton suntem săraci, iar sărăcia naște corupție. Intelectualii au o mare parte din vină.
Mircea Eliade, în anii,, ’30, spunea :,,Nu cred că se află țară europeană în care să existe atâția intelectuali cărora să le fie rușine de neamul lor”. De la Freud încoace s-a produs o mutație: s-a pus sexul în locul capului.
Arestările din ultima perioada (ultimii cinci ani) au făcut să dispară capitalismul românesc din anumite sectoare economice, cum este domeniul lucrărilor de construcţii de autostrăzi.
Justiţia a avut intenţii bune, dar nu repară ce a greşit Nelu Iordache, de
exemplu, în aşa fel încât businessul acestuia să funcţio­neze în folosul ţării. Ce se întâmplă cu perspectiva locului de muncă pentru miile de angajaţi din aceste companii, cu competitivitatea firmelor româneşti din diferite sectoare în astfel de situaţii? Trebuie să tragem un semnal de alarmă asupra acestor aspecte, pentru că mediul de business românesc trebuie protejat.
Din cazurile antreprenorilor români care au ajuns să fie arestaţi pentru evaziune fiscală, spălare de bani, deturnare de fonduri sau cumpărare de influenţă se pot desprinde o serie de lecţii, esenţiale pentru supravieţuirea businessului antreprenorial românesc. Nimic nu s-a făcut! Justiția a dezmembrat tot, a arestat, a făcut dosare peste dosare, dar banii sunt tot la hoți. De ce nu există și nu se dorește răspunderea magistraților? Am văzut ce se întâmpla la CSM acum. Nu reușesc să se adune la o ședință, dar la bani au pretenții peste pretenții.

Care sunt problemele care duc la insolvența firmelor?
Nu s-au plătit facturile la timp, schimbarea codului fiscal după interesul unor politicieni, lipsa de cunoştinţe legislative sau chiar urmărirea, în exces, a inte­resului personal şi nu a celui de business. Astfel, mulţi dintre marii antreprenori români se află în situaţii limită, iar afacerile lor sunt astăzi în insolvenţă, în faliment sau abia supravie­ţuiesc. De ce trebuie să sufere capitalul autohton?
În contextul unei economii dominate de investitori stră­ini şi al unui mediu antreprenorial slăbit, plin de neîncredere şi terorizat în fiecare zi de posibilitatea chemării în judecată a acţionarilor sau a directorilor, se pune problema viitorului acestor companii. Dintre companiile care intră în insolvență, 16% din acestea se salvează, restul ajung la faliment, iar acționarii rămân cu banii? Așa s-a ajuns ca ei, fiind pe mână cu lichidatorii, fac și desfac cum vor, rămânând și cu banii. Cei care suferă sunt salariații, nu altcineva. Așa că, dragă Justiție, decât să arestați oameni, poate unii dintre ei chiar nevinovați (cum s-a văzut din ultimele achitări), mai bine recuperați banii și lăsați oamenii să meargă mai departe cu afacerile. Se spune ca în ultimii 30 de ani s-a furat în Romania foarte mult, dar cei care au furat, nu au furat singuri.
Unde au fost instituțiile statului care trebuiau să vegheze și să ne apere? De fapt, ce să mai vorbim. Știm toți unde au fost: la Hora Unirii!!!!
Credeți că de la manele ne vom mai putea întoarce la Johann Sebastian Bach?

Al dumneavoastră același Prof Ioan Romeo Mânzală