Iubesc oamenii corecți. Oamenii care atunci când greșesc știu să zică: Iartă-mă. Iubesc oamenii care nu cară un bagaj de îngâmfare prin viață. Iubesc oamenii care înțeleg că…a greși e omenește. A nu te îndrepta, e prostie.

Iubesc să fii uman. Detest îngâmfarea și  oamenii care doar copiază sau strică tot ce ating. Detest oamenii care după ce își iau ce au nevoie de la mine… copiază sau devin îngâmfați prin nimic. Sunt unii atât de triști și mici…încât nici viața nu-i înțelege. Iubesc să spun: Am greșit, îndrept…repar…voi fi mai atent. Toată viața am căutat oameni echilibrați. Nu putem fi toți corecți, dar să nu fim mizerabili.

Eu nu pot să înțeleg cum de mulți continuă să fie optimiști  cu atâtea probleme dezastruoase care se vad cu ochiul liber. Adică, te vezi cu sabia lui Damocles deasupra capului și nu-ți pasă. Ciudat!

Cum să crezi că monștrii din umbră se vor opri ca prin magie, din ducerea la îndeplinire a programului de resetare planetară, când toate premisele arată exact contrariul? Asta înseamnă că ”ești inconștient și nu știi pe ce lume trăiești”; ,, ești o unealtă propagandistică, mai mică sau mai mare, a forțelor malefice, ești și proprietarul unei boli psihice. Nu este bine să dam lecții de viață, dar ne lovim de anumite obstacole, iar lecțiile de viață devin benefice.

 ”Am cunoscut cândva un ,,OM” care mi-a spus să nu dau niciodată sfaturi persoanelor care nu le solicită și să nu încerc vreodată să ajut persoane care nu-mi cer ajutorul! Eram tânăr, credeam în puterea binelui și a iubirii necondiționate, așa că mi-am zis în sinea mea: ”cum să nu ajut pe cineva măcar cu un sfat”? Anii au trecut, experiența m-a îmbogățit în atâtea feluri, încât pot spune că am fost un răsfățat al sorții datorită bogăției vieții mele (nu în sens material). Inevitabil, și în acord cu natura firii mele, am ajutat în continuare și necondiționat oamenii din jurul meu, cunoscuți și necunoscuți. Și totuși… natura umană e atât de stranie uneori… Aveam să-mi amintesc de nenumărate ori cuvintele acelui OM! Cu fiecare experiență nouă, aveam să realizez câtă dreptate avea! Și cât de adevărat este budismul atunci când spune: ”să nu te bucuri pentru nimeni, să nu te întristezi pentru nimeni, compasiunea să fie singura ta lege.”Am observat că niciodată, dar NICIODATĂ, un sfat nu este urmat, dacă nu a fost cerut. Am învățat, însă, trei lucruri foarte importante:

 TIMPUL meu nu este gratuit

 Unii oameni, pur și simplu, nu merită timpul meu și energia mea. Există cronofagi, oameni care îți consumă timpul doar pentru că nu au altă ocupație de moment, fără să-i intereseze că ai de lucru, că ești într-o întâlnire, că vrei momentul tău de liniște etc. Există și oameni care-ți vor ”creierul”, care te solicită ori de câte ori au nevoie de o idee, ca mai apoi să uite că exiști. Dar revin periodic! Sau oameni care vor ajutor financiar. Dacă tu îi suni, nu îți vor răspunde la telefon pentru că nu au chef, dar se vor justifica ulterior cu o boală, un eveniment neprevăzut, un deces etc. Rămâi uimit de ”creativitatea” lor. Și există și oameni care ”dispar” din viața ta ca și cum nu ar fi existat niciodată! Cei care vin pentru interes.

 Îți poți face DUȘMANI foarte ușor

Din cei mai buni prieteni. Cum? Dându-le sfaturi de care nici nu vor să audă, pentru că le e atât de greu să-și recunoască părțile de umbră, încât vor arunca toată vina asupra ta! 

 Am învățat (și încă mai lucrez la acest aspect cu mine) să nu mai acord suport de niciun fel celor care nu sunt prezenți 100% în viețile lor! Cum știi că nu sunt prezenți? Simplu: indiferent ce le spui, ce le faci sau ce le dai, ei vor merge în continuare pe vechile modele!  Nu poți schimba nimic, fiecare om urmează un model anume.

 În concluzie: nu încerca să rezolvi lecțiile de viață ale celor din jur. Îi poți ghida, dacă ți se cere, dar nu poți merge în locul lor pe drum. Fii conștient că schimbările au nevoie de timp și că cei mai mulți nu vor cu adevărat să se schimbe și să schimbe ceva în viața lor! Observă oamenii care revin cu aceleași probleme nerezolvate, aceștia sunt cei care nu înțeleg că asumarea propriei vieți înseamnă curaj. Dacă ei nu au acest curaj, la ce bun să-ți irosești timpul prețios și energia?

Dacă ar fi să repet această viață? Da, secundă cu secundă! Aș schimba ceva la ea? Nu, pentru că tot ce am trăit m-a educat, m-a format, m-a transformat, m-a updatat astfel încât să devin o versiune mai bună a mea!

 Aș ajuta în continuare? Desigur, dar ținând cont de lecțiile care mi-au fost date. Pentru a putea să îi descoperim pe ceilalți așa cum sunt ei, trebuie să fim conștienți de o subtilitate; să distingem subtilitatea dintre realitatea care ni se afișează și propria noastră proiecție, interpretare…

Dar dacă nu am mai interpreta oamenii printr-un filtru cu condiții, cu tipare specifice, cu comparație? Dacă am renunța la așteptări despre cum să fie, să gândească, să se îmbrace, să mănânce, să învețe etc. ceilalți…și doar ne-am descoperi uimiți unii pe ceilalți exact așa cum suntem…unici; și suntem unici în fiecare clipă unică.

Fiecare are dreptul să creadă ce vrea

Dar nimeni nu are dreptul sa pretindă că este adevărul. Fiecare are dreptul să spună ce crede, dar nimeni nu are dreptul să spună că altul nu are dreptul să spună ce crede. Toți știu și sunt de acord că Adevăratul Dumnezeu a dat omenirii liberul arbitru. Liberul arbitru înseamnă dreptul de a crede, dreptul de a alege, dreptul de a decide ce vrea. De ce unii contestă ”liberul arbitru”?

 Dacă adevăratul Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru, de ce majoritatea religiilor și în special adepții extremiști obsedați încearcă prin toate mijloacele să impună cu forța credințele lor? De ce religioșii extremiști, incapabili să înțeleagă și să accepte voința Adevăratului Dumnezeu, folosesc minciuna, războaie, crima, șantajul, amenințări împotriva celor care nu cred ca ei, care nu cred ce vor ei, care cred altceva decât ce cred ei? Toți credincioșii, indiferent de religii, cred că Dumnezeu a făcut universul, deci materia. Dacă a făcut materia, înseamnă că exista înainte de materie, deci el înșuși nu este materie. Mai toate religiile și credincioși consideră că Dumnezeu este o ființă spirituală, imaterială, deci nu i se pot atribui fapte sau manifestări în lumea materială. Concluzia logică este că există lumi materiale și lumi imateriale. Lumile imateriale pot fi lumi formate din energii subtile despre care încă nu știm nimic și deci nu sunt făcute din materie. În niciun caz nu trebuie confundate lumile imateriale, spirituale cu lumi imaginare că nu există decât în mintea noastră. Astfel de argumente sunt folosite de nihiliști care nu cred în nimic, nici măcar în propria lor existență. Motiv pentru care caută în permanență dovezi că ei înșiși există prin orice mijloace. Astfel de mentalități sunt manifestarea unor orgolii egocentrice extremiste care fac totul pentru a demonstra superioritatea lor și a gândirii lor. Sunt cei care ne guvernează astăzi și susținătorii lor ipocriți. Nu diferă cu mai nimic față de extremiștii religioși, folosind aceleași argumente și comportamente cu diferența că nu au absolut nici o etică și nicio morală.

Cei care au urme de etică și morală sunt cei care au fost dezamăgiți de comportamentul extremist, de minciunile extremiștilor religioși. Aceștia ar fi bine să nu uite că etica și morala provin din credința în mai bine, într-o putere superioară omului. Avem dreptul să spunem că nu credem sau ce nu credem, dar nu avem dreptul să condamnăm, agresăm, insultăm pe cei care cred. Ar însemna extremism, cu nimic mai prejos față de extremismul religios.

 Ce este Adevărul?

Adevărul este realitatea, realitatea este ceea ce este, ceea ce există. Adevărul nu este credința noastră, necredința noastră și nici interpretările noastre egocentrice.

Adevărul este relativ, nu este static, nu este permanent. Adevărul de ieri poate fi fals azi și cel de azi poate fi fals mâine. Adevărul meu nu e adevărul altora, în special pentru că depinde de destin, de drumul și scopul final al fiecăruia, în special când e vorba de spiritualitate.

Deși suntem ființe materiale, există în noi o energie imaterială, spirituală. Suntem ființe cu manifestări multiple. De-a lungul istoriei au existat ființe și oameni ce s-au considerat dumnezei pentru că narcisismul le spunea la ureche cât de speciali, cât de perfecți și superiori erau față de ceilalți oameni și ființe. Împărați, regi, guru, președinți și chiar în ziua de azi sunt milioane ce au același comportament și convingere în sinea lor. Acum vedeți ce se întâmplă…Nu reflectă adevărul, realitatea dar asta nu-i împiedică să creadă asta și să se manifeste în consecință.

Textele străvechi “sacre” nu vorbesc despre Adevăratul Dumnezeu, creatorul universului, ci despre ființe umane sau non umane dar materiale care profitau de avantaje intelectuale, materiale, tehnologice pentru a înșela, domina masele de oameni. Nu pentru că ar fi avut nevoie de a se îmbogăți, ci pentru a-și dovedi sieși că este superior, perfect deci o divinitate față de ceilalți. La fel cum în ziua de azi miliardarii nu se opresc în a face totul pentru a câștiga mai mult, pe cât posibil mai mult decât oricine, pentru a-și demonstra sieși și celorlalți că este ființă supremă, un Dumnezeu printre oameni.

 Acest narcisism a existat totdeauna și o să existe totdeauna, chiar dacă nu o să-i observam clar manifestările, chiar dacă nu o să fie manifestări exterioare.

Suntem mai toți atinși de narcisism ce provine din ego și ne împinge orgoliul la exacerbarea valorii noastre, dar unii sunt atinși cronic la fel cum orice extremism este o boală cronică.

Deci religiile și istoria nu se refera la Adevăratul Dumnezeu, ci la ființe și întâmplări reale, materiale, impuse și interpretate, în scopul de a domina pe ceilalți.  Multe din aceste întâmplări istorice au fost, în timp, confiscate, transformate, interpretate, inversate de mulți împărați, regi, faraoni în același scop, de a deveni Dumnezeu pe pământ în ochii oamenilor.

Dumnezeu există în fiecare din noi!

Dar asta nu înseamnă că suntem dumnezei. Existența lui nu împiedică cu nimic existența altor lumi, a altor ființe, terestre sau extraterestre. Bogăția planetei noastre în diversitatea ființelor existente arată posibilitățile infinite ale universului material dar și a lumilor imateriale.

Al dumneavoastră,  același,

Prof. Ioan Romeo Mânzală