”Dacă vrei să cunoşti, cu adevărat, sufletul unui om, cântăreşte-i tăcerile, priveşte-i zâmbetul! Dacă vrei să cunoşti, cu adevărat, un om, urmăreşte-l în lumea lui liberă, în singurătatea lui. Îi poţi cunoaşte sufletul după felul în care priveşte cerul, soarele, norii, după cum atinge lucrurile, cum le repară şi le însuflețeşte, după zâmbetul cu care întâmpină un necunoscut, după cum îmbrăţişează un rătăcit înlăcrimat, grija cu care-şi respectă promisiunile, felul în care vorbeşte cu florile, copacii, gâzele, devotamentul cu care mângâie frunţile pruncilor, seninul cu care salută oamenii şi respectul pe care îl acordă. Dacă vrei să cunoşti un om, cu adevărat, în libertatea lui, în lumea lui, adâncă, dezgolită, crudă, nealterată, caută să nu-i cauzezi nici cel mai mic rău, sub nicio formă. Şi cel mai blând şi mai credincios câine, la un moment dat se apară sau ripostează. Dacă vrei să cunoşti cu adevărat un om, prefă-te cerşetor. Dacă nu vrei să-l cunoşti, priveşte cerul, norii, întinde mâna, alină. Nu există om să nu aibă nevoie de un ajutor.”

“Un copil este o ființă pe care ne-a împrumutat-o Dumnezeu, ca să facem un curs intensiv despre cum să iubim pe cineva mai mult decât pe noi înșine, despre cum să ne schimbăm cele mai mari defecte pentru a le da cele mai bune exemple și despre cum să învățăm să avem curaj. Atât de frumos a definit copilul Jose Saramago (scriitor portughez)!

Da, asta e!

Să fii tată sau mamă este cel mai mare act de curaj pe care îl poate face cineva, pentru că presupune să te expui la toate tipurile de durere, dar mai ales incertitudinii că faci lucrurile corect și temerii de a nu pierde ceva atât de iubit.

A pierde? Cum? Nu e al nostru? A fost doar un împrumut.

 Cel mai prețios și mai minunat împrumut, pentru că sunt ai noștri atâta timp cât nu pot avea grijă de ei înșiși, după aceea aparțin vieții, destinului și familiilor lor.

 Dumnezeu să binecuvânteze, pentru totdeauna, copiii noștri, pentru că pe noi, deja, ne-a binecuvântat cu ei!”

Partea cea mai importantă în viața unui om este educația, Este factorul principal care formează oamenii pentru cerințele societății.

Din păcate, educația zilelor noastre din ,,Pas cu pas” a fost un eșec total, inclusiv educația din regimul Băsescu.

 Luați România educată și băgați-o în dubă! Președintele a mai arătat încă o dată că e rupt de orice realitate românească. Cazul Constanța și multe alte cazuri arată cât de ,,educată” este România. Se vând droguri peste tot, în școli, licee, facultăți, nu întreabă nimeni pe nimeni. Totul se rezuma la bani. Oare țara este condusă de ”găști”?

Nu are nicio legătură cu țara numită România. A aflat despre ea, că e un stat eșuat, un stat de drepți, în care vipușca e la mare căutare. Vipușca e în tot și toate. Dar, părerea mea, cât de umili au ajuns unii ofițeri cu vipușcă să dai raportul militar de onoare unui Președinte cu Doamna ținându-se de mână. Mai ales comportamentul de la vârful statului mort, eșuat, îngropat și vândut pe bucăți, pe câteva premii și decorații. Adică, table!

 Educația ”pas cu pas” până la îngroparea finală, unde ,,slugoii’ au făcut tot ce au vrut, l-au dus intr-un lux patologic. Unde a văzut o altă Românie ducând la semnarea în numele națiunii, a unor aberații. 

 Fără nici o rușine!

În țara în care cei care ne conduc nu au bacalaureatul, au rezolvat totul: în zeci de licee nu au avut elevi înscriși la examen. Și el o ”arde” cu educația! Și își cumpără premii, că e democrat. Democrat, poate! Altfel nu i se poate spune! De nouă ani aroganta  nu a făcut decât să distrugă România. Pas cu pas, ca un lucru bine făcut. Asta i-a ieșit! Mare blestem pe neamul ăsta, ne luptăm cu o mediocritate a unui om care, prin alegerile de premieri iresponsabili, au dus aceasta țară în pragul falimentului. Datoria s-a dublat în trei ani, responsabili Orban, Câțu!!!

Băiatul lui de aur a plecat. L-a lăsat cu buza umflata ș, se gândește poate, să-i i-a locul! Păi dacă e stat de drepți, sa fie oficial, zic! Unii  plătiți i-au ridicat osanale, ca a scos  sereiul din jocurile politice! O minciună mai mare ca asta nici nu se putea. Președintele a băgat sereiul în tot și toate. Nu există instituție publică în țara asta să nu fie ,,abonați politic”. La banul public și mai ales la decizie. Ei fac și desfac, ei linșează, ei taie și spânzură. Că doar sunt avertizori de integritate în Bănci, Transgaz, Transelectrica, ANRE, peste tot unde există ,,bani publici” contabilizați dublu.

Acu’, în ultimul an de mandat, urmează reglările de conturi. În stil mafiot! Că doar statul asta e. O adunătură de borfași, care se linșează unii pe alții cu o poftă dementă. Urmează probabil reglarea finală de conturi, în stil interlop.

”România educată”

Îngropată, terfelită, traficată, abuzată și cum mai vreți voi, colonia acestor indivizi iresponsabili din politică,  urmează să fie umflată cu autorul proiectului și aruncată la gunoi, ca și cum nu a existat. Educația, de 20 ani, a fost făcută doar pentru interese politice. Acest lucru a dus la droguri, crime în stil mafiot, tâlharii. Interlopi organizați în ,,bande de tâlhari” au pus stăpânire ca și politicul peste tot și toate. Generațiile sub 30 de ani sunt generații care și acum caută ,,drumul spre nicăieri”. Ghinion și Petrov au condus excelent acest segment ,,educație”.

Faimos pentru mintea sa ascuțită, comediantul de limbaj dur George Carlin, când și-a pierdut soția a scris câteva rânduri care rămân pentru totdeauna în istorie și în mintea a mii de oameni. Aceste cuvinte sună brutal de sincere, chiar zdrobitoare, dar sunt mai mult decât necesare…

„Paradoxul vremurilor noastre este că avem clădiri înalte dar toleranță scăzută, autostrăzi largi dar vederi înguste. ”Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin, cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm. Avem case mai mari și familii mai mici, mai multe facilități, dar mai puțin timp. Avem mai multă educație, dar mai puțin bun simț, mai multă cunoștință, dar mai puțină judecată, avem mai mulți experți, dar mai multe probleme, mai multă medicamente dar mai puțină sănătate.

Bea prea mult, fumezi prea mult, cheltuiești prea iresponsabil, râzi prea puțin, conduci prea repede, te enervezi prea ușor, te culci prea târziu, te trezești prea obosit, citești prea puțin, te uiți prea mult la televizor și te rogi mult prea rar. Ne-am mărit posesiunile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar și urâm prea des.

 Știm cum să supraviețuim, dar nu știm să trăim. Am adăugat ani la viața omului, dar nu și viața la ani. Am fost până la lună și înapoi, dar greu traversam strada și întâlnim noul vecin. Am cucerit lățimile cosmice, dar nu și cele sufletești. Facem lucruri mai mari, dar nu și lucrurile mai bune.

Am purificat aerul, dar am poluat sufletul. Ne-am supus atomului, dar nu și prejudecăților noastre. Scriem mai mult, dar învățăm mai puțin. Plănuim mai mult, dar realizăm mai puțin. Am învățat să ne grăbim, dar să nu așteptăm. Facem computere noi care stochează mai multe informații și scuipă mai multe copii ca niciodată, dar comunicăm mai puțin.

Este vremea fast food-ului și indigestiei, a oamenilor mari și a sufletelor mici, a câștigurilor ușoare și a relațiilor dificile. Un timp cu venituri mai mari în familie și mai multe divorțuri, case mai frumoase și case destrămate. Un timp al călătoriilor scurte, scutece de unică folosință și morală de unică folosință, relații peste noapte și supraponderali și pastile care fac totul să ne excite, să ne calmeze. Timp în care în vitrină sunt multe, dar puține în depozit. Vremuri în care tehnologia lasă acea scrisoare să ajungă la tine, dar te lasă să o distribui sau doar apeși pe șterge.

 Amintiți-vă, petreceți mai mult timp cu cei pe care îi iubiți pentru că nu vor fi cu voi pentru totdeauna. Nu uita, spune o vorbă bună celui care te privește de sus cu admirație, pentru că această mică creatură va crește în curând și nu va mai fi lângă tine. Amintește-ți și îmbrățișează cu căldură persoana de lângă tine, pentru că este singura comoară pe care o poți dărui din suflet și nu costă nici un ban.

 Amintește-ți și spune te iubesc celor dragi, dar cel mai mult înseamnă asta. Un sărut și o îmbrățișare pot vindeca orice rău când vin din inimă. Amintiți-vă și țineți-vă de mână, și prețuiți momentele petrecute împreună, pentru că într-o zi acea persoană nu va fi lângă voi. Faceți-vă timp să vă iubiți, faceți-vă timp să vorbiți și faceți-vă timp să împărtășiți tot ce aveți să vă spuneți.

Pentru că viața nu se măsoară în respirațiile pe care le tragem, ci în momentele care ne taie respirația”.

 Eroarea fundamentală a omului contemporan

Este credinţa lui că datorită tehnologiei, poate economisi timp, când, de fapt, este imposibil. Omul devine sclavul muncii lui tot mai intense. Este nevoie de ritm, de detaşare, de încetineală. De ce nu reţin studenţii tot ce li se predă? Deoarece nu au timp să devină conştienţi, să revină la ceea ce au auzit, să le pătrundă cu adevărat în minte. Un student al zilelor noastre înregistrează cunoştinţe, dar nu le asimilează; în consecinţă, aceste cunoştinţe nu ”produc” nimic. O ploaie torenţială este mult mai puţin folositoare, la vreme de secetă, decât o ploaie măruntă, îndelungată! Dar ne aflăm mereu sub o ploaie torenţială – de informaţii, rapoarte, cunoştinţe, discuţii etc.” (Părintele Alexander Schmemann). Şi toate acestea zboară în jurul nostru, fără să rămână în noi, fiind date imediat la o parte de următorul torent.

Al dumneavoastră, același,

 Prof Ioan Romeo Mânzală