OPINII: Democrația în faliment?!

Democrația e bună și nu prea, spun marii filosofi. „Eu, în materie de democrație, n-am nicio părere personală. Mă bizui pe doi gânditori clasici. Pe Platon şi pe Aristotel. Platon susţine că trei sunt formele de guvernământ degenerate: tirania, oligarhia şi democraţia. Aristotel spune că democrația este sistemul în care fiecare face ce vrea. Și eu am spus: după cum se vede”.(Petre Țuțea).

„Democrația e singurul sistem compatibil cu demnitatea și libertatea umană, dar are un viciu: nu are niciun criteriu de selecție a valorilor de conducere“. Uitați-vă cine ne conduc, atât la Bruxelles, cât și la București, ,,analfabeți funcțional”.

Haos politic generalizat

Europa, neguvernabilă! Ucraina va toca toți banii Europei și Americii și tot la colaps și eșec pe plan militar va ajunge. Cu ce suntem noi ajutați că muncim pentru ei?

Avem fapt politic generalizat în Europa și, oricâte explicații am căutat, niciuna nu ocolește zona fierbinte a teoriilor conspirației. Nu una, nu două, ci mai multe țări au fost aduse în imposibilitatea de a fi guvernate. Nu mai există partide puternice, doar uniuni de conjunctură, fără forță și lipsite de coloană vertebrală. Iar pe fondul unei asemenea stări de fapt, instituțiile bancare de forță fac profit uriaș. Despre isteria războiului, nici nu mai vorbim, căci în lipsa unor lideri puternici și cerebrali, nu are cine liniști apele. Noi suntem în aceiași situație.

 „Extremiștii” cuceresc Europa

Și nu doar în România vedem haos politic. Din Vest și până-n Est e aceeași stare de fapt. Iar situația actuală, în lipsa unor partide puternice aduce „extremiștii” la putere, cum a primit ordine să-i eticheteze presa mainstream pe cei nealiniați politic și ideologic. În Italia Mateo Salvini, în Franța Marine Le Pen, Olanda este în mare pericol la fel ca Austria, după ce „extremiștii” au câștigat teren în aceste două țări. La slovaci, s-a întors la putere Robert Fico, iar în Cehia, Andrej Babis, un „populist”. Politica americană a dus Europa în colaps. Care este efectul acestui fapt politic generalizat? Europa a ajuns în colaps economic și cu greu va ieși din „faliment”. Germania deja a gripat, iar Italia stă conectată la aparate, anunțându-se un an 2025 mai dificil decât previzionau pesimiști. În timp, cresc împrumuturile bancare făcute de politicienii puși la „butoane”, astfel perspectiva să rămână aceeași – de îndatorare și obediență.

„Sătui și obosiți” de minciuni, războaie și tiranie? Care este calea de ieșire?

Următoarele cuvintele aparțin unui renumit profesor universitar, om de știință în matematică, președintele Consiliului de Supraveghere al unui renumit spital universitar german. Și nu este singurul. Milioane, zeci de milioane de oameni din lume vorbesc cu aceeași ardoare în glas. Ei ne deschid ochii. Și sunt auziți de toți mai mulți oameni de pe tot globul:

„Sunt sătul până peste cap și obosit de vorbăria permanentă și cu un iz din ce în ce mai religios despre climă, de fanteziile privind redresarea energetică, de venerarea mașinilor electrice, de poveștile înfricoșătoare despre scenarii apocaliptice, de presupusa suprapopulare, de dramele CO2, de la corona la conflagrații și dezastre meteorologice. O Demagogie, Minciună și Manipulare.

,,Nu-i mai suport pe oamenii care se îngrijesc zilnic, strigă toate acestea în fața microfoanelor și a camerelor de luat vederi sau le tipăresc în ziare. Sufăr pentru că sunt nevoit să fiu martor la modul în care științele naturale sunt denaturate și aduse la stadiul de curvă a politicii”.

Da, să scoatem acești monștri și ticăloși din guvern, din arena internațională pe care și-au creat-o singuri – din fantasmele lor dictatoriale globaliste. Să abolim ambianța și condițiile în care fracționarii și conducătorii unei lumi fracționate pot domni. Să eliminăm lumea luxului și a strălucirii – unde acest cult diabolic poate prevala.

Dar, dacă nu putem? Pentru că acest cult este susținut de cei puternici și bolnav de bogați – și pentru majoritatea. Noi, Poporul, încă dormim?

Atunci să înceapă prin noi, o minoritate, să construim o nouă societate. Probabil că asta va fi necesar să facem oricum, mai devreme sau mai târziu, dacă vrem ca omenirea să supraviețuiască.

Suntem pregătiți să ne aruncăm telefoanele mobile la gunoi? Suntem pregătiți să distrugem și să boicotăm televizoarele și mijloacele de informare în masă? Suntem pregătiți să o luăm de la capăt, local și din nou?

Local, ca în „Producție locală pentru consum local, cu bani locali și schimburi comerciale cu grupuri de oameni care împărtășesc aceleași idei, în conformitate cu principiile avantajelor comparative și condițiile avantajoase pentru ambele părți?”.

Suntem pregătiți să pornim de la zero?

Uitați de reformă. Sistemul este putred și nu poate fi reformat. Orice reformă a sistemului corupt și putred ar fi, fără îndoială, efectuată din nou de acei corupți care au descompus umanitatea și valorile noastre în primul rând. Aceiași care au fracturat lumea. Aceștia au puterea de a falsifica o reformă a Poporului pentru Popor, în timp ce fragmentează lumea în bucățele și bucăți, apoi unesc bucățile rupte și domnesc peste o nouă lume globalistă cu un pumn tiranic. Asta se petrece dacă îi lăsăm pe alții să ne facă treaba.

Este necesar să pornim de la zero –  o evoluție dinamică a unui grup de oameni activi. S-ar putea să fim nevoiți să trăim ca indigenii din înălțimile Anzilor, din Himalaya, din pădurile tropicale din regiunea Amazonului. Da, aceasta ar putea fi salvarea în această lume devastată de om.

Noi, oamenii, cu tendința noastră descreierată pentru „creștere”, pentru tot mai mult consum, am lăsat-o să devină ceea ce este astăzi, am permis să fim înrobiți de lux și confort artificial.

Odată civilizația noastră se va prăbuși, așa cum s-a petrecut deja de mai multe ori sub privirea Mamei Pământ? Dacă mai există vreo șansă pentru umanitate, pentru a continua genomul uman – aceasta va fi prin intermediul acestor indigeni, cu conștiințele și genele nepoluate. Ei pot să supraviețuiască și să ducă omenirea mai departe. Poate către o nouă trezire. Către o nouă civilizație? Cu un strop mai aproape de a cincea dimensiune?

Sunt încă câțiva dintre noi care visăm la o lume în care, cei ce pot face doar rău, nu se pot încadra. Cei care luptă cu alții, în loc de propriile bătălii. Cei care simt că este misiunea lor să-și proclame propria măreție, în timp ce lovesc pe oricine le iese în cale.

Sunt încă câțiva dintre cei care nu le place minciuna, răutatea sau compromisul. Cei care nu vor să se descurce pe spatele celorlalți, care nu obțin satisfacție pofticioasă din nefericirea altora. Cei care vorbesc despre vise, planuri, frumuseți naturale, valorile incontestabile ale vieții.

Încă există oameni care cunosc conceptul de respect, acceptare și deschidere și mai sunt oameni care doresc să trăiască într-o lume în care libertatea nu este o iluzie creată din vechituri de hârtie.

Există încă oameni care cred în dragoste și în puterea prieteniei. Aceia dintre noi care știu că putem muta munții. Cei cărora nu le este frică să accepte sentimentele și știu bine că diversitatea chiar încântă. Încă mai suntem cei care trăim și lăsăm să trăiască, care vrem să ajutăm și să nu facem rău.

Unii oameni rămân în relații toxice, pentru că sunt toxici. Nu pentru că celălalt îi manipulează, dezamăgește sau îmbolnăvește, ci pentru că rana și durerea lor poartă numele persoanei iubite. Relațiile sănătoase sau oamenii stabili emoțional ar putea fi respinși din start, alegerea este mereu forma de toxicitate cea mai mare. De ce? Pentru că nu există om rănit emoțional care să fie fericit în relație sănătoasă: rana caută să rănească și să fie rănită. Ar trebui ca rana să caute vindecarea, nu? Ar trebui, dacă ar ști că există vindecare. Ca să poţi iubi echilibrat, armonios, profund, trebuie să fii tu aşa… pentru că iubim aşa cum suntem, şi apoi devenim exact ce iubim.

Un om instabil, rănit, traumatizat, se va simți cel mai confortabil într-o relație care seamănă cu toate stările lui, iar pacea va fi motiv de război și ceartă. Ca să poţi aprecia respectul, comunicarea, loialitatea, tu trebuie să poţi oferi asta.

Un om sănătos mintal și emoțional, poate intra într-o relație toxică, nocivă pentru el, dar nu va rămâne acolo, scria Ana Maria Ducuta.

Un om intoxicat de durerile și luptele din trecut va intra, va rămâne ṣi va căuta mereu doar persoane capabile să rănească cel puțin la fel de profund ca cea mai dureroasă rană emoțională a sa. Am uitat sa zâmbim, să iertam, am uitat să fim ospitalieri etc.

Zâmbește cu tot sufletul!

Și nu uita că în fiecare zi se realizează din lucrurile pe care le faci, din tot ceea ce spui, din tot ceea ce simți și din tot ceea ce gândești… Lucrurile cu adevărat importante în viață nu le găsești oriunde, nu le poți cumpăra de pe taraba din piață, nu le poți măsura sau cântări… Este mult prea mare liniștea unei priviri… se râde, se plânge, se tremură… Continuă să zâmbești și să strălucești atât în clipele frumoase, cât și-n cele grele… În viață trebuie sa fii pregătit pentru orice, fie bun sau rău…te poți aștepta la momente frumoase, dar și la momente neplăcute… Fiecărei clipe frumoase trebuie sa-i dai importanța maximă și să o trăiești din plin, iar pe cele neplăcute…le găzduiești puțin, după care, le dai afară, pentru că nu trebuie să se obișnuiască prea mult cu tine…

Viața te învață multe lucruri

Plângi, suferi, treci prin momente neplăcute, dar ai puterea să te ridici, să zâmbești și să mergi în continuare… nu cred că dorești să te lauzi, nu-ți stă în caracter… ești conștient că mai ai multe de învățat din viață și de la oricare dintre noi… nu ne dăm seama, dar avem multe bogății în interior… și cred ca este timpul să profitam de ele acum… cine știe… poate mâine va fi prea târziu… Și chiar dacă frumusețea sufletului nostru este considerată naivitate… Și chiar dacă sensibilitatea noastră este considerată slăbiciune… Și chiar dacă bunătatea este considerată prostie… Și chiar dacă sinceritatea este adesea pedepsită… Și chiar dacă încrederea ne este adesea trădată…

Și chiar dacă iertarea nu este răsplătită cu alte greșeli… Și chiar dacă respectul oferit este tratat cu lipsă de considerație… Și chiar dacă nu primim întotdeauna ceea ce oferă… Și chiar dacă la iubire îi răspunde uneori cu indiferenţă… noi să rămânem buni, frumoşi, sensibili, naivi, sinceri! Să credem cu toată forța inimii în oameni, în frumos, în prietenie și în iubire… Străbatem prezentul cu ochii legați; putem, mai mult sau mai puțin, să  ghicim ce ne așteaptă în clipa următoare. Şi totuşi, abia mai târziu, când dezlegăm ochii şi examinăm trecutul, ne dăm seama de ceea ce am trăit şi începem să-i desluşim tâlcul.

Oamenii sunt uneori ca ușile. Unii sunt deschiși, abia așteaptă să le treci pragul, să te primească în viața lor. Alții sunt uși închise. Se tem să-și arate frumusețea din interior, dar doresc musai să primească. Sunt însă și multe uși încuiate, cei care și-au ferecat sufletul și privesc cu echipa pe gaura cheii. Trebuie să te cunoască bine înainte de a descuia ușa, apoi te mai țin puțin în prag privindu-te cu neîncredere. Uneori însă găsești uși ferecate, care și-au pierdut cheia, uși care nu se vor mai deschide vreodată. Unele sunt frumoase, colorate, dar dincolo de prag nu se află decât o cameră goală, pustie. Sunt uși simple, elegante, care duc la încăperi misterioase. Uși vechi, măcinate de timp ce ascund multe comori. Sunt mii și mii de feluri de uși. Nu poți să știi ce se află dincolo până când nu treci pragul… „Nu-ți închide niciodată de tot ușile sufletului… altfel tristețea nu va avea pe unde să iasă, dar nici fericirea pe unde să intre…” Învață să iubești cu toata inima și să accepți că sunt și oameni care nu știu s iubească… Pentru că, oricine poate iubi un trandafir, dar, numai o inima mare poate suporta spinii… Avem uși deschise doar la bani și nu la SUFLET…

Al dumneavoastră, același,

 Prof Ioan Romeo Mânzală

Partidele merg pe mâna unor ,,figuri’’ care nu au făcut nimic pentru oameni timp de patru ani, decât numai pentru ei. Pe mâna unor mincinoși, manipulatori, care au distrus țara și au împrumutat-o până la colaps, iar noi sigur votăm cu ochii închiși. După votare, ne văităm prin restaurante sau pe stradă că o ducem rău. Iar cei aleși ne vor uita încă patru ani…

Partajează această știre

Lasă un răspuns