Prin patriotism se defineşte legătura emoţională faţă de o ţară şi de o naţiune. Patriotismul creştinesc nu poate fi episodic. 

 Ce este un mitocan ?

Chiar dacă nu este o categorie socială, se găsește abundent în toată societatea românească și ia toate aspectele, exercită toate funcțiile, e omniscient și veșnic prezent în treburile românești. Mitocanul e îngâmfatul zeflemist și sceptic, care rezolvă orice situație, orice problemă oricât de gravă cu un spirit vulgar. Mitocanul are o putere corosivă asupra vieții noastre intelectuale și mai ales asupra vieții noastre de stat.

Mitocanul s-a născut supărat, dar mulţi mitocani conduc lumea. Asistăm la o luptă între suveranişti şi globalişti. Dar, între timp, globaliști au pus mâna pe marile corporații din lume și au subordonat puterea militară a Americii. Şi, în ultima vreme, de teamă că pierd controlul asupra omenirii, globaliștii au decis să iasă la atac. Atacul e disimulat, dar vizibil.

 Ce urmăresc marii păpușari globaliști din umbră?

Vor controlul material al întregii lumi. Deocamdată. Drept rezultat, bancherii care învârtesc dolarii îşi văd visurile amenințate și au intrat în panică. Din punctul lor de vedere, mai degrabă declanșează un război mondial decât să piardă controlul asupra banilor.  Aici a ajuns lumea de azi. Totul clocotește. Este posibil să nu mai fie alegeri. Unde? Vom vedea…Lunile viitoare sunt cruciale. America ne dă tonul, manipulatorii vor accepta o alta ordine mondiala? (Pro Dr N.Dima).

Au fost nevoie de câteva secole pentru ca americanii să perfecționeze acest model ocult, sistem în care puterea, exercitată în mod abscons de către personajele protejate și evanescente, în vreme ce publicul are de ales dintr-o paletă de fantoșe care se schimbă o dată la câțiva ani, creând astfel iluzia democrației. O adevărată pantalonadă! Cu toate astea, chiar și sistemul ocult american are lacune și sincope. Astfel ajung la puterea oamenilor care chiar propun să exercite puterea. În schimb, dacă vrei să exerciți puterea „la vedere”, nu din umbră, cea mai mare problemă constă în faptul că ești mereu vulnerabil. Ăsta e modelul „democratic” american. America e, în realitate, o plutocrație.

În relația cu cetățenii

Sistemul politic chinez sau rus este mult mai transparent decât sistemul plutocratic creionat de oligarhii americani.

În Rusia, mai devreme sau mai târziu, Putin va cădea sau se va retrage. În schimb, în ​​America lucrurile nu stau așa. Oamenii sunt amăgiți cu iluzia schimbării. În democraţie laşi ,,fraierii să construiască, după care, dai o lege marţială şi acaparezi tot.

Noroc că, în SUA, în cadrul celor câteva sute de ani, deep state-ul a prevăzut și asta. De aceea, în ultimii 50 de ani, presa liberă a dispărut. Din câteva mii de proprietari de televiziuni și ziare, când la începutul preluărilor ostile, inițial au rămas câteva sute, apoi câteva zeci, apoi câțiva giganți, care au cumpărat tot, iar cei care nu s-au lăsat cumpărați, au fost sabotați astfel încât să dea faliment.

Azi au mai rămas decât doar două corporații media, care dețin aproape toate televiziunile și site-urile de știri din America. Atât. Iar ca să fie totul organizat, disciplinat, frumos, ambele corporații în comun un nume: Vanguard. Fondul de investiții.

Controlând media, sistemul financiar, tipărirea de monedă (Federal Reserve este o instituție privată, nu a statului), cele două părți și o mare bucată din societatea civilă (via ONG-uri), „tot ce am nevoie este să am mereu oameni hrăpăreți, dar nătângi, numai buni de aruncat în arenă ca voi să-i adulați, apoi să-i huiduiți. Ipochimeni în care să vă puneți speranța și care, mai apoi, să vă dezamăgească. Dar stați liniștiți, vin alte tinere speranțe. Și tot așa. Roțile se învârt (doar vă am pe voi, hamsterii mei, să dați din piciorușe), banii curg, eu devin tot mai puternic, voi deveniți tot mai săraci și mai ignoranți”.

Așa arată perdeaua de fum în spatele căreia se află odiosul sistem plutocratic american. America nu are nici cea mai mică legătură cu noțiunea de democrație autentică (după modelul lui Cleisthenes sau Rousseau). America înseamnă simulacru (al orice), totalitarism și propagandă abrutizantă, după principiu „divide et impera”.

Realitatea e că America e cea mai mare și cea mai puternică dictatură plutocratică de pe planetă, cu veleități de hegemon. America nu (mai) invadează state, căci acest demers e costisitor și ineficient. E mai ieftin să finanțeze ONG-uri, partide, mass-media, să preia Serviciile, să corupi generalii și politicienii țărilor unde ai interese și să colonizezi sub forma unui așa zis „parteneriat strategic” – ca și cum să pomenit vreodată în istorie ca stăpânul bogat și malefic să considere sluga „parteneră”.Daca nu conştientizezi sistemul înseamnă că eşti opozant.

 În lumea asta „liberă”

Propusă de „democrația occidentală”, ai dreptul de a fi numai și numai (cât mai) pro-american, dacă ai ceva de obiectat cu privire la politica agresivă ale SUA, ar fi bine să-ți exerciți „libertatea” de a tăcea din gura. Altfel devii „dușman de clasă” numai bun de lapidat de mardeiașii aflați pe stat de plată susținute financiare de SUA, se vituperează la adresa ta, ești lapidat fiindcă refuzi să latri, în unison cu apostolii ignoranței, aceleași lozinci. obosite, aceleași sintagme găunoase, aceleași marote absurde.

De ce or considera unii că hegemonia Americii ar fi benefică pe planetă, numai ei știu. Pentru mine, că un stat cu o istorie atât de scurtă, spunea Dinu Popescu în articolul său, dar care a produs orori atât de mari încă din prima zi a existenței sale (război, persecuții, sclavie, invazii, arme nucleare, și mai mult război, destabilizare regională, propagandă), colonizare, alte invazii, capitalismul–sclavie modernă ș.a.m.d.) se clatină și pierde influența, nu poate decât să provoace urlete de bucurie, chiar paroxism, inclusiv în rândul lor cetățeni. Căci la nivel mondial, America nu mai poate facilita nimic afară de război, crize, propagandă și penurie. Cum am mai afirmat, libertatea și pacea pe planetă ar putea fi garantată doar printr-o înțelegere între toate puterile lumii,

Între state lumii, America e un muzeu al orelor, o expoziție a aşa-zisei democraţii. Un loc unde nimeni nu e niciodată în siguranță, unde oamenii se împușcă între ei pe străzi ca într-o uriașă junglă, unde milioane de cetățeni „locuiesc” pe trotuare sau în cartiere de rulote, unde armele fac legea, unde studenții se îndatorează pe viață pentru a beneficia de dreptul la educație, în vremea ce miliarde de dolari din bani publici sunt folosite pentru a salva bănci private de la faliment sau a finanțării perenei cursă a înarmării și noi și noi războaie. La un astfel de model absurd, trebuie să fii cel puțin cinic,

Ăsta e rezultatul societăților „democratice” americane, acestea sunt efectele „capitalismului” propus de americani. Capitalismul unde bănci private sunt salvate de la faliment cu bani tipăriți oferiți cadou, în timp ce oamenii sunt alungați din case sau trudesc la 2-3 joburi pentru a-și permite luxul de a avea asigurare de sănătate (dreptul la viață și la îngrijire medicală nu erau garantate).

Nu e nevoie să fii pro-rus, pro-chinez sau „anti-occidental” ca să înțelegi că a te opune dictaturii americane și un crez al oricărui om care mai speră și crede în libertate, demnitate și pace. Căci America este imperiul propagandei, războiului și absurdului. Fără propagandă, război și absurd, cortina ar cădea și întreaga planetă ar sesiza cu oripilare dimensiunea dezastrului creat de acești lombrozieni ascunși în spatele conceptului de „american deep state” sau, mai simplu, „establishment”.

Da, America nu e unicul stat care stă azi în calea dezideratului de a avea pace pe planetă, însă e singurul regim indomptabil din acest considerent. Ei sunt singurii care au dovedit în repetate rânduri că ar fi dispuși să distrugă toată planeta decât să accepte să nu mai fie „șefii la lume”.

Cu toate astea, încă există personaje în politica românească diverse, nu puține, din păcate, care fac paradă cu pro-americănismul lor. Să fii pro-american azi nu înseamnă să fii profund anti-român, ci să fii pro-cenzură, pro-propaganda, pro-războaie, pro-dictatură și pro-crime în masă. Ar fi nevoie de un efort mare, dar necesar, pentru a curăța clasa politică românească, precum și servicii și media, de toate loazele.

O astfel de șansă ar fi 2024, unicul an 100% electoral (cu 4 rânduri de alegeri). Căci astăzi, cea mai mare problemă cu politicienii români nu e că sunt corupți, proști sau trădători. Sunt mai rău de atât: Sunt slugi!

Până atunci, noapte bună, excelențelor! Pentru „Deșteaptă-te române!” mai avem de aşteptat.

PS: Aceste rânduri nu au un caracter șovinist. În istorie, America a oferit lumii și cultură, și tehnologie, și, într-o vreme demult apusă, libertate și prosperitate. Dar America de azi nu mai e America unde emigrau plini de speranțe europenii în urmă cu un secol.

Când vorbesc de America, aici mă refer strict la „establishmentul” sau „deep state-ul” american, oamenii dispuși să distrugă lumea și să ucide adevărul, dacă adevărul are puterea de a le perturba, scria Dinu Popescu.

Nu mă refer la cetățenii americani care, din păcate, sunt și ei tot victime. Victime ale torturii psihologice, propagandei și nevolniciei la care îi condamnă traiul în țara lor. Victimele unor oameni lacomi, bolnavi și beți de putere, ale căror samavolnicii curmă zilnic, înainte de vreme, mii, sute de mii, uneori chiar milioane de vieți.

În lumea aceasta, există un număr foarte redus de reviste și publicații foarte bine documentate. Acestea sunt așa numitele reviste și publicații ale elitelor. Nu oricine citeşte astfel de reviste. Informația se adresează unui număr de oameni, cunoscători. Iată că într-una dintre aceste reviste se menționează că, în lume, există așa-numită a treia putere. (…) La conferința de la Johannesburg, această a treia putere și-a spus cuvântul foarte răspicat, chiar cu tupeu, punând Umanitatea în fața unui ultimatum. (…) Atunci cea de-a treia putere, reprezentată de conducătorii marilor corporații transnaționale cât și mari bănci transcontinentale, au pus în fața umanității un ultimatum și au afirmat: să vă bateți capul cu așa ceva, îi vom mulțumi și pe cei bogați și pe cei săraci, dar pentru asta voi toți (adică toate țările) va trebui să nu transferați în mâinile noastre și în administrarea noastră necondiționată toate resursele și infrastructurile răspunzătoare de aprovizionare vieții și activități oamenilor!” Aceasta înseamnă, în primul rând, tot ce ține de resursele energetice ale pământului, apa, hrana, resursele naturale, în întregime, cât și multe alte structuri și infrastructuri ce stau la baza vieții și activităților oamenilor și statelor. Iată care sunt scopurile acestei mafii internaționale, mai corecte – globale, care și-a ridicat capul sus și cu tupeu chiar la o astfel de conferință a tuturor conducătorilor, președinților și liderilor tuturor țărilor de pe Pământ, afirmând și cerând ceea ce au cerut. This mafie este o ascunsă, invizibilă, compusă din niște băieți care acţionează absolut legal şi, la un anumit nivel, este reprezentată de şefii marilor corporaţii transnaţionale, băncilor transcontinentale… Se poate crede că în această structură într-un număr destul de mare de oameni. Nu este adevărat. În totalitate, acestea numără aproximativ 350 de familii și clanuri financiare mondiale, care dețin, în prezent, 55% din toate bogățiile acumulate de întreaga umanitate, de-a lungul timpului. Familiile acestea odioase sunt binecunoscute, de cei care se interesează și pot fi deloc cunoscute, pentru cel care, în fiecare zi, se trezește și pleacă la muncă, iar seara vine acasă, toarnă să se intereseze fotbal, sau orice altă misiune de divertisment.

Voi numi aici doar câteva dintre aceste familii: Oppenheimer, Rotschild, Morgan, Abramovici, Hodorkovski, Abraham, Fridman, Brudno, Rockefeller, Vanderbilt și multe alte, familii și clanuri familiale, care dețin controlul celor mai multe bănci, inclusiv al celor elveţiene.

Lumea crede că va fi salvată! De către cine?!

 Al dumneavoastră, acelaşi,

 Prof Ioan Romeo Mânzală

1. Tot ce scriu este o opinie personală. Opinie  bazată pe documente extrem  de  corecte din surse publice. inclusiv din alte articole cu numele, autorului sau pe experiențe personale. Cum am mai spus, nu caut să conving pe nimeni de nimic, ci doar să le ofer celor care mă urmăresc și citesc un punct de vedere la care eventual, să mediteze.