De ce iubim nonvalorile? Mă uit şi văd aceleaşi fete, aceeaşi politicieni de zeci de ani, care nu au făcut nimic pentru popor şi totuşi, aceste nonvalori candidează din nou şi culmea, sunt şi realeşi. Oare poporul român alegător chiar nu este vinovat cu nimic? Privesc uimit cum râd, în continuare, de acest popor!

Trăim într-o lume în care accentul se pune mai mult pe aspectul fizic și nu pe valorile morale sau pe cunoștințele specifice. Se promovează din ce în ce mai mult nonvalorile, ambalajul, materialul și aparențele. O persoană atractivă fizic și cu bani va fi percepută ca fiind cu mai multe calități decât una mai puțin înstărită și mai puțin atractivă fizic.

Societatea ne vinde idei preconcepute

„Despre frumusețe, succes, bine și rău. Dacă nu te aliniezi, acestor idei, atunci ești exclus și criticat, ești un ciudat inadaptat. Suntem din ce în ce mai singuri, mai materialişti şi mai superficiali. Presiunea socială a devenit atât de mare, ne e frică să mai facem lucrurile care ne-au plăcut, să mai fim autentici. Nici măcar nu mai ştim cine suntem. Ne este frică să ieşim din casă, căci nu suntem suficient de înalți, de scunzi, de slabi, de frumoși, că nu avem haine de firmă sau că nu avem ultimul model de telefon. Ne e frică să mai luăm atitudine împotriva nedreptății, pentru că aceasta ne-a copleșit. Ne e frică să greşim. Să nu fim critici. Să nu fim daţi la o parte.

Multe persoane sunt în depresie, ajung să aibă anorexie, bulimie sau anxietate socială, îşi urăsc înfățișarea și condiția, caută să-și acopere nesiguranța cu multe haine, vor cât mai mulți bani, să simtă că sunt importante. Şi toate astea, din cauza societăţii care nu ne-a învăţat că cel mai important este să evolueze tu ca om. Și că niciun lucru material din lume, nici mașină, nici hainele, nici cosmeticele ori operațiile estetice, nu te vor face mai frumos dacă nu ai investit în dezvoltarea intelectuală și spirituală, în sănătatea mintală și fizică. Că frumusețea e în ochii celui care se interesează, că e relativă și că înseamnă, de fapt, iubire de sine și armonie interioară. Că frumusețea nu trebuie să fie dictată de societate, nu trebuie să se încadreze într-o anumită tipologie, (DC NEWS).

Frumusețea e, de fapt, unicitatea principală dintre noi, acel ceva special pe care îl cultivăm în noi și ne deosebește de ceilalți. Societatea te învață să consumi mult, orice, și să nu mai gândești critic. Vrea să mergi în turmă cu ceilalţi, să fii docil, fără discernământ. Ea te învață cum trebuie să arăți, cum trebuie să gândești și să te îmbraci, să cumperi pentru a nu fi demodat. Se folosește de nesiguranța ta, de dorința firească de a fi pe placul celorlalți, de a fi aprobat și acceptat. Ai impresia că dacă te uiți la televizor vei fi informat, că vei avea control asupra propriei vieți, dar a fi cu adevărul informațiilor presupune înțelegerea prin gândirea critică, a lumii în care trăiești.

Materialul a devenit un criteriu de valoare

Oamenii încep să se raporteze la bani, pentru a se defini pe sine. Se închină la ei. Banii, confortul material, lucrurile pe care le avem și produsele pe care le consumăm au ​​câștigat în detrimentul moralității, virtuții sufletești și intelectuale. Societatea îi sugerează omului că pentru a fi fericit trebuie să aibă bani. Să facă bani, să consume, să uite de el însuși și de cunoaștere de sine. Vrea să-i modeleze identitatea după interesul ei. Ea vă arată că doar așa se poate reuși în viață, nu prin educație și școală, nu prin moralitate, nu prin muncă, ci prin operații estetice dacă ești femeie și prin împerecherea cu un “șmecher” cu bani. Ăsta e un drum mult mai scurt și mai sigur. Doar dacă ai mulți bani poți fi fericit, doar dacă faci mari compromisuri, doar dacă ști ce relații să-ți faci și peste ce legi și cadavre să treci. Apoi, poți expune și bogăția în public, așa cum o fac și ceilalți, așa cum ți-ai dorit mereu, să moară toți dușmanii de oftică, poți trăi în opulență, poți merge în vacanțe exotice, poți să te lăfăi în mașini scumpe și vile luxoase şi poţi avea multe amante cu care să te şi expui. Acum că ai prestigiu și putere, poți fi şi respectat.

Valorile, nonvalori iar nonvalorile, valori spunea domnul Dorel Lazar într-un articol acum 11 ani (2013) în ,,aiudeanul info”. Fiind un „fan” al domnului Dorel Lazar, am redat câteva fraze din acest articol care se potrivea  ca o mănuşă în zilele noastre, 2024.

Confuzia din titlu se identifică foarte bine cu confuzia pe care o trăiesc creștinii în ziua de astăzi. Am ajuns să nu mai cunoaștem care sunt valorile și care sunt nonvalorile pe care ar trebui să le aibă o societate. Aşa am ajuns să nu mai cunoaştem minciuna şi care este adevărul.

Dacă te ”descurci” în ziua de azi într-o anumită circumstanță apelând la o minciună, ești privit ca băiat descurcăreț, care știe să jongleze pentru a obține lucrul dorit. De asemenea, dacă știi să te joci cu documentele și cu cifrele astfel încât să obții un profit prin furt, vei deveni un model pentru mulți din societatea de astăzi care să aleargă după îmbogățire. Am făcut îmbogățirea un scop al vieții. Dacă nu ai avut parte de o beție cruntă măcar o dată în viață, ești privit ca un om slab, care nu știe să se distreze. Dacă te păstrezi până la căsătorie, vei fi catalogat ca și unul care nu știe să se bucure de plăcerile vieții. Acestea sunt doar câteva exemple de răsturnare a valorilor pe care societatea de astăzi și chiar și cea de ieri a făcut-o. Astfel, valorile definite în Biblie au fost ignorate și înlocuite cu alte ”valori” după bunul nostru plac. A nu minți, nu mai este o valoare, a nu fura, nu mai este un principiu de viață, a nu consuma alcool, nu mai e un lucru de urmat, abstinența sexuală este un lucru depășit, a nu ucide a căpătat o altă nuanță în ziua de azi, avortul nu mai este văzut ca o crimă și exemplele pot continua. Toate aceste lucruri au produs confuzie în societatea de astăzi, astfel, am ajuns să nu mai știm ce e bine și ce e rău.

Să luăm ca exemplu de monedă de schimb, timpul. Cât plătim pentru relația noastră cu Dumnezeu și cât plătim pentru satisfacția noastră pământească și trupeasca? Cât suntem dispuși să oferim rugăciunii, citirii și cercetării Bibliei, vizitării celor în nevoi și câte punem deoparte pentru plăcerile noastre trecătoare? Plătim puțin pentru giuvaierele cerului, dar suntem dispuși să oferim oricât pentru satisfacțiile noastre efemere. Un raport între timpul pentru Dumnezeu și timpul pentru noi este cu siguranță mai mic de 50%, poate chiar mai mic de 10%. Totuși ținem sus și tare că suntem creștini care-L iubim pe Dumnezeu. Cum iubești pe cineva dacă nici măcar nu te gândești la EL cel puțin câteva ori pe zi? Trezirea timpului.

Adevăratele valori le găsim în Biblie

Cartea care, deși atât de veche, are relevanță și în ziua de astăzi. Iar acest lucru se observă prin faptul că schimbă vieți, aduce suflete de la moarte la viață. Tot din societatea noastră ce vine în conflict cu principiile biblice sunt nonvalori. Haideți să redăm lucrurilor care sunt adevărate valori și să nu punem preț pe lucrurile trecătoare, care se îngrijesc odată cu întrebuințarea lor.

Cu riscul de a supăra pe vreun disperat ce vrea cu tot dinadinsul să „reculturalizeze” prin „artă” lumea privilegiată la subcultura de masă, întinsă pe pereții galeriilor sau pe ecranele televizoarelor, nu pot să nu revin la tema nonvalorii promovată drept artă.

Din decență sau din respect față de artiștii despre care se poate spune că fac ceva măreț, ceva fără preț… ceva major, ceva care cântărește mai mult decât un geamantan cu bani, într-o țară unde nonvaloarea ține afișul, doar pentru că face prostituție în direct (iar asta a devenit un soi de garanție a succesului mai ales în televiziuni), unde milioane de oameni privesc, de milioane de zile și de nopți, aceleași lucruri, la început nemulțumiți, pe urmă, blazați, care au început să se identifice atât de tare cu imaginea repetată, dacă mirarea le-a fost înlocuită cu „asta este!”.

Mai nou, artiștii adevărați, artiștii autentici, cei cărora li s-a dat harul, nu sunt în  niciun top. De ce acest lucru? Deoarece astăzi în prim-plan sunt împinse nonvalorile. Astăzi e la modă și se vinde bine nonvaloarea, impostura, nulitatea agresivă, spre deosebire de valoare ce este modestă, lipsită de dinamism și de politică de promovare. Nonvaloarea e obraznică și dinamică. Nonvaloarea are bani și relații, iar cu insistența sa obraznică răzbate, știe cum să ajungă în toate topurile făcute pe bani sau chiar și fără bani, probabil prin influențe sau presiuni făcute tot de nulități la fel de dinamice ca și ea.

Din lipsa criticii și a spiritului combativ, mai nou, modele tind să devină negustorii de principii, chiar femeile „sexy” sau contrabandiștii, care și-au făcut loc cu coatele peste tot, nu numai în politică ci și în artă și muzică. Din această cauză, mă închin în fața celor atinși de har, dar care nu nimeresc în topuri, deoarece acolo locurile sunt rezervate pentru trântorii și impostorii ce au relații.

Adevăratele valori umane

Se pare că, în ziua de azi, sunt ținute în mod intenționat în umbră. Nu, nu este o simplă afirmație de conjunctură, formală, ci o realitate. Deși este dură, cred că nu poate fi contrazisă. O demonstrează integrarea în ceea ce se poate numi castă a nonvalorilor, castă așa-zis privilegiată. Au apărut tot felul de organizații și fundații ce se vor promovatoare de artă autentică și valoroasă, de fapt, niște cuiburi oculte-ariviste de un primitivism sec și tâmp, care se supun unei pseudoideologii specifice de grup, de multe ori conduse de nume ce se vor sonore și bine cunoscute pe o suprafață mare de extindere, în sfera humanoid-contemporană a zilei, dar caracterizate prin ignoranță, rea-voință, impostură, aroganță, autosuficiență de sine, vanități oarbe etc. Dacă vreți, un fel de sclavi efemeri și pătimași „artei” nefirești.

Tocmai cele câteva caracteristici ale celor care s-au impus ca lideri ai acestor structuri sunt cele care, de multe ori, împing nonvaloarea spre un fel de dictatură încă neîntâlnită până acum în istoria omenirii. Tocmai uzitând de asemenea „abilități”, conducătorii unor astfel de structuri se impun unor „oameni de bine” care pentru a scăpa de scaiul agățat de haină mărinimiei lor, de multe ori le asigură finanțarea unor astfel de proiecte artistice.

Pe ce s-ar sprijini această formă de manifestare periculoasă a vidului numit, prin convenție, „nonvaloare”? Pe faptul că ea marginalizează prin excludere valoare umană reală, prin nerecunoașterea intenționată a meritelor profesionale ale unei persoane și pe impunerea, mediatizarea unora care nu are nimic comun cu arta de valoare. Ei sunt lipsiţi de scrupule. Se găsesc peste tot în societatea românească.

Interesele liderilor astfel de mișcări sunt altele, oricare, dar nu de ordin valoric, scara lor de valori se află în altă dimensiune, în dimensiunea lor, dimensiune în care totul se raportează la altfel de coordonate pe care ignorarea, rea-voința, impostura, , aroganţa, autosuficienţa de sine, vanităţile oarbe ocupă locuri de cinste. Înțeleg că fiecare acțiune a noastră poate influența ceea ce se întâmplă în jur.

Importanța noastră nu se măsoară în cât de cunoscuți sau de bogați suntem, ci în cât de autentici, de fericiți și împliniți ne simțim. Nu vedetismul ne dă importanță, ci conștiință și participarea la binele comun“.

Al dumneavoastră, acelaşi,

Prof Ioan Romeo Manzala

Tot ce scriu este opinie personală. Opinii bazate pe o documente corectă din surse publice. inclusiv din alte articole cu numele autorului sau pe experiențe personale. Cum am mai spus nu caut să conving pe nimeni de nimic, ci doar să le ofer celor care mă urmăresc și citesc un punct de vedere la care eventual, să mediteze.