“Vine o vreme când se termină tot. Omul crede că pe acest pământ cu puterea imaginației, crede că a construit mecanisme științifice. Invențiile sunt materializarea doar ale gândului”.

Vine o clipă, o oră, o secundă mai bine zis, o vreme când se termină tot și pleci. Pleci într-o unică clipă, fără prieteni, neamuri, fără cei dragi din familie, fără bani, fără bijuterii, fără casă, fără o scrisoare de rămas bun și fără nimeni și nimic. Pleci fără să vezi și să te vadă nimeni. Fără imagini, fără cuvinte, fără planuri, fără gânduri, pleci fără niciun rost, logică, direcție, pleci fără nimic. Pleci singur sau singură și, probabil, fără să știi că ai plecat sau că ai fost… sau cine ai fost.
Mai devreme sau mai târziu toți primim de la viață lucruri pe care le conștientizăm, dar nu vrem să auzim de ele. Această călătorie, ca și plecatul, se produc când noi nu cunoaștem nici ora, ziua, ceasul și locul unde mergem. Nimeni nu cunoaște, absolut nimeni. Pe acest pământ se vehiculează mii și milioane de ipoteze dar nimeni nu știe exact. Vorbim de multe ori vorbe, să creăm impresii dar, din păcate, ne auzim singuri.
Bucură-te acum de amintirile tale grozave, te poți bucura doar în viața asta. Construiește ceva și rămâi în amintirile altora pe acest pământ. Fii bun, înțelept, pentru când pleci, pentru că nu știi ce va fi acolo unde lumea merge fără întoarcere.

Lasă un semn că ai fost
Permite să rămână din tine un colțișor de poveste plin de lucruri magnifice, locuri mirifice ca oamenii când te văd, să te omeneasca creștinește. Bucură-te tare de oameni și de clipă, zâmbește ochilor care nu știu să zâmbească și ține cu bucurie de mână pe cineva chiar străin ție, dar care simte că are nevoie.
Pentru că adesea strânsoarea caldă a mâinii cuiva venită pe neașteptate e unicul detaliu ce nu se poate uita pentru o viață întreagă. Pentru că adesea doar clipa din strânsoarea caldă a mâinii cuiva, venită pe neașteptate, salvează și se transformă într-o prietenie veșnică.
”Strângerea de mână înseamnă o apropiere de un om nu numai sufletește, ci chiar în corpul tău se produc, călduri, emoții, tremur etc. stări cu care ne întâlnim mai rar în contactele noastre cu oamenii. Ne naștem și plecăm, iar pe acest pământ nu facem decât să ne maturizăm, să vedem multe la care nu găsim explicații, o lume fără un finiș frumos.

Plecăm cu ochii închiși sau deschiși
Ochii sunt cei care văd mereu tot ce este bun și rău pe acest pământ, în funcție de ce vedem, sunt și trăirile noastre pe care le simțim în orice moment. Depinde ce vrei să vezi și să auzi pe această lume.
Alege să vezi prin ei frumusețea din jurul tău în fiecare moment! Minunează-te de tot ce vezi, atingi, miroși și guști!
Vei vedea, unii oameni nu fac decât să vadă urâtul din drumul lor, merg cu capul în jos, și observă doar gropile, gunoiul și mocirla. Acești oameni nu vor să vadă tot ce este frumos pe acest pământ. Acești oameni trăiesc degeaba, viața trece pe lângă ei exact cum trece trenul prin gară.
Mai grav, alții, sunt orbi sufletește, secați și goi, așa își doresc să fie cât mai închiși la suflet, fără comunicare, aleg să nu vadă…nimic – fie bun sau rău. Totul este transparent și indiferent pentru ei. Cel puțin în zilele de sărbătoare ar trebui să fie mai buni, mai înțelepți, indiferent de ce religie suntem este bine sa avem trăirile noastre și măcar acum să ne simțim cu toții în fieful lui Dumnezeu.
Este bine ca noi să conștientizăm că bucuriile cele mai mari pe acest pământ sunt de aceste mărețe sărbători, fiecare sărbătoare având obiceiurile care țin loc de fiecare, cu tradițiile lor.

Să vedem frumuseţea şi prin “ochii” interiori
Oricât de “urât ”ar putea părea un peisaj, ființă sau situație la prima vedere, el va avea întotdeauna o parte frumoasă. Ființa umană are nevoie să vadă frumusețea prin ochii exteriori cât și interiori.
Vezi măreția copacilor, bunătatea din ochii câinelui care te așteaptă cu sufletul la gură, nisipul fin cu povești sărate, grinzile clădirilor dărăpănate pe care se așază porumbeii, picăturile dulci de ploaie ce ne murdăreau geamurile abia spălate, scenele de teatru din nori, prospețimea firului de iarbă primăvara, corpul magic de femeie care este capabil să nască îngeri, liniile perfecte ale violoncelului, cu sunetele lui…Toate îți vor umplu corpul emoțional de fericire. Îți vor confirma că trăiești, că ești vie, că ești trează.
Fiecare moment din viața ta, fiecare acțiune cât de măruntă, fiecare circumstanță îți va oferi posibilitatea de a te înconjura de frumusețe.

Încearcă să nu vezi petele negre din peisajul vieții tale
Viața e frumoasă, crede-mă! Trebuie doar să o alegi…să o vezi! ”Trebuie ca în aceste zile cu semnificații deosebite, noi oamenii să ne apropiem unii de ceilalți, să ne unim sufletele, să dăruim celor care nu au ce mânca, să nu-i judecam pe alții. Să lăsam pentru câteva zile răfuielile politice care nu duc la nimic bun, să lăsam ura din noi și să dăm pe acest pământ bunătatea aceea cu care ne naștem.
Să ne întoarcem cu fața spre biserică, să aprindem lumânări pentru toți, să mer­­gem la slujbe, iar preoții să se îndrepte cu fața mai mult spre enoriași, pentru că între ei trebuie să existe o comunicare sufleteasca iar preoții au obligația să transmită enoriașului toate gândurile curate.
Aceste gânduri, enoriașul trebuie să le simtă în inte­riorul lui, în sufletul și trăirile lui.
Pe acest pământ este bine să stai și să amâni și cu voia ta clipa plecării. Am scris despre clipă în săptămâna mare, arătând că noi pe acest pământ suntem ca frunza pe apă.
Nu suntem nimic pe acest pământ, trăim și ne hrănim mai mult cu imaginația noastră. Viața este o imaginație care ne înșală zilnic. În aceste zile de mare sărbă­toare, când așteptăm nașterea Domnului, când în fiecare zi sunt slujbe la biserici, când oamenii se spovedesc, avem alte trăiri, simțim speranța de a trai simțim bucuria și viitorul. Învierea Domnului ne aduce liniștea sufletească, bunătate și înțelepciunea necesară tuturor oamenilor.
Nu ne rămâne decât să trăim acum aceste clipe frumoase de pe acest pământ.

HRISTOS A ÎNVIAT!
SĂRBĂTORI FERICITE!

Al dumneavoastră același
Prof Ioan Romeo Mânzală