Oamenii se împart în două categorii: cei care au propria viață și cei care își umplu marele vid existențial cu viața altora. Rețelele de socializare sunt un răspuns pentru cei care se ascund de viața reală sau nu au curajul ori atributele de a trăi viața pe care o visează. Din ce în ce mai mulți au ajuns să nu mai facă diferența între real și virtual.

Din punct de vedere psihologic, virtualul poate lua orice formă dorește fiecare individ, în funcție de caracterul, aspirațiile, năzuințele, felul lui de a fi. Dezavantajul este că ființele au devenit simple avataruri, lipsa conștientizării fizice a interlocutorului ștergând, co­mod, efectele reale ale interacțiunii. Cam ca într-un joc online, în care îți omori adversarul și mâine, simplu, dacă vrei, o iei de la capăt, tot cu el.
Această percepție a realității virtuale depinde decisiv de caracterul fiecăruia, de nivelul de inteligență, de nivelul de educație, de modul în care acesta ar acționa în diverse circumstanțe conform trăsăturilor sale de personalitate. Felul în care abordează indivizii alți indivizi este filtrat prin propria personalitate, pentru că, în lipsa instanțelor morale de la nivel social, fizice, tangibile, se induce, fals, ideea că totul este permis, în consecință, orice poate fi schimbat.

Mediul online
Este un fel de “Oglindă, oglinjoară…” care dezvăluie tot ce este adânc îngropat sub straturi de aparențe în viața socială reală. Subconștientul joacă un rol dominant în exprimarea online, deoarece se induce acea senzație de libertate întâlnită deseori în hipnoza terapeutică, unde starea asemănătoare celei dintre veghe și somn îi lasă acestuia controlul, în timp ce conștientul este pentru o vreme concediat.
Lipsa fizică a interlocutorului a dărâmat barierele morale și conceptuale și a lăsat unora o portiță prin care să își strecoare propriile frustrări, nereușite, invidii, meschinării, în iluzia libertății absolute, a inexistenței controlului și a pedepsei. Așa au apărut hărțuitorii online, bullying-ul, avalan­șele de propuneri indecente, personalitățile false, furturile de identitate.

Așa au apărut și calomniatorii
La un moment dat citisem că cei care-i vorbesc pe alții de rău, nu spun nimic despre aceștia, de fapt, ci despre ei înșiși. Doar arată celorlalți, în plină splendoare, propria personalitate. Pentru că noi percepem lumea prin prisma propriilor noastre concepții, atitudini, comportamente. Iar felul în care îi vedem pe ceilalți e doar ceea ce transformăm, adaptând realitatea pentru a se plia pe ce suntem noi înșine.
Nu, internetul nu a schimbat oamenii. Sunt exact ceea ce au fost înainte, doar că mediul online le-a oferit posibilitatea de a alege și de a se exprima conform alegerii.
Alegem ceea ce ni se potrivește, exprimăm ceea ce suntem. Dar ce nu înțelegem, este că această lupta pentru ,,ciolan”, o legalizăm chiar noi. Legalizăm inclusiv hoția politicienilor noștri. De ce fură și de ce se luptă pentru ciolan? Pentru ca să aibă cât mai multă avere. Dar ce nu realizează ei, este că acest sadism, aplicat propriului lor popor, duce la un singur lucru ,,averea multă distruge omu`”. O să redau cuvintele unui mare om bogat, care a murit ca orice sărac, de cancer. Noroc că nu exista Covid-19, că erau în stare să-l treacă la Covid, spunea o distinsa doamnă și prietenă, Cornelia Popescu.
În 2011, Steve Jobs a murit la vârsta de 56 de ani de cancer pancreatic, lăsând o avere de 7 miliarde de dolari și acestea sunt câteva dintre ultimele sale cuvinte …
„În acest moment, culcat în pat, bolnav, îmi amintesc toată viața, îmi dau seama că toată recunoașterea și bogăția pe care o am sunt lipsite de sens în fața morții iminente. Am bani pentru a angaja cei mai buni în orice domeniu, dar nu este posibil să angajez pe cineva care să-mi poarte boala. Banii pot obține tot felul de lucruri materiale, dar există un lucru care nu poate fi cumpărat: „VIAȚA”.
Pe măsură ce îmbătrâneam, mi-am dat seama că un ceas de 300 $ și un ceas de 3.000.000 $ arată în același timp. Că, cu o mașină de 150.000 de dolari și o mașină de 15.000.000 de dolari, putem ajunge la aceeași destinație. Că un vin de 150 USD sau unul de 1500 USD generează aceeași „mahmureală”. Că într-o casă de 300 de metri pătrați sau una de 3000, singurătatea este aceeași ”.
„Adevărata fericire nu vine din lucruri materiale, vine din afecțiunea pe care ne-o oferă cei dragi”.
Deci, sper să înțelegeți că atunci când aveți prieteni sau pe cineva cu care să vorbiți, este adevărata fericire!
În orice etapă a vieții în care vă aflați acum, fiți recunoscători, bucurați-vă la maxim de lucrurile mici și păstrați-vă dragostea par­te­ne­rului, a familiei și a prietenilor, astfel încât, atunci când vine ziua când perdeaua coboară, puteți purta cu voi adevărata bogăție a acestei lumi, totală…

Mă întreb: de ce alergăm după ”ciolan” ?
Mă uit la aceste alegeri care s-au transformat în furt. Nu ne dăm seama, dar legalizând furtul, am legalizat ,,FURTUL DE INDENTITATE al ȚĂRII NOASTRE.” Acești oameni care vin din alte zări, să nu credeți că sunt luați de pe străzi și puși candidați, ci pregătiți de ani de zile, de ,,băieții” din alte țării, pentru a distruge ceva.
Întrebarea, acum este: dar deasupra UE, mai există ceva? Cine influențează politica UE? Din păcate, da. O rețea globală, ne-politică (dar nu și apolitică), mult mai puternică, formată din: rețeaua instituțiilor globale financiare (Banca Mondială, FMI), rețeaua marilor bancheri ai lumii (incluzând aici și șefii băncilor centrale), rechinii financiari de pe Wall Street, din Londra și Tokio, marile concerne ale lumii (Big Pharma, din IT, de ex.), noii moguli media și digitali (care controlează informația, rețelele sociale) etc. Toate acestea controlează guvernele și instituțiile globale cheie (vezi OMS, de ex.). Prin urmare, o rețea care influențează politicile naționale, pe cele la nivel de organizații regionale și globale. Aici se află centrul de putere. Războiul global actual, aici se duce: între această rețea globală și globalistă, care vrea să-și impună agenda, ideologia, valorile și acele regimuri naționaliste, suveraniste, care le refuză.
O cantitate neglijabilă. Urmarea este aceea că nu mai are nici politică externa, nici strategie națională naționa­listă. E aruncată într-un mala­xor, din care nu știe cum va ieși. Oricum, ea dă impresia că nu mai este condusă de clasa politică. E o jalnică (sic) caricatură. România e condusă direct de la vârful rețelei glo­ba­liste? Jaful de la alegeri, cu jandarmii la uși, duce spre o concluzie sinistră. Cine mai conduce această țară? Ori avem legi proaste? Oare suntem conduși, în totalitate, din afară?
Există o legendă despre o pasăre care cântă o singură dată în viaţă, mai dulce decât orice altă vietate de pe faţa pământului. Din momentul în care îşi părăseşte cuibul, caută un copac cu spini şi nu-şi găseşte odihna până nu-l află. Apoi, cântând printre ramurile sălbatice, ea se aruncă singură în spinul cel mai lung şi mai ascuţit. Şi, în extazul morţii, ea se înalţă deasupra propriei agonii, scoţând un tril mai dulce decât al privighetorii sau al ciocârliei. Un cântec al cărui preţ suprem este însăşi existenţa. Întreaga lume înmărmureşte ascultându-l şi Dum­nezeu, în paradisul său, zâmbeşte. Pentru că, ceea ce este mai bun în viaţa noastră, se obţine numai cu preţul unei dureri existenţiale…Ori, cel puţin aşa spune legenda! Cam așa arată realitatea în România…
Dă-le minte Doamne celor ce n-au, din parlament, dar iau decizii! Vor veni vremuri grele – nu mai poți cumpăra un medicament, o bucată de pâine, iar comunicarea şi întrajutorarea dintre noi va fi cu anevoie de făcut.
Se va face, şi asta s-a început deja, uciderea omului la nivel oficial, prin otrăvurile care ni le introduc în mâncare, prin otrăvurile ce ni le introduc în aerul ce-l respirăm, prin otrăvurile din vaccinuri. Toate se fac la nivel oficial. Iar noi le luăm pe toate de bune, pentru că aşa spune ziarul ori televiziunea.
Omul a ajuns un sclav, un rob, dar cu mult sub condiţia sclavului de altădată… Pentru că sclavul înainte, ştia cui se supune. Dar omul de azi a devenit rob, care nu îşi cunoaşte stăpânii. El nici măcar nu ştie că este rob.
Dar pentru noi exista pâinea și circul. Pâinea tot mai scumpă și mai proastă (oare unde a dispărut pâinea copilăriei noastre?!), circul tot mai grotesc.

Ultimul spectacol
Cel al alegerilor locale, tocmai s-a terminat. În Bucureşti, Nicuşor Dan, călare pe două partide, a scos-o pe Gabriela Firea din Primărie. Exotica duduie, Clotilde Armand, s-a luptat până la „ultimul sac” cu neaoşul Tudorache, pentru cel mai bogat Sector al Bucureştilor. Fraudele se transmit aproape în direct, ca revoluţiile şi loviturile de stat de pe vremuri recente. Jocul e diabolic, dar sub control.
La Timişoara, avem şi un primar cu ştaif şi realitate de neamţ autentic. Ba chiar şi cu nume de rezonanţă în conştiinţa populară românească. Îl cheamă Fritz. Mulţi nu ştiau că Legea Alegerilor a fost modificată şi că permite acum tuturor cetăţenilor UE să candideze oriunde în Uniunea Europeană. De pildă, eu aş putea candida ca să fiu preşedintele Franţei. Iar soacră-mea, dacă ar mai trăi, primăriţa Berlinului. Tare mi-e teamă că, la prezidenţiale, după două mandate de „tătar” şi două mandate de sas, am putea avea un preşedinte scandinav. Şi nici n-ar fi rău, că ne-ar da peşte, gheaţă şi fiorduri… Românii votează orice pare exotic. La noi experimentele se produc gârlă şi nu numai din 4 în 4 ani. Avem naivitatea consacrată şi fudulia activată.
Eu, data viitoare, promit să votez un dac. Fie că-l cheamă Decebal, ca pe defunctul Remeş, pe care îl mai chema şi Traian. Fie că o cheamă Dochia, dacă este o doamnă. Fie pe neînfricatul Gerula, dacă provine din armată. Sau chiar direct pe Scorillo, dacă alungă norii ca Zamolxe. Dacă alegerile parlamentare vor fi la iarnă, putem alege şi eschimoşi în Oltenia şi Moldova. Sau pe Yeti în tot Ardealul, ca să se sperie Tokes. Dacă vor fi la primăvară, cu siguranţă va fi votat generalul Urzică…
Dar, să nu uitam, NE ME­RITĂM SOARTA!!!!

Al dumneavoastră, același
Prof. Ioan Romeo Mânzală