Un oraș în care nimeni nu a știut nimic, nu a văzut nimic, nu a simțit nimic și unde nici intuiția nu a mai funcționat. Dacă și cei chemați la audieri  s-au dus BEȚI, iar ceilalți au mințit, spune totul.  Aici este România anului 2019 ?! Caracalul este reprezentativ în această țară care merge în derivă, după cum spun alții din afară, și din ce direcție bate vântul. Oare când vor veni la conducere oameni puternici în țara asta?

Legendele, ”minunile” și povestirile hazlii
În Caracal, pe lângă cele 12 legende care circulă și în ziua de azi, nu puteau lipsi „minunile” . Începând de la carul răsturnat acolo, orașul a devenit subiect de glumițe și povestiri hazlii.
Despre mitul cu carul răsturnat sunt două variante: cea mai cunoscută fiind cea cu căruța plină cu țărani răzvrătiți în Revoluția de la 1848, aduși la judecată, care s-a răsturnat. Cum denumirea populară a răzvră­ti­ților era „prostime”, de acolo până la „proști” nu a fost decât un pas.
O altă variantă ar mai fi cea cu carul plin cu … ploști aduse la târg și care s-a răsturnat. La fel, de la ploști la proști, nu a fost cale lungă. Tot ce știu e că dacă aduci vorba despre răsturnarea carului cu proști în preajma vreunui locuitor din Caracal, răspunsul va fi de genul: „Da, s-a răsturnat carul cu proști la Caracal, dar s-au mutat toți la București”.
Dar în Caracal, încă, mai există o minune, care poate fi văzută în gară: ceasul cu cifre romane, la care, ora 4 indică… iiii.
Se pare că ceasul – minune este întreținut de mai marii CFR-ului. Chiar dacă toți cei care s-au perindat la conducerea orașului au ținut morțiș să se descotorosească de toate „minunile”, ceasul a scăpat, fiind chiar un motiv de mândrie.
O altă minune pentru care a devenit cunoscut orașul, era cimitirul eroilor din Războiul de Independență, care a fost construit pe strada Învierii, stradă care a primit mai târziu alt nume, pentru a se repara gafa.
Când sediul pompierilor a luat foc, a mai apărut o „minune”. La fel, când niște țigani, care se ocupau cu vânzarea de fier vechi, au încercat să fure porțile grele, din metal, de la sediul poliției, rupând balamalele de la o poartă. Deci pompierii au luat foc și polițiștii au fost furați.
Când s-a construit fabrica de pâine, nimeni nu s-a gândit că strada unde era amplasată se numea strada Foametei. Ca și în cazul cimitirului de pe Învierii, strada a primit un nume nou. O altă potriveală amuzantă cu numele vreunei străzi a fost cu pușcăria, aflată pe strada Libertății. Vocile oficialilor sus­țin că unele din aceste străzi nici măcar n-ar fi existat… dar eu prefer să cred legendele.
Când a fost construit un ansamblu de blocuri, acestea au fost făcute de jur împrejurul macaralei. Și uite așa, macaraua a rămas blocată între blocuri. Întâmplarea face că în anul 2000 eram directorul unui Trust de Construcții din Slatina și am contribuit la coborârea acelei macarale.
Tot legat de construcții, a mai apărut o „minune”: întâi a fost ridicată o statuie ce reprezenta un soldat cu pușca în mână, apoi, lângă statuie, a fost construită Casa Armatei. Baiul ăl mare a fost că au pus clădirea în bătaia puștii. Statuia cu pricina poate fi văzută și azi, dar i-a fost schimbată direcția, astfel încât soldatul-statuie nu mai „amenință” Casa Armatei.
O legendă mai nouă a Caracalului era stâlpul de iluminat stradal, care trecea fix prin balconul unui oltean.
Chiar dacă multe dintre „minuni” sunt infirmate de către edilii orașului, iar legendele sunt bazate pe jumă­tăți de adevăr, toate aceste „minuni” au făcut și vor face în continuare reclamă Caracalului. Și poate ar fi mai bine să fie cultivate și să se profite de pe urma lor, în loc să fie dezmințite.

Cea mai mare  minune!
Este DINCĂ, din Caracal. Acest om, criminal (dar nu știm deocamdată), este vede­ta caracalenilor. A reușit să aducă toată crema de ,,meseriași” ai statului de drept sau paralel, în materie de criminalistică. Acești oameni, ori nu pot, ori nu vor, ori s-au primit ordine de sus ca acest caz să fie mușamalizat. Cu această ocazie, Dincă și-a făcut curat în curte, că nu mai făcuse omul de zeci de ani. Au lansat niște idei tehnice despre moartea acelor copii, care, din punctul de vedere al principiilor fizice, nu bat nimic cert. Se știe că la Caracal, și nu numai, se vorbea de acum 15-20 de ani despre ”vestul sălbatic din Caracal”. Ne facem că nu înțelegem ce se întâmplă. Tot ce se petrece la Caracal, se întâmplă cam în aproape toate orașele țării. Cine să stârpească aceste probleme ?

Trebuie schimbate multe în acest stat de drept existent
În primul rând, trebuie scos tot ce este politic, de la un capăt la altul. Trebuie scoși toți analfabeții din sistem. Fără o restructurare dură a sistemului, nu se va face nimic. Niciodată ,,hoții” care conduc diverse structuri, nu-i vor stârpi pe ceilalți hoți din sistem. În fiecare zi văd minciună după minciună, manipulare după manipulare. Nu se poate ca Dl Președinte, care este chiar ȘEFUL STATULUI, să stea pasiv la ce se întâmplă în această țară. Și un om cu școală puțină observă lacunele statului, nemaiavând încredere în statul român. După cât se vede, depindem de alții de peste hotare, ca să aflam ce s-a întâmplat la Caracal. Se văd multe lucruri, pe care unii se chinuie să le mușamalizeze. De fapt, interlopii au pătruns și au funcții în statul român.
Atunci, ce să mai spunem, cine să se mai ocupe de aflarea adevărului în Romania? Ușor, ușor, la noi va fi dată stingerea, în multe domenii. Suntem departe de a mai fi ce am fost, ca români, ca patrioți, atâta timp cât ne omorâm unii pe alții, ne băgăm în pușcărie român pe român, pentru a satisface anumite forțe din afară, ca să facă apoi ce vor și să fure cât mai mult din România.

Am vândut țara, pe doi bani, străinilor!
Așa cum ne vindem fiicele și fiii. Unde este demnitatea noastră de a sta drepți în fața oricărui conducător, indiferent de mărimea și interesul statului respectiv, de a privi Europa în ochi și de a spune, de la egal la egal: eu sunt român și reprezint cu cinste țara mea, Romania?! Am acceptat, voluntar, robia, scla­via, vânzând pădurile aus­­trie­­cilor, pământurile nemților, olandezilor și, bineînțeles, ungurilor și austriecilor.
Mâncăm toate resturile occidentului, suntem cei mai mari consumatori de mâncăruri cu ,,e-uri”. Acceptăm și consumăm tot ce este mai prost afară; de la cimitire de mașini până la detergenți și alimente expirate. Acceptam, de asemenea, fel de fel de combinatori, care sunt puși să conducă statul român, pentru a rezolva interesele străinilor, iar pe spinarea acestor români se îmbogățesc și ei, în același timp. Lingăii nu rămân mai prejos, pronunțând mereu aceeași frază: ”mai vreau un mandat”, poate fi și de altă natură mandatul.
Unde ne este onoarea? Unde ne este mândria? Astfel de oameni nu au respect pentru nimic! Noi îi trimitem în Parlament, și acolo fac ce vor. Vin prin județe să împartă banii publici, să poată să-și încaseze profiturile, șpăgile, foloasele, să-și pună în funcții publice progeniturile, amantele și neamurile. După ce că nu fac nimic, vin din poartă în poartă, că mai vor un mandat. Cerșesc ca la ușa cortului! Am văzut, mai nou, cum se compromit unii pe alții, indiferent de partide. Dacă aceste partide au în componență oameni compromiși, care au fost pe la alte partide, un astfel de partid este compromis din fașă.
Ei nu mai gândesc cum să lucreze constructiv. Se sfâșie unii pe ceilalți pentru ciolan și obligații. Nu au treabă cu bunăstarea acestui popor! Aștept să văd câtă bunăstare aduc și PNL-PDL, USR-PLUS, ALDE-PRO. Nu a existat lege dată de Guvern, fără să fie atacată. Președintele semnează în locul Guvernului sau discută probleme strategice și comerciale (nu este legal și în regulă) iar Guvernul discută în locul Președintelui. Acum, cu Caracalul, s-au mai compromis niște instituții: jus­tiția, poliția, INML, Situații de Urgență, STS-ul era compromis, cazul Iovan etc.

Statul trebuie resetat din temelii
Singurii care au compromis Statul Roman și au dus această țară în prăpastie sunt politicienii din toate partidele, în cei 30 de ani. Au vândut tot, au furat tot, au trădat tot. S-au îmbogățit toți peste noapte și acum dau lecții poporului roman. Peste 80% sunt angajați pe cumetrii, șpăgi, relații etc. în instituțiile statului. Așa nu se mai poate funcționa, indiferent că vor sau nu vor. Creează favoritisme, incultură, ei fiind puși acolo fără să fie pregătiți profesional. Mă uit la majoritatea tinerilor, viitorul lor este să-și ,,ia traista-n băț” și să plece, să fie robii, sclavii altui stat.
Este o utopie, cei care spun că merg în străinătate să facă bani, să se îmbogățească. Este un vis, care rămâne doar un vis frumos, nerealizabil. Toate aceste lucruri se întâmplă datorită politicienilor, care nu se ocupă de această societate, decât de a o dezbina, minți, fura și trăda. Iar de aici, până la disoluția statului, nu este decât un pas. O să avem coșmaruri și vise urate.
,,Cel ce redevine conștient, trezindu-se dintr-un coșmar colectiv, e socotit trădător” Valeriu Butulescu.

Al dumneavoastră același  Prof Ioan Romeo Mânzală