Sunt uimit de ce văd la acești politicieni, ,,lupi tineri’, care dictează pentru viața mea și a dumneavoastră, ca și cum ar fi Dumnezeii noștri. În realitate, sunt niște derbedei care au pus mâna pe putere, cumpărând această putere de la vânzătorul Ludovic Orban. Vor să distrugă tot ce este în România. Au diplome făcute la comanda unor servicii care vor, cu ajutorul lor, să distrugă această țărișoară. Nu are cine fi mediatorul pentru că, cine ar trebui să fie, este plecat la ski. Ce nu știu politicienii ăștia bezmetici, răi și inculți este că ei nu au dreptul sa hotărască în numele meu sau al dumneavoastră. Toate ”panaramele inculte” și toate ,,schizofrenicele”au ajuns să ne hotărască destinul.

Cu astfel de oameni vă lăudați, domnule Președinte?

Acum aveți și opoziția mea. Dar cred că la dumneavoastră este problema; ori nu aveți nimic, ori ați selectat prost. De regulă, proștii se conduc mai ușor.

Orice ființă vie de pe planetă, prin faptul că s-a născut, are dreptul la viață. Asta înseamnă acces liber, prin ofertă gratuită din partea naturii, la resursele esențiale necesare traiului: hrană, apă, aer și căldură… Orice ființă le obține prin însăși traiul pe care-l duce în mijlocul naturii. Omul, pentru că s-a rupt de natură, nu mai are aceste drepturi. Și nu le mai are nu pentru că nu ar putea să și le procure prin forțe proprii, așa cum face orice ființă de pe planeta asta, ci pentru faptul că semenii lui i-au interzis, prin reguli, cutume sociale și legi, accesul la toate resursele necesare vieții, fiind obligat prin șantaj sau chiar prin jaf, să le plătească cu propria lui viață…

Plătim totul, cu o parte din viața noastră

Fără să înțelegem că fiecare ban pe care-l scoatem din buzunar este o bucată din munca noastră. Căci acei bani, câștigați cu trudă, i-am câștigat mai ales cu consum inutil din viața noastră, care ni se scurge „printre degete” trecând pe lângă noi, ca să le oferim bani celor care ne permit accesul la resurse numai contra bani, prin șantajul social numit taxe, impozite și prețuri…”Ne-au vândut cei pe care noi am pus ștampila. În primul rând am distrus mediul de afaceri autohton, când el este principalul plătitor de taxe și impozite. Cine sunt cei care ne-au distrus? Politicienii…

,,SINDROMUL „Politicianului” care se pricepe la toate

Cu toții am întâlnit cel puțin o persoană care se pricepea la toate. Și aici nu mă refer la meseriașul sau la autodidactul care a studiat și care a învățat să facă mai multe lucruri și chiar se pricepe. Nu. Acum mă refer la acea persoană care le știe pe toate, are răspunsuri pregătite în toate domeniile începând de la politică, medicină, sport, cibernetică, fizică cuantică, conspirații mondiale etc. Acest om se „pricepe” la toate, este foarte vocal și se ia în gură cu toată lumea, inclusiv cu specialiștii, pe bune, din diferite domenii de activitate. El este politicianul care știe totul, dar a dus o țară în pragul falimentului și a distrus cu bună știință un popor întreg.

El este „ Politicianului” în tot și-n toate, omul care, deși nu a studiat mai nimic, le știe pe toate atât de bine încât orice părere diferită de a lui îi declanșează setea de ofensivă la adresa celor pe care îi consideră neștiutori și inferiori lui.

Omul ăsta știe să spună oricui cum să își educe odraslele, de ce educația lor lasă de dorit și cum să se corecteze.

„Politicianul”știe mai bine decât tine cum să îți faci treaba, chiar dacă el nu are nicio tangență cu obiectul tău de activitate. El va ști să spună că nu așa se face, că nu e bine, că ar trebui altfel, iar dacă îl întrebi cum, te vei trezi atacat cu vorbe acide și comentarii usturătoare la adresa ta, și nu legat de subiect.

Un „politician” va ști că profesorii nu predau bine, că medicii nu așa ar fi trebuit să prescrie tratamentul, că politicienii nu așa ar trebui să decidă, că nu așa se conduce țara și guvernul, și că, bineînțeles, ei ar ști mai bine cum să facă.

Ei sunt „politicienii”, un om necunoscut până atunci. Vor ști să îți spună cum ar trebui să-ți trăiești și să îți reconfigurezi viața, deși habar nu au cine ești și ce faci.

Cred că ți-ai format deja o ideea despre ce sau cine vorbesc.

Și cum ai fi putut recunoaște tipologia „politicianului” dacă nu ai fi trecut și tu prin acest stadiu, și nu te-ai fi trezit la un moment dat.

„Politicianul” nu este conștient că face ceea ce face; el e convins că stăpânește întreaga cunoaștere a Universului. E nevoie de multe șuturi în fund și pumni în gură de la viață și de la oamenii întâlniți pentru a face, la un moment dat, priză cu realitatea.

În creșterea și dezvoltarea noastră trecem cu toții prin această experiență a „politicului”, când contestăm totul și pe toți care nu sunt de acord cu noi și care formulează teorii pe care nu le acceptăm (încă!).

În drumul nostru prin viață suntem, de multe ori „politicieni”, înainte de a deveni cunoscători. E bine? E rău? Depinde de ce parte te situezi.

Ce ne învață experiența „politicianului’ atât trăită direct de noi cât și când întâlnim un asemenea om? Care este lecția?

De ce unii se trezesc mai repede iar alții aleg să rămână o viață întreagă în pseudocunoașterea „politicianului“? De ce întâlnim acești oameni? Cum să-ți dai seama dacă ești sau nu „politician”?

Românul votează cu orice

Cu inima, cu hormonii, cu laba piciorului, cu ficatul, numai cu creierul nu, spunea Ion Cristoiu.

Românul are o înclinare, ceva mai mult chiar, o pasiune pentru politică. Ceea ce este însă caracteristic acestei pasiuni, este indiferenţa lui faţă de ideile politice şi interesul deosebit pentru persoane. O uşurinţă verbală, o sprinteneală a inteligenţei îi înlesnesc să prindă, fireşte superficial, sensul situaţiilor; o siguranţă plină de suficienţă face din orice român o pitorească speţă umană. Toată lumea vorbeşte de toate, fără ca nimeni să se simtă stingherit că nu ştie nimic; îndrăzneala afirmaţiei, ușurința de a vorbi, pot înlocui o pregătire temeinică. Pentru enciclopediştii neantului de cultură era logic ca politica să însemne doar o chestie de relaţii, de instinct oportunist cu abile ajustări succesive. «Mie îmi spui?» sau «Lasă că ştiu eu!» definesc cele două invariabile manifestări ale suficienţei noastre.

 Mai nou se dorește înstrăinarea noastră și dezmembrarea țării De ce? Oare de ce nu vor să respecte legile țării? De Constituție nici vorbă. De ce vor sa desființeze acea Secție Specială ? Pentru ca toate dosarele ,,smecherașilor politici” sunt acolo. Se vede că toți sunt dirijați, apărați, numiți unde trebuie, de un singur regizor.

Păi, tocmai „asta” e. De fapt, e „un singur regizor” și o grămadă de prostănaci care se cred și ei regizori, când, de fapt, sunt actori în rolurile de regizori! Nu contează cât de mult știi, ci CE știi ! Paradoxal, prostia cea mai mare e a celor „deștepți” care știu „foarte multe”! Aici e „povestea Cenușăresei”. Și ea era mereu „pedepsită” să aleagă lintea din cenușă și fărâmituri de pâine (parca…)! 

„MAREA FRICĂ” a celor „mari”

Este tocmai „deșteptarea prostimii”. Ei realizează că în ciuda valurilor create și imensei puteri pe care au acumulat-o la un moment dat, asta nu înseamnă nimic. Și că este, la îndemâna ORICUI, „scape” din labirint și ceață. Iar dacă „scapă” unul, pot scăpa și doi, apoi TOȚI ! Asta înseamnă că s-a terminat cu „puterea”! Marea turmă abia fusese învățată că e „închisă fără ieșire” și apare UNUL zicând: pe-aici E CALEA, fraților!

„Liberul arbitru” e „instrumentul”, e adevărat, dar … plugul singur nu ară ogorul și-l face să rodească! Mai e nevoie de voința plugarului, puterea calului și … „să ploua la timp”, după ce ai însămânțat! Dar tocmai ACUM, „foamea” a ajuns la un prag critic – ceea ce dă voința plugarilor să iasă la arat, „caii” au forța cum n-a mai fost, și… „suflă vânt de furtună cu tunete, trăsnete și ploaie”! Oprește-le „pe toate” dacă mai poți!, scria Ion Cristoiu. Acest regizor a fost aplaudat de public, iar acum publicul nu vede nicio piesă de teatru decât o cortină trasă și o sală în întuneric. Există o singură piesă, a prostiei, inculturii, urii, infatuării a mojiciei. Vom vedea dacă se mai aprinde lumina.

Al dumneavoastră același

Prof Ioan Romeo Mânzală