E greu să prezici viitorul, dar unii tot încearcă. Mai auzi câte un pronostic despre următorul președinte, despre cum o să se termine pandemia, despre primii oameni pe Marte, dar adevărul e că nu avem nicio șansă. E greu să spui ceva cu sens despre viitor, pentru că nici măcar trecutul recent n-a fost încă. În ultimii zece ani au existat multe dispute aproape factuale și polemici pe care timpul ar fi trebuit să le lămurească. Nu s-a întâmplat asta. Taberele sunt aproape aceleași, ca și cum un meci tranșat clar în teren, ar continua ani de zile după fluierul arbitrului.

Noi, cei neavizați și neimplicați

Ce putem face atunci când ochii noștri, ai privitorilor neavizați și neimplicați la nivel decizional, conștientizează cum două mari puteri ale lumii au renunțat la acceptul democrației și au întors spatele societăților democratice, a căror existență se bazează pe domnia legii și pe respectul față de drepturile omului? Au conceput politic, de niciunde, aceste societăți modulare numite iliberale, care își construiesc și reconstruiesc politica funcție de interesele unor efemeri conducători și nu funcție de decizia cetățenilor lor. Vedem cum persoane s-au instalat, prin decizie legislativă, pe viață la putere. Vedem cum aceste state se implică direct sau indirect în alegerile unor mai mari sau mai mici națiuni ale lumii. Vedem modul în care folosesc Media spre a falsifica realitatea. Vedem cum se înarmează zi de zi. Vedem cum folosesc furtul de tehnologie, cum își elimină dușmanii direcți, cum în numele unor așa numite principii naționaliste conduc direct națiunile din care fac parte, eternizând prezenta lor în fruntea statelor. Vedem cum încearcă să pătrundă financiar și să cumpere – prin metode nu tocmai ortodoxe – entități economice ce nu se află în sfera lor de influență. Vedem cum cuceresc teritorii care nu le aparțin de drept și cum contestă aplicarea dreptului internațional folosind aceeași metodă naționalistă. Într-un cuvânt, noi cei neavizați, vedem cum se atacă statul de drept, democrațiile lumii, respectarea legilor internaționale, instituțiile ce sunt făcute tocmai spre a se putea rezolva diferitele diferențe conceptuale. Vedem că nu pot oferi lumii normalitate, acceptul existentei celuilalt, modernizare, punerea în aplicare a conceptului numit drepturile omului și doar încearcă, dintr-un spirit revanșard, să-și găsească fosta măreție sau să ocupe teritorii ce cândva, se presupune, că le-ar fi aparținut.

Democrațiile lumii au o singura soluție

Trebuie să se unească sub steagul Americii lui Biden și să se poziționeze în forță față de toate acțiunile militare ale acestor iliberali. Acolo unde aceștia încearcă a-și poziționa forțe armate, automat, în contrapartidă, trebuie aduse rapid forțe de descurajare și, în același timp, trebuie dezvoltată în comun, o strategie ce conține tehnologie avansată, digitalizare și răspunsul la atacurile cibernetice odată cu reașezarea alianțelor mondiale. Odiseea președintelui Biden reprezintă un moment crucial pentru istoria umanității. Abia instalat în funcție, președintele Biden repornește motoarele democrației. Întâlnirile succesive cu aliații din G7, cu toți șefii de stat ai țărilor NATO, inclusiv cu formatul de conducere a alianței militare, cu conducerea integrală a Uniunii Europene și, în final, cu președintele Putin, este un parcurs etapizat, ce propune omenirii (vezi toate declarațiile făcute în timpul parcursului președintelui Biden de toți actorii politici importanți) o regrupare a tuturor forțelor democratice și care, în urma deciziilor comune, a propus deja și Rusiei o anume formă de înțelegere. Un periplu politic ce ne conduce fără să vrem spre o anume formă de înțelegere politică, militară și de remodelare a acestei părți de lume împreună cu Rusia. Formatul SUA -UE resetează tot ceea ce Rusia și China au încercat și cât pe-aci să și reușească (vezi acțiunile administrației Trump ce doreau punerea celor două mari blocuri democratice ale lumii în conflict). Dacă jocul politic se limita la a reseta doar relația UE – SUA atunci nu avea niciun rost o întâlnire cu PUTIN. Etapele parcurse de administrația SUA prin vocea președintelui Biden ( remarcați ușor consensul), etape ce conțin un imens aparat ajutător, o mulțime de oameni sunt atașați doar întâlnirii cu PUTIN, ne prezintă, negreșit, apariția unei forme de înțelegeri. Atâtea resurse, puse la un loc nu se fac doar pentru a exprima un simplu punct de vedere, deja știut de o parte sau alta.

Semnalul este foarte clar

Și vom vedea, aproape instantaneu, reacția internă din statele membre UE, de unde Rusia își va retrage jocul politic. Perdanții vor fi cei mici, care nu au înțeles și continua să încerce a-și impune în țările lor teoriile politice susținute până acum de ruși. Doamna Von Der Leyen a anunțat deja o vizită prelungită în toate țările membre UE. Pe temele mari – principale – și Biden și Putin au căzut de acord. Tratatul de la Minsk va fi respectat – atacurile cibernetice vor dispărea, alianța Rusiei cu China va da înapoi, structurile militare ale UE se vor dezvolta complementar cu cele NATO, acolo unde Biden va avea un cuvânt greu de spus. Este foarte posibil să vedem rapid o înțelegere cu Iranul și noi alianțe militare și nu numai cu întreaga lume democratică și cu cei care aspiră la a face parte din această lume. Putin a înțeles și acceptat ceea ce i se cere. Primele mesaje în România vor fi date de către Președintele țării și puse în aplicare de premierul Câțu. Începutul guvernării Biden deschide o nouă eră în relațiile internaționale cu care președintele Putin pare a rezona. Vom vedea din ce în ce mai mult o atitudine belicoasă a Chinei ce își vede astfel spulberate planurile de mare putere. Rusia nu poate accepta să piardă în favoarea Chinei și nici nu poate a se pune la dispoziția Chinei, fără condiții, dar cum bine se știe, ele nu sunt garantate de atitudinea Chinei. Rusia are deja de ales și cred că a și ales a se alătura binomului de forță UE – SUA. Din câte se vede, vom observa curând o nouă abordare politico-militară la nivel global a Rusiei.

Întâlnirea de la Geneva a lui Joe Biden cu Vladimir Putin oficializează eșecul politicii externe postbelice a Washingtonului, dominată de obsesia ”îndiguirii” URSS. La Geneva s-a oficializat incapacitatea SUA de a obține ceva prin politica de îndiguire, cu atât mai mult cu cât acum ea trebuie aplicată și în cazul Chinei, o Chină care are de demonstrat că poți fi liderul lumii fără să aplici politici expansioniste.

”Puterea tot Putere rămâne”

Spunea prezicătoarea Mafalda.Deci, lui Putin nu-i pasă de Biden, de SUA, de prostiile ”progresiste”, sau de ”grețurile” morale ale UE. A reușit să-și creeze un sistem de descurajare a oricui are chef să se servească din resursele Rusiei. Asta e ce așteaptă rușii de la el!

Și, trivial vorbind, pe Putin l-a durut undeva… și a câștigat. Biden, în schimb, are la ce se gândi. Pentru că, a venit și la Washington nota de plată la statutul de hiperputere. NATO nu e construit pentru așa ceva, și nici membrii alianței nu sunt prea convinși că au de câștigat executând ordinele Washingtonului.

Practic, nu au avut ce propune rușilor. Retorica amenințătoare l-a făcut să râdă pe Putin. Iar Xi Jinping nici nu concepe să primească lecții de la americani. Cum să ”îndiguiești” două țări care sunt în ascensiune, când tu ești în declin? 

Joe Biden este în momentul de față într-o formulă din asta  verticală care începe cu relațiile cu China. Ați văzut întâlnirea din  Anchorage (Alaska), după care a avea la rând toată această refondare a democrației, a reuniunii democrațiilor europene, transatlantice, euroatlantice globale urmând cu Summitul democrațiilor care va fi organizat la Washington, urmând ca partea de Rusie să fie rezolvată după aceea, după realizarea acestuia establishement. Vladimir Putin este marele câștigător de la Geneva.

De aici și discuția directă telefonică dintre Baiden și Președintele Ukrainei, răspunsul lui Baiden foarte dur…

Al dumneavoastră, același,

Prof. Ioan Romeo Mânzală