A fost și este o binecuvântare pentru toți creștinii. Simbol al credinței și mântuirii noastre, Cel Născut în Peștera de la Betleem ne trimite veșnic lumina dătătoare de viață. Rămâne doar să o percepem și s-o primim cu umilință, cu dragoste și sufletul curat.

 Steaua de la Răsărit

A apărut  miraculos pe Cer în Noaptea Nașterii Domnului, luminând calea magilor și arătându-le drumul spre Locul Sfânt. Aurul, smirna și tămâia aduse de ei ca omagiu Pruncului Iisus, se îngemănau fericit cu darul Creatorului – Mesia, care venea pe lume spre mântuirea noastră. De atunci și până astăzi, în Betleem, unde a fost ridicată Biserica Nașterii Mântuitorului, s-a creat o punte de legătură cu Divinitatea. Acolo, o Stea din Argint cu 14 colțuri, încrustată în piatră și străjuită de 15 candele aprinse, care arată locul în care a fost așezat Mântuitorul, este unică. Pare desprinsă din Cer și venită pe pământ, pentru a ne aduce un strop din veșnicia ei. Iar atunci când o atingem, încărcătura emoțională este de nedescris. Foarte aproape de ea, Capela Ieslei, care indică Locul Nașterii  Mântuitorului, îndeamnă la închinare și rugăciune.  O facem cu pioșenie și umilință, bucurându-ne că în acel loc binecuvântat din Țara Sfântă, s-a născut Iisus. Și, ne păstrăm în suflet speranța că în momentele de cumpănă, dacă privim cu nădejde spre Cer, Steaua Călăuzitoare va fi acolo, luminându-ne calea. Trebuie doar să o privim cu încrede și inimă deschisă.

Noaptea de Crăciun

Plină de frumusețe și mister, Noaptea Sfântă de Crăciun ne duce cu gândul la copilărie, când așteptam cu sufletul la gură înserarea, pentru a merge ”la colindat”.  Și atunci, în noaptea rece de iarnă, luminată doar de cerul înstelat sau de albul pur al zăpezii, ulițele satului prindeau viață. Grupuri vesele de copii, prin colindele lor, duceau cu bucurie, din casă-n casă, veste cea mare –  Nașterea Pruncului Sfânt.

Iar colacul sau bănuțul oferite în dar de gazdele primitoare, constituiau o mărturisire a credinței, un omagiu adus nașterii Mântuitorului.

Și tot în acea Noapte Sfântă, cu clinchet de clopoței, mireasmă de brad și cozonac proaspăt, îl așteptam nerăbdători  pe Moș Crăciun. Și nu știu cum se-ntâmpla, dar el intra întotdeauna pe nevăzute în casele noastre, lăsându-ne în ghetuțe sau sub brad daruri neprețuite. Și astfel, magia Nopții de Crăciun rămânea întipărită, pentru multă vreme, în fiecare suflet de copil.

Crăciunul la români

Este primit cu sfințenie, veselie și încântare,  iar steluțele multicolore care inundă străzile și luminează casele, întregesc bucuria sărbătorii. Și cum Crăciunul este o sărbătoare a familiei, se reunesc toți ai casei, pentru a cinsti cum se cuvine marea sărbătoare a renașterii și mântuirii noastre.

 Bradul verde

Însemn al tinereții veșnice, bradul unește, simbolic, cerul și pământul. Acele lui, îndreptate în sus, sunt asemeni gândurilor omului care-și ridică  privirea spre Divinitate, iar multicolore de pe ramuri strălucesc precum stelele cerului în nopțile senine. Toate acestea dau o atmosferă de basm, venită din timpuri străvechi și rătăcită în eternitate.

 Colindele de Crăciun

Vin din istoria creștină a poporului nostru. Se spune că unele datează chiar de pe vremea Apostolul Andrei, când acesta propovăduia Evanghelia pe meleagurile românești.  Și, se crede că ne-au fost lăsate de Dumnezeu, pentru ca de Crăciun, să fie pomenit numele Sfânt al Domnului.

Tradiții, superstiții și obiceiuri de Crăciun și Anul Nou

Atât Crăciunul, cât și Noaptea dintre ani sunt marcate cu fast, tradițiile și obiceiurile străvechi dând un farmec aparte sărbătorilor de iarnă. Indiferent de zonă, acestea aduc bucurie, zâmbete și, nu în ultimul rând,speranța într-un an mai bun, mai bogat, mai fericit. Și tocmai de aceea există credința că:

• La masa îmbelșugată de Crăciun, trebuie să participe un număr par de invitați, altfel, un număr impar poate aduce ghinion.
• Dacă primul om care intră în casă de Crăciun este bărbat, asta înseamnă bunăstare și belșug.
• Pâinea nu trebuie să lipsească de pe masă, ea însemnând belșug și bunăstare.
• Fetele tinere, ca să-și viseze ursitul, vor posti toată ziua de Ajun, iar prima îmbucătură de seară trebuie s-o pună la brâu. Când se culcă, vor întinde brâul pe jos, vor face mătănii peste el și doar așa își vor afla, prin vis, ursitul.

La trecerea dintre ani

• Plugușorul, sorcova, capra, ursul, sunt doar câteva obiceiuri specifice evenimentului. Iar versurile lor, pline de semnificații, fac referire la fertilitate, bogăție, sănătate sau căsătorie.
• Și cum Anul nou trebuie întâmpinat cu zgomot, pentru a se îndepărta duhurile rele, atmosfera se încinge peste tot, luminând cerul și pământul.
• Tot în această perioadă, trebuie să avem bani în buzunar, ca nu cumva să ne găsească Anul Nou săraci. Neapărat, vom îmbrăca haine noi, în culori vii, pentru a avea belșug și să atragem energiile pozitive.
• Și, nu în ultimul rând, la miezul nopții vom deschide larg ușa casei, pentru ca anul vechi să plece și să vină cel nou, mai bun, mai bogat, mai fericit.

Cornelia Holinschi, Foto: Horaţiu Holinschi