Asociat cu renașterea naturii și frumusețea primăveri, Mărțișorul aduce cu el un strop din căldura și lumina soarelui de martie. În șnuru-i alb-roșu se împletesc două anotimpuri – iarna care trece și primăvara care vine, dătătoare de viață și culoare.

Originile Mărțișorului

Nu sunt cunoscute cu exactitate. Cercetările arheologice efectuate la noi au scos la iveală unele amulete asemănătoare mărțișorului, care datează  de acum 8000 de ani. La geto-daci, mărțișorul era un fel de talisman menit să poarte noroc. Șnurul, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb și roșu, sau în alb și negru, reprezintă unitatea contrariilor: vara-iarna, căldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric.  În timp, șnurului i s-a adăugat o monedă de argint, care era asociată soarelui.  Astfel Mărțișorul a devenit simbol al focului și luminii.

 În prezent

Ne-a mai rămas doar semnificația Mărțișorului pentru că, bănuțul dacic a dispărut demult. I-au luat locul tot felul de mărunțișuri, confecționate din orice, care pot însemna orice, valoarea lor fiind dată doar de creația artistică.

Mărţişorul este inclus în lista reprezentativă a patrimoniului imaterial UNESCO.

Șnurul mărțișorului

 Se spune că ar fi tors de Baba Dochia, în timp ce mergea cu oile la munte. În tradiţia populară românească, șnurul este cunoscut sub numele de “funia anului”. Lung de 365 sau 366 de zile, el adună laolaltă săptămânile și lunile celor două anotimpuri, vară şi iarnă. Alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb și roșu, șnurul reprezintă și unitatea contrariilor: vara-iarna, căldura-frig, fertilitate-sterilitate.  Cu timpul, la acest șnur s-a adăugat o monedă din aur, argint sau bronz, care arăta statutul  purtătorului.

Povestea Mărțișorului

Într-o primăvară timpurie, Soarele, în toată splendoarea lui, a coborât pe pământ, luând chipul unu fecior frumos. Văzându-i strălucirea și frumusețea, un zmeu l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniță adâncă. Și, cum nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu, un tânăr curajos a hotărât să plece și să salveze Soarele. Drumul a fost lung, durând trei anotimpuri – vara, toamna și iarna.

După ce voinicul a găsit castelul zmeului, a început lupta, care a durat zile întregi. În cele din urmă, tânărul a eliberat Soarele, care s-a ridicat pe cer, bucurând iarăși oamenii. Dar, slăbit de puteri, viteazul n-a mai ajuns să vadă Primăvara. De atunci, tinerii împletesc doi ciucurași: unul alb și unul roșu. Albul simbolizează sănătatea și puritatea, iar roșul amintește de sângele voinicului, care a murit pentru ca Soarele să poată străluci din nou pe cer.

Tradiții și obiceiuri legate de Mărțișor

• În trecut, Mărțișorul era un simbol sfânt, purtat cu mulă demnitate și chiar solemnitate de către membrii societății tradiționale. Aceștia evitau orice comportament necivilizat în perioada în care Mărțișorul le împodobea îmbrăcămintea.
• Șnurul Mărțișorului, legat la mână sau prins în piept, se purta de la 1 Martie, până când se arătau semnele biruitoare ale primăverii: se auzea cântecul cucului, înfloreau cireșii sau veneau berzele și rândunelele. Atunci, Mărțișorul se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să aducă noroc și să îndepărteze răul.
• Conform tradiției populare, Mărțișorul trebuia legat la răsăritul soarelui. Dacă era prins la încheietura mâinii, se lega într-un singur nod. Nodul avea rol protector, având puterea de a ține răul departe. Împletiturile protejau de ghinion și împrejurări nefavorabile.
• Monedele, legate pe vremuri de șnurul alb-roșu, erau folosite pentru a se cumpăra caș și vin. Se credea că fetele care purtau aceste mărțișoare aveau fața alb-strălucitoare, iar obrajii îmbujorați. De asemenea, firul împletit al mărțișorul era purtat de fete la gât, pentru a  nu fi arse de soare.
• În intervalul 1-9 martie se alegeau și Babele, care arătau cum vor fi zilele în anul respectiv.

Sursa: www.traditii.ro