Îl dăruim cu dragoste și recunoștință mamei, soției, fiicei sau iubitei, în prima zi de martie. Talisman purtător de noroc, Mărțișorul aduce cu el, de fiecare dată, câte un strop din lumina și căldura soarelui de primăvară. Împletite într-o îngemănare perfectă, cele două fire, colorate în alb-roșu,  reprezintă, în tradiția populară, iarna care pleacă și primăvara care vine.

În urmă cu câțiva ani, Mărţişorul a fost acceptat pentru a fi inclus în lista reprezentativă UNESCO a patrimoniului imaterial al umanității.

În tradiția populară românească

Mărțișorul era un simbol sfânt, purtat cu demnitate de către membrii societății. În perioada în care mărțișorul le împodobea îmbrăcămintea, se evita orice comportament necivilizat, ne spun cercetătorii.

Șnurul –  supranumit ”funia anului” se spune că ar fi tors de Baba Dochia, în timp ce mergea cu oile la munte. El reunește cele  365 sau 366 de zile cu săptămânile și lunile celor două anotimpuri, iarna și vara. Cele două culori – roșu și alb – reprezentă  unitatea contrariilor: vară-iarnă, ziuă-noapte, cald-frig, fertilitate-sterilitate. În timp, la șnur s-a adăugat câte o monedă din aur, argint sau bronz,  care era asociată soarelui, devenind astfel simbol al focului și luminii (wikipedia).

Pe vremea dacilor

Mărţişoarele erau considerate amulete cu puteri de protecţie solară, aducătoare de frumusețe și fertilitate. Erau confecționate din pietricele alb-roșii, care se purtau la gât. Roșul era simbolul sângelui, soarelui și vieții, asemeni femeii dătătoare de viață, iar albul reprezenta limpezimea apelor și înțelepciunea bărbatului. Șnurul, împletit în cele două culori, exprima armonia perechii, susțin etnografii.

Legendele Mărțișorului

Una din legende vorbește despre o Primăvară timpurie, care a venit pe neanunțate, iar din lumina ei dătătoare de viață, a răsărit un ghiocel gingaș și plăpând. Văzându-l, Iarna s-a înfuriat și a trimis un ger năprasnic, care l-a înghețat. Primăvara, ținându-i de cald cu mâinile, s-a rănit la un deget, iar sângele ei, curgând peste ghiocel, l-a readus la viață. Și astfel Primăvara a ieșit învingătoare și Iarna trebuit să plece spre alte meleaguri mai îndepărtate.

O altă legendă ne reamintește despre vitejia unui flăcău din popor, care, văzând cum un zmeu a răpit soarele, se luptă cu acesta și reușește să-l elibereze din temnița în care l-a închis zmeul. Dar, slăbit de puteri, viteazul n-a mai ajuns să vadă soarele strălucind pe cer. În amintirea lui, tinerii împletesc în fiecare primăvară câte un mărțișor, în care albul simbolizează puritatea, iar roșul amintește de sângele voinicului care a murit, pentru ca Soarele să poată străluci din nou pe ce, scrie divahair.ro

În zilele noastre

Mărțișorului i-a mai rămas doar semnificația. Locul pietricelelor colorate sau a bănuțului dacic a fost luat de tot felul de figurine, confecționate din lucruri diverse, care pot însemna orice. Valoarea lor este dată doar de creația artistică.

Tradițiile și obiceiurile de Mărțișor

Diferă de la o regiune la alta și sunt readuse în centrul atenției, cu ocazia Mărțișorului.

• Potrivit tradiției populare, Mărțișorul se punea în piept sau la încheietura mâinii dimineața, la răsăritul soarelui. Se lega într-un singur nod și avea rol protector. De asemenea exista credința conform căreia fetele care purtau mărțișoare aveau fața alb-strălucitoare, obrajii îmbujorați, iar firul împletit le proteja de soare, subliniază cercetătorii.
• Mărțișorul era purtat până la cântatul cucului sau venirea berzelor și rândunelelor. După ce se dădea jos, Mărțișorul se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să aducă noroc și să îndepărteze răul, potrivit traditii&supertitii.ro
• În trecut, monedele Mărțișorului erau folosite pentru a se cumpăra cu ele caș și vin.
• În zone din Transilvania, mărțișoarele purtate se agață la uși și ferestre, existând credința că norocul va intra în case, iar ghinionul dispare, ne spun cercetătorii de folclor.
• Potrivit tradiției românești, în intervalul 1-9 martie se alegeau și Babele, care arătau cum vor fi zilele în anul respectiv.