Amuletă legendară, prinsă de șnurul împletit în două fire – alb și roșu, Mărțișorul reprezintă, în tradiția românească, iarna și vara, primăvara și toamna fiind considerate doar anotimpuri de trecere. Mesager al bucuriei și dragostei de viață, el vine odată cu verdele crud al ierbi, cu parfumul primelor flori, dar și cu speranța noastră de mai bine. Poate de aceea îl așteptăm cu atâta nerăbdare în fiecare primăvară.

Originea Mărțișorului

Nu este cunoscută cu exactitate, dar cercetările arheologice au scos la iveală amulete asemănătoare Mărțișorului, care datează de acum 8000 de ani. Dar legendele populare ne spun că acesta ar fi fost tors de Baba Dochia, în timp ce urca cu oile la munte.

Pentru  vechii daci

Mărțișorul era un fel de talisman aducător de noroc, simbol al focului și luminii. Șnurul, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb și roșu, sau în alb și negru, reprezenta unitatea contrariilor: vara-iarna, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. La început, mărțișoarele erau niște pietricele albe și roșii, înșirate pe o ață, care se purtau la gât. În timp, șnurului i s-a adăugat o monedă din aur, argint sau bronz, care indica statutul social.

De-a lungul timpului

Mărțișorul a fost purtat cu demnitate și chiar solemnitate de către membrii societății tradiționale – albul simbolizând divinitatea, puritatea sufletească și sănătatea, iar roșul fidelitatea și onoarea.  Potrivit cercetătorilor, Mărțișorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui. Șnurul, legat la mână sau pus în piept, era purtat începând cu 1 Martie, până apăreau primele semne ale primăverii: se auzea cucul cântând, înfloreau cireșii sau veneau berzele și rândunelele. Atunci, Mărțișorul se lega de un trandafir sau de un pom înflorit sau pe o ramura a unui copac, existând credința potrivi căreia dacă pomul va rodi, omul va avea noroc. Dacă Mărțișorul era aruncat în drumul păsărilor călătoare, se credea că purtătorul lui va fi ușor precum o pasăre, scrie traditiisiobiceiuri.ro.

Tradițiile și obiceiurile de Mărțișor

Diferă de la o zonă la alta, dar semnificația Mărțișorului nu se schimbă. Iar a dărui un Mărțișor, conform credințelor străvechi, înseamnă să îndupleci soarele să-ți dea sănătate, frumusețe și poftă de viață

• Potrivit tradiției, Mărțișorul trebuie puse la răsăritul soarelui și purtat până când înfloresc pomii și se aude cucul cântând. În unele zone din România, la început de aprilie, pomii sunt împodobiți cu mărțișoare, cu scopul de a alunga duhurile rele și pentru a preîntâmpina unele dezastre care s-ar fi putut abate asupra florilor sau copacilor.
• Și cum în popor Mărțișorul era perceput ca un lucru sfânt, mamele puneau copiilor mărțișoare pentru a-i feri de rele, să nu-i scuture frigurile și fie curați ca aurul și argintul,

• În trecut, amuletele, legate de șnurul alb-roșu, deveneau monede schimb, cu ele cumpărându-se caș și vin.

• Despre fetele care purtau mărțișoare se credea că vor avea fața albă și strălucitoare,  firul împletit al mărțișorul protejându-le de soarele arzător al verii.
• Fiind purtat cu demnitate de către membrii societății din trecut, aceștia orice comportament necivilizat în perioada în care Mărțișorul le împodobea îmbrăcămintea.

În zilele noastre

Talismanul dacic, purtător de noroc este înlocuit cu tot felul de personaje ciudate, care n-au nimic comun nici cu reînvierea naturii, nici cu soarele primăvăratic și nici cu Legenda Babei Dochia. Ne-a mai rămas doar tradiția Mărțișorului, dar nu se știe până când…

Cornelia Holinschi