INTERVIUL ZILEI cu Alida Elena MIHĂILĂ, directorul Compartimentului Resurse Umane din cadrul SC SERVICE SRL Hunedoara.

– Pentru început, punctați-ne câteva amănunte din datele biografice.
– Sunt născută pe plai hunedorean, într-o zi de aprilie, norocoasă pentru mine. Am avut o copilărie fericită, fără griji. Am absolvit liceul de construcții, Școala postliceală de mecanică și în final secția de Comunicare socială și relații publice din cadrul Facultății „Lucian Blaga” din Sibiu. Actualmente sunt director al Compartimentului Resurse umane din cadrul SC SERVICE SRL Hunedoara.

– Sunteți mulțumită de rezultatele activității dvs. profesionale?
– Pregătirea mea, dragos­tea față de muncă, de profesie, având alături pe soțul meu, Dan Cornel Mihăilă – în calitatea sa de administrator, am reușit să obțin rezultate eficiente, desigur pe fondul determinării și ambiției. De fapt, sunt adepta rigurozității, responsabilității și priceperii. Eu am fost și sunt o luptătoare și am reușit de fiecare dată să obțin rezultatele scontate. M-am „cățărat” cu curaj pe firul vieții și nu am renunțat niciodată la luptă, dovedind perseverența unui om creativ.

– Prezentați-ne câteva realizări la care desigur ați contribuit și dvs.
– Realizările nu se datoresc numai mie în întregime, dar pot spune că, dacă doi oameni din conducerea firmei, adică eu și soțul meu, merg cu optimism pe același drum al succesului, rezultatele activității nu întârzie să apară. Firma noastră de transport persoane s-a dezvoltat cu pași mărunți, dar cu dăruire profesională. Avem 50 de angajați, o autogară, un service auto, o linie I.T.P. și un parc auto bine pus la punct. Am o bucurie firească întrucât, recent, ni s-a alăturat în firmă și feciorul nostru, Radu, care a înțeles și dorește să preia ștafeta activității părinților. Pot afirma că firma noastră are un colectiv bine sudat, a fost în permanentă competiție și care a devenit o personalitate. La noi există o relație reciprocă între răspunderea personală și cea colectivă.

– Care vă sunt gândurile pentru anul 2019?
– Nu pot fi decât optimistă, adevărate provocări pentru calitatea muncii și a vieții, gânduri realizabile pe bază de soluții concrete, eficiente. Îmi doresc putere de muncă și asimilare. Doresc ca întregul nostru colectiv să găsească noi mijloace și metode necesare pentru a stimula responsabilitatea în realizarea calității muncii. Îmi doresc o prezență activă în viața firmei.

– Sunteți o femeie apreciată în comunitate. Vă simțiți cumva invidiată?
– Nu știu dacă sunt sau nu invidiată. Poate că da. Cei care invidiază însă, ar trebui să vadă câte sacrificii am făcut și fac în activitatea mea, pentru ca firma să fie mereu apreciată de beneficiari și nu numai. Oricum, elanul și pasiunea îmi însoțesc dorința de cunoaș­tere și cimentare a competenței profesionale.

– Ce vă caracterizează?
– Sunt profesionistă și în­căpățânată în dorința de-a duce la bun sfârșit proiectul propus sau sarcinile la care m-am angajat și-mi revin. Ce mă deranjează însă, e faptul că nu îndrăznesc să mă lupt cu lumea egoistă, cu oamenii individualiști. Eu ofer sprijin celor ce mi-l solicită, chiar dacă nu mi s-a întors cu ce am dat, dar așa sunt eu și nu doresc să fiu altfel.

– Cât despre calitățile prin care o femeie se poate remarca în profesiunea aleasă, ce ne puteți spune?
– După mine, acestea sunt: rafinamentul, elevația intelectuală, tenacitatea, responsabilitatea, deter­mi­narea personală cu raportare la prezența și ajutorul lui Dumnezeu și nu în ultimul rând, talentul și disponibilitatea de analiză și sinteză.

– Cum trebuie să se implice o femeie în iubirea și înțelegerea familială?
– O căsnicie se aseamănă cu o loterie: ori câștigi, ori pierzi. O cale de mijloc nu este eficientă. Eu am norocul și sunt mulțumită că am lângă mine un om implicat și dornic de a construi cu simț de răspundere, atât pe linie familială, cât și pe cea de afaceri. În familie, pe bază de comunicare, femeia trebuie să dă­ruiască și să primească, în același timp, iubire, înțelep­ciu­ne și bucurie. Să aibă împreună cu soțul planuri con­crete de acțiune, îmbinând cunoș­tințele cu experiența.

– Ne puteți spune câteva dorințe care v-au rămas neîmplinite și, de ce nu, visuri care au fost finalizate?
– Munca este o constantă în viața mea și de multe ori îmi răpește momente în care aș putea citi o carte sau să ies la o plimbare în parc. Dar, am învățat că nu poți să-ți realizezi visurile fără sacrificii. În cei 26 de ani de activitate am trăit momente de împliniri, dar și unele pe care mi le reproșez. Implicată în activitatea zilnică, de multe ori nu am putut fi mereu alături de unicul fiu, deși acesta a simțit mereu dragostea de mamă, iubirea părintească. Vis-a-vis de visuri, sunt mândră că în firmă fiecare salariat are conștiința responsabilității într-un tot unitar cu cea a colectivului, pe fondul competenței profesionale.

– Și, în final, spuneți-ne, vă considerați o învingătoare în viață sau o învinsă?
– Mă consider o învingătoare, sunt mulțumită de tot ce am realizat. După mine, a fi învingător înseamnă a trece peste obstacole, iar depășirea acestora în­seam­nă o victorie.

Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș