Primul răspuns la care ne vom gândi auzind o astfel de întrebare, cu precădere în cazul celor care s-au mai dedulcit cu cele ale literaturii, nu poate fi decât unul singur: să numere steagurile!

Desigur, deși suntem înclinați să-i dăm dreptate lui Caragiale cam în toate cele care privesc societatea românească, poate nu este bine să ne plasăm de-a dreptul în turmentatele complicații din „O scrisoare pierdută”. Nu de alta, dar prefectul, prin lege, are atribuțiile sale precis determinate, iar printre acestea și aceea de a facilita și a asigura desfășurarea dialogului social între organizațiile sindicale, cele patronale și autoritățile administrației publice centrale și locale.

Clar și la obiect… dar numai în măsura în care în țara noastră litera legii nu ar conta cu precădere pentru „mujici”, în rest lucrurile aducând mai curând cu număratul steagurilor la care făceam trimitere mai sus.

Într-o astfel de atmosferă „moftologică” pare că funcționează și Instituția Prefectului din județul nostru, „foncția foncție” crezându-se a aduce după sine și viziunea asupra problemelor „de la care atârnă viitorul, prezentul și trecutul țării”.

Și totuși, onor „dăscălimea” hunedoreană, cam copleșită de „machiavelicurile” pe care le îndură cu nesfârșită răbdare, prin „faliții” sindicaliști, a găsit de cuviință să bage de seamă că „progresul” mult așteptat aduce din ce în ce mai mult cu „caii verzi pe păreți”.

Dar care sunt „cestiunile arzătoare la ordinea zilii” prin care sindicatele au îndrăznit să conteste epitropia prefecturală? Lista este lungă, dar dintre „mofturile” deranjante ar fi de amintit următoarele: neaplicarea integrală a dispozițiilor legale în ceea ce privește salarizarea și acordarea sporurilor pentru condiții de muncă, ignorarea unor sentințe judecătorești, discrepanțele salariale din educație, neplata orelor suplimentare etc.

„Infame” solicitări, ar fi de gândit dacă este să luăm în calcul refuzul convocării Comisiei de dialog social de la nivelul Instituției Prefectului Județul Hunedoara, din care strigă doar „enteresul și iar enteresul”.

Sincer, în cele din urmă, nu are-a face. „Delicatețurile” pe care onorabilul ocupant de funcție le poate revizui, dar fără a schimba ceva sau le poate schimba, dar fără să le revizuiască or fi esențiale, dar poate doar în cele ale „politichiei”…

Dar poate că „unde nu înțelegem noi politica”, bieți „nifiliști” colportori în ale educațiunii. Ce-ar mai fi atunci de făcut? Ne-ajută tot domnul Caragiale: „luptă, luptă si dă-i, si dă-i si luptă…” Adică „răsboiul”. Cât despre întrebarea din titlu, dați dumneavoastră un răspuns… „Moftangiilor!”

S.I.P. Județul Hunedoara