Cultura.

JOIA MARE din Săptămâna Patimilor: Cina cea de taină şi vinderea lui Iisus

Potrivit credinţei creştin-ortodoxe, în Joia Mare se amintește cum Mântuitorul le-a spălat picioarele ucenicilor și se comemorează Cina cea de Taină a lui Iisus din Nazaret cu Apostolii.

În Joia Mare din Săptămâna Patimilor se prăznuiesc patru evenimente din viaţa Mântuitorului: Spălarea picioarelor, Cina cea de Taină, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi Vânzarea şi prinderea Domnului.

Tot în Joia Mare se vopsesc ouăle în roşu, urmând ca în Sâmbăta Mare să se coacă pasca şi cozonacul.

Joia din Săptămâna Patimilor este cunoscută ca fiind ziua în care se citesc cele 12 Evanghelii și se scoate Sfânta Cruce in naosul bisericii.

Aducerea Sfintei Cruci din Sfântul Altar și așezarea ei în mijlocul bisericii are loc după citirea Evangheliei a V-a, atunci când preotul spune:

„Astăzi S-a spânzurat pe lemn Cel Ce a întins pământul pe ape”.

Sfânta Cruce rămâne în mijlocul bisericii până vineri, când este readusă în Sfântul Altar.

Despre Joia Mare

Joia Patimilor este și ziua în care are loc sfințirea Sfântului și Marelui Mir, materia sfințită care se folosește la Taina Mirungerii, sfințirea bisericilor, sfințirea altarelor, a antimiselor și pentru reprimirea in Ortodoxie a celor căzuți de la dreapta credință.

Sfințirea Sfântului și Marelui Mir nu se săvârșește în Joia Patimilor fiecărui an, ci doar atunci când se constată că nu mai exista Mir pentru un an de zile.

În seara din Joia Mare este rânduită Denia celor 12 Evanghelii.

Sunt amintite patru momente grele:

spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos;
Cina la care Iisus i-a strâns în jurul său pe Apostoli şi la care s-a instituit Taina Împărtăşaniei (Euharistia);
rugăciunea din grădina Ghetsimani;
prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă.

Spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos

Spălarea picioarelor ucenicilor este o invitație la smerenie, slujire, dăruire pentru ceilalți, până la jertfă.

În amintirea spălării picioarelor Apostolilor de către Hristos, există obiceiul ca, în Joia din Săptămâna Patimilor, în unele mănăstiri, starețul să spele picioarele a doisprezece din viețuitorii mănăstirii pe care o conduce.

În Israel, ceremonia spălării picioarelor se oficiază pe un podium ridicat în curtea Sfântului Mormânt.

Acolo, după săvârșirea Sfintei Liturghii, patriarhul spală picioarele a doisprezece episcopi.

În jurnalul unui pelerin din Țara Sfântă, în anul 1870, se menționează că la Ierusalim, tuturor pelerinilor, le erau spălate picioarele de către monahi.

„După ce le-a spălat picioarele și Și-a luat hainele, S-a așezat iar la masă și le-a zis: Înțelegeți ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiți pe Mine: Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, căci sunt.

Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat vouă picioarele, și voi sunteți datori ca să spălați picioarele unii altora; Că v-am dat vouă pilda, ca precum v-am făcut Eu vouă, să faceți si voi.” (IOAN 13, 12-15)

Cina cea de Taină si instituirea Sfintei Euharistii

Cina cea de Taina a avut loc după spălarea picioarelor apostolilor, de către Mântuitorul Iisus Hristos.

Pentru poporul evreu, Paștele semnifică trecerea din robia egipteană la libertate.

În amintirea acestui eveniment, fiecare familie iudaica sacrifică un miel și îl mănâncă cu azimă (pâine nedospită, deoarece nu au avut timp să lase aluatul să crească) și ierburi amare.

Azima este simbolul robiei, al mizeriei îndurate ca robi, iar ierburile amare semnifică viața petrecută de israeliți în timpul robiei egiptene.

Mielul jertfit si mâncat de evrei, când serbau Paștele, era o prefigurare a lui Hristos, Mielului lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii și Se oferă ca hrană pentru viața veșnică.

La aceasta Cină, Mântuitorul Se dăruiește pe Sine sub chipul pâinii și al vinului.

S-a dăruit și continuă să Se dăruiască în cadrul fiecărei Liturghii.

„Și luând pâinea, mulțumind, a frânt si le-a dat lor, zicând:

Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceți întru pomenirea Mea.

Asemenea și paharul, după ce au cinat, zicând:

Acest pahar este Legea cea noua, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi.” (LUCA 22, 19-20)

Rugăciunea din grădina Ghetsimani

După Cină, Hristos merge împreună cu ucenicii Săi în gradina Ghetsimani.

Se roagă înainte de Patimile Sale pentru Sine, pentru Apostoli și pentru toți credincioșii:

„Părinte, a venit ceasul!

Preaslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul să Te preaslăvească, precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viață veșnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui…

Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat ca să fie una precum suntem și Noi…

Dar nu numai pentru ei Mă rog, ci și pentru cei ce prin cuvântul lor vor crede în Mine, ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”.

În gradina Ghetsimani, Mântuitorul supune voința Sa omenească celei dumnezeiești.

Acest lucru reiese din cuvintele:

„Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta, însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești” (Matei 26, 39).

Trădarea Domnului de către Iuda

Vânzarea Domnului este pomenită și la Denia din Sfânta și Marea Miercuri.

Iuda, vânzătorul, este pus în oglindă cu femeia păcătoasă.

Aceasta, deși era o prostituată, datorită pocăinței și iubirii Sale față de Hristos se mântuiește.

În vreme ce Iuda, lipsit de pocăință, ajunge trădător.

„Și pe când vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreuna cu el mulțime multă, cu săbii și cu ciomege, de la arhierei și de la bătrânii poporului.

Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este! Puneți mâna pe El.

Si îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucura-Te, Învățătorule! Și L-a sărutat.

Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit?

Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus si L-au prins.” (MATEI 26, 47-50)

Superstiții în Joia Mare

Nu e bine să dormi după-masă, în Joia Mare.

Cine va dormi, va rămâne leneș un an întreg.

Dacă doarme o femeie, va veni Joimărița și o va face incapabilă tot anul.

Joimărița sau Joimărica a fost la origini o zeitate a morții care supraveghea focurile din Joia Mare, aprinse pentru cinstirea strămoșilor.

Treptat a devenit un personaj justițiar, ce luptă împotriva lenei.

Este patroana torsului și a țesutului, care supraveghează hărnicia oamenilor.

Ce să nu faci în Joia Mare din Săptămâna Patimilor

În Săptămâna Mare și mai ales în Joia Neagră nu se mănâncă oţet şi nici untdelemn. Pentru că lui Iisus I s-a dat oţet în timpul patimilor.

Iar cu untdelemn a fost uns la coborârea de pe cruce în mormânt. Nici urzici nu se pun la foc în aceste zile, căci cu urzici şi spini a fost lovit Iisus.

Tot Joi nu e bine să dormi, căci vei fi leneş tot anul. Toate slujbele, pomenirile şi parastasele începute în prima sâmbătă a Postului Mare, durează numai până în această zi.

Conform tradiţiei, înroşirea ouălor se face neapărat în Joia Mare, pentru că se spune că ouăle fierte şi vopsite acum se pot păstra pe tot parcursul anului, fără să se strice.

Morții vin în fiecare an în această zi la vechile lor locuințe, unde stau până în sâmbăta dinainte de Rusalii.
În credința populară această zi este termenul final când femeile trebuie să termine de tors cânepa.

Tradițiile acestei zile din Săptămâna Mare

Se fac focuri în curtea casei, pentru ca morții să se poată încălzi.

Focul din Joia Mare se face aprinzând pentru fiecare mort câte o grămăjoară ca să fie luminați pe lumea cealaltă.

În unele locuri se duc la biserică băuturi și mâncăruri care se sfințesc și se dau de pomană, pentru sufletul morților.

In alte părți se împart la biserică colivă și colaci.

O altă tradiție este nunta (măritarea) urzicilor, ceea ce înseamnă înflorirea și, implicit, încetarea acestora de a mai fi bune de mâncat.
În timpul deniei din Joia Mare există obiceiul conform căruia fetele fac pe o ață câte un nod, după fiecare evanghelie, apoi o pun sub pernă ca să îşi viseze alesul.

Obiceiuri de Joia Mare

În Joia Mare se vopsesc ouăle.

Cei care nu vopsesc ouăle în Joia Mare o pot face în Sâmbăta Mare din Săptămâna Patimilor, dar în niciun caz în Vinerea Mare, ziua în care Mântuitorul a murit!

Ouăle roşii simbolizează Învierea și țin răul la distanță.

Conform tradiției, nu se aruncă la întâmplare cojile ouălor de Paște, ci pe o apă curgătoare.

Sunt zone ale țării în care cojile de ouă roșii se pun la rădăcina pomilor fructiferi sau a florilor.