Sărbătoare  închinată Maicii Domnului, Izvorul Tămăduirii este prăznuit de Biserica Ortodoxă în prima zi de vineri după Sfintele Paști, a fiecărui an. Alături de Mântuitorul, care se arată în această săptămână ca izvor al vieţii şi învierii noastre, Maica Domnului apare ca ocrotitoare a vieţii noastre şi „Izvor al tămăduirilor”.

Numele sărbătorii

Vine de la o minune săvîrșită de Maica Domnului prin apa unui izvor cu putere tămăduitoare din apropierea Constantinopolulu,  descoperit de un creștin pios, pe nume Leon, prin mijlocirea Maicii Domnului.

Conform tradiției, pe când era neîncoronat, Leon întâlnește un bătrân orb în grădina din apropierea vechii cetăți bizantine. După ce vorbește cu acesta despre Dumnezeu și Învierea domnului, orbul îi cere lui Leon să-i dea apă și să-l ducă în cetate. Leon caută un izvor prin împrejurimi și atunci când realizează că nu are de unde să-i dea orbului apă, i se descoperă Maica Domnului, care-i spune: ”Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure și, luând cu mâini apa tulbure, potolește cu ea setea orbului și unge cu ea ochii lui cei intunecati”, scrie creștinortodox.ro.

În semn de recunoștință pentru ajutorul primit, atunci când ajunge împărat, Leon înalță pe acel loc minunat o biserică numită ”Izvorul Tămăduirii”, închinată Maicii Domnului. Aici „se face și pomenirea minunilor celor mai presus de fire, care s-au săvârșit de catre Maica lui Dumnezeu în acest sfânt locaș”, potrivit crestinortoodox.ro.

Biserica a fost restaurată şi îngrijită de împăraţii Iustinian, Vasile Macedoneanul şi Leon Înţeleptul.

Biserica ”Izvorul Tămăduirii” din Istanbul

Datează din secolul al XIX-lea. La subsolul acesteia se află izvorul cu apă tămăduitoare din trecut. Izvorul este împrejmuit de un edificiu realizat din marmură albă. Apa apa se scurge într-un bazin de mici dimensiuni, în care înoată pești aurii, despre care se spune că sunt de sute de ani aceiași ca număr și mărime.

Locul unde înoată peștii

Potrivit unei legende, în anul 1453, când Constantinopolul este cucerit de turci, un călugăr prăjea într-o tigaie câțiva pești, în apropierea izvorului. Când primește vestea că turcii au pus stăpânire pe Constantinopol,  călugărul a spus că nu va crede decât atunci când peștii pe care-i prăjește vor reveni la viață. Și, în chip minunat, peștii au sărit din tigaie în izvor și au început să înoate,”balikli” însemnând în limba turcă “locul unde înoată peștii”.

Izvoare cu puteri tămăduitoare de la noi

Și țara noastră a fost binecuvântată de Maica Domnului cu izvoare care au puteri tămăduitoare. Vom menționa aici doar câteva dintre ele:

Mănăstirea Ghighiu din judetul Prahova, biserica “Buna Vestire” din Băila, Mănăstirea Nucet – Dâmbovita, Mănăstirea Dervent, Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, Mănăstirea Horaicioara din județul Neamț, Mănăstirea Glavacioc din județul Argeș, Mănăstirea Brâncoveni din județul Olt, Mănăstirea Izbuc din Bihor, Mănăstirea “Sfânta Ana” – Rohia din județul Maramureț.

Tradiții și obiceiuri de Izvorul Tămăduirii

• Potrivit tradiției, în această zi se săvârşesc, după rânduială specifică Săptămânii Luminate, slujbe de sfinţire a apei, numită Agheasma Mică.
• După slujba de sfinţire, preoţii îi stropesc pe credincioşi cu apă binecuvântată şi cântă troparul: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta, biruinţa binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta, păzeşte pe poporul Tău”.
• Se spune că bolnavii care respectă ritualul şi beau agheasmă dimineaţa, înainte de micul dejun, se înzdrăvenesc.
• Cu Agheasma Mică se stropesc încăperile din gospodărie, cu excepţia băii.
• Există credința potrivit căreia sărbătoarea este norocoasă şi spornică pentru săpătorii de fântâni, potrivit jurnalspriiritual.ro. În această zi, apele sunt mai zgomotoase, mai zbuciumate; de aceea, zgomotul apei îi ajută pe fântânari să găsească mai uşor o sursă de apă; în grădina casei, în zone de deal şi de câmpie sau chiar pe ogorul lor.
• Și gospodinele respectă ziua de prăznuire şi nu spală, nu calcă rufe şi nu croiesc un lucru de îmbrăcăminte, pentru că, se crede, acesta nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată.

Cornelia Holinschi