…Am avut bucuria să-l reîntâlnim pe Mircea Baniciu, într-un spectacol eveniment, alături de band-ul său deja consacrat în lumea rockului românesc, format din Teo Boar şi Vlady Cnejevici.
Vesel şi dezinvolt, Mircea Baniciu a fost plăcut impresionat de numărul mare de spectatori, care-l aşteptau, ca de fiecare dată, cu emoţie şi nerăbdare.
Compozitor şi fost solist vocal al legendarei trupei Phoenix, artistul s-a remarcat în muzica românească prin vocea-i caldă, inconfundabilă, cântecele sale marcând gene­raţii întregi.
Şi, chiar dacă membrii trupei nu mai sunt “tineri, înalţi, blonzi şi cu ochi albaştri”, cum spunea în glumă cantautorul, au rămas aceiaşi oameni frumoşi, care şi-au păstrat farmecul tinereţii, cântecele lor cucerind publicul prin mesaj, conţinut şi calitatea interpretării.
Mircea Baniciu şi-a început recitalul cu o melodie îndră­gită, “Tristeţi provinciale”, a continuat cu “Întoarcerea la Orient”, a început apoi să ne povestească despre “Ceasornicarul”, care ne măsoară fie­care clipă a vieţii, la care s-a adăugat balada de dragoste “Amintire”, ce invită la sentimente plăcute.
Sigur, nu a uitat să le ofere doamnelor şi domnişoarelor “O eşarfă în dar”, “Cu ape de roşu-n ochi,/Valuri largi de alb/mov”.
A vorbit apoi despre “Viaţa la ţară” unde nu se întâmplă aproape nimic, şi nu în ultimul rând, ne-a reamintit de „Andrii Popa cel vestit”, care, timp de şapte ani, „ Şi-a bătut joc de domnie”. În “Scrisoarea de bun rămas”, compozitorul se întreabă “Cine-a iubit, cine-a greşit”. N-a lipsit din repertoriu nici “Pisica neagră”, adu­cătoare de ghinion. Des­pre “Tramvaiul tras de cai”, cântecul simbol al formaţiei Phoenix, Mircea Baniciu spunea că ar fi putut deveni un imn al Timişoarei.
Spre finalul spectacolului, solistul ne-a prezentat pe cei doi membri ai trupei, Vlad Cnejevici, un excelent muzician despre care, în glumă spunea că „a studiat pianul, a terminat Conservatorul, doar ca să-l acompanieze pe el”, în timp ce Teo Boar, care le este alături, “iubeşte rock-ul mai mult decât pe ei”.
A fost o seară minunată, petrecută în compania unei trupe excepţionale, care şi-a demonstrat necondiţionat valoarea.
Foto şi text Cornelia Holinschi