Dialog cu Sarmiza ANDRONIC – analist politic – București.

– Pentru cei care nu cunosc unele amănunte despre dumneavoastră, prezentați-ne câteva dintre cele mai semnificative date biografice.

– M-am născut chiar în orașul Hunedoara. Am terminat Liceul Industrial Numărul 1, în anul 1990. Am fost repartizată imediat La Centrala Termoelectrică 2, din Combinatul Siderurgic, unde am lucrat ca laborantă până în anul 1995, atunci când am intrat la facultate la București. Am terminat Facultatea de Management, Masterul în Comunicare și Relații Publice la SNSPA, iar acum sunt doctorand, în ultimul an, la Facultatea de Științe Politice, Universitatea București. Sunt căsătorită și am doi copii, Tudor și Teodora.

– Ca și comentator politic, punctați-ne pe scurt viziunea dumneavoastră „la zi” privind situația social politică a țării.

– În România totul se învârte acum în jurul acestei pandemii nenorocite, inclusiv politicul. Traversăm o perioadă atipică și suntem într-o perioadă de criză majoră, din toate punctele de vedere. Din păcate, se dovedește în fiecare zi lipsa de viziune și de preocupare a liderilor din fruntea țării. De fapt, în situații de criză se vede adevărata valoare a politicienilor, de la discursuri și până la gestionarea concretă a crizei. Oriunde în lumea asta mare, în această perioadă, politicienii și-au dat mâna, au stat la masă împreună, pentru că au pus mai presus de toate omul. În România, PSD-ul a solicitat de mai multe ori PNL-ului discuții pe tema priorităților și a soluțiilor comune, dar orgoliul puterii și al Președintelui Iohannis și obsesia lor pentru distrugerea PSD este mai mare decât binele nostru. Lipsa de transparență și autosuficiența puterii sunt doi factori principali distrugători ai încrederii. Suntem pe cont propriu și sper să dăm dovadă de înțelepciune și să trecem cu bine peste perioada asta.

– Cum apreciați faptul că social democrații hunedoreni au câștigat 34 primării din județ, 18 mandate de consilier județean au revenit PSD-ului, iar Laurențiu Nistor a fost ales președintele Consiliului Județean Hunedoara?

– Mă bucur mult pentru rezultatul obținut și îi felicit din toată inima! Sper ca și la alegerile parlamentare să aibă un astfel de succes – consider că merită. I-am susținut cu multă încredere, pentru că i-am cunoscut pe mulți dintre ei. Le-am cunoscut intențiile și le-am apreciat munca și proiectele. Cred cu adevărat că toți merită acest rezultat, mai ales domnul Laurențiu Nistor, pe care îl respect și îl admir în mod deosebit. Dar, decizia a fost a hunedorenilor, iar eu nu pot să spun decât că sunt în asentimentul lor.

– Cât despre experiența dumneavoastră profesională și politică, ce ne puteți zice?

– Experiența mea profesională a început în CSH. Cei cinci ani petrecuți acolo au fost plini de provocări și experiențe și și-au pus foarte tare amprenta asupra modului în care mă raportez chiar și azi la oameni. În timpul facultății am descoperit televiziunea, care e un miraj, și am devenit dependentă. Am fost producator de televiziune în PROTV și coordonator producție film la Studiourile din Buftea. Am lucrat la multe filme, dar cel mai important a fost cel care m-a adus aproape de marele regizor Franco Zefirelli, la filmul Callas forever. Am renunțat să fiu producător pentru că mi-am dorit mai mult de atât și așa am mai făcut niște pași înainte și am ajuns să predau la Institutul Diplomatic Român. Am cunoscut mulți oameni politici, pentru care am lucrat cu plăcere de-a lungul timpului. Am fost trainer de comunicare pentru partide politice, manager de campanii electorale și am colaborat cu Guvernul Republicii Moldova, predându-le oamenilor de comunicare din ministere situațiile de criză. De fapt, expertiza mea este tocmai pe comunicarea de criză. Un an am fost plecată la Buxelles, pentru o colaborare foarte inedită cu un partid european. În prezent, predau comunicare politică, discurs public, comunicarea cu mass media, atât pentru partide politice, cât și pentru societăți comerciale. De asemenea, colaborez cu o parte din editurile din România, iar la dezbaterile politice merg întotdeauna cu plăcere, la multe televiziuni din România, dar și din Spania și Italia, atunci când ajung acolo. Totul este o provocare, fiecare an aducându-mi ceva nou. Anul trecut, spre exemplu, am cunoscut și colaborat cu parlamentari ai Ligii Nordului din Italia, partid condus de Matteo Salvini – un exemplu de ceea ce trebuie să fie un lider. Anul acesta am avut șansa să comentez în direct la Antena 3, toate evenimentele politice din SUA și discursurile politice ale multor personalități: Donald Trump, Joe Biden, Barak și Michelle Obama, Hillary Clinton, Colin Powell și mulți alții. Tot anul acesta l-am cunoscut pe Jamie Shea, un fost purtător de cuvânt al NATO, căruia îi cunoșteam activitatea și pe care îl admiram enorm. I-am luat un interviu, pe care l-am introdus în teza mea de doctorat. A fost un lucru la care nu îndrăzneam să visez, dar s-a întâmplat.

– Despre primul semn al împlinirii profesionale, ne puteți spune ceva?

– Nu i-aș spune împlinire profesională, pentru că întotdeauna mi-am dorit mai mult. Nu m-am oprit niciodată și nu mi-am spus îmi doresc să ajung până aici. M-am bucurat de toate experiențele și împlinirile mele. Ele continuă să aibă loc în fiecare zi.

– Când a fost pentru dumneavoastră primul „gust” pentru mirajul muncii de comentator politic?

– Prima dată am scris articole, iar mai apoi au venit invitațiile în platourile de televiziune. Prima emisiune a fost la Lavinia Șandru, la Realitatea TV de atunci. Apoi au urmat toate celelalte: TVR, B1TV, RomâniaTV și Antena 3. „Gustul” a venit pe parcurs, iar aprecierile celor din jur au fost hotărâtoare. Am fost suficient de deschisă să înțeleg și criticile constructive. Până la urmă, așa m-am format ca și comentator politic: din aprecieri și din critici. Desigur că informările și analizele sunt esențiale. Practic, îmi place să fiu tot timpul cu informația la zi.

– Care vă sunt gândurile, dorințele și de ce nu, inițiativele în activitatea dumneavoastră de zi cu zi?

– Întotdeauna am fost o persoană activă. Am o mulțime de gânduri, dorințe și inițiative în fiecare zi. Chiar și pe perioada pandemiei, activitatea mea nu s-a schimbat deloc. Predau și particip la conferințe online, dar când vorbim de dezbaterile televizate, acolo lucrurile se schimbă și prefer să fiu în platou. Citesc mult și încerc să nu merg niciodată nepregătită. Pot spune deschis că foarte rar mă ia vreo temă prin surprindere.

– Timp liber aveți?

– Nu-mi place să am timp liber. Da, am timpul meu în care citesc, învăț, iar în ultimii cinci ani am stat mult în biblioteci, pentru că am alocat mult timp tezei de doctorat. Dar zilnic îmi fac timp pentru copiii mei și soțul meu. Locuim într-o casă lângă București, într-un cartier rezidențial și asta ne ajută să stăm mult în natură. Ne plimbăm cu bicicletele sau facem kilometri întregi pe jos. În urmă cu patru ani mi-am descoperit o nouă pasiune: motoarele. Așadar, timpul meu e și pe motor, mai ales că împreună cu soțul meu facem parte dintr-un grup de motocicliști – oameni minunați. În concluzie, nu am timp liber și nici nu-mi doresc. De fapt, nu-mi place termenul de timp liber, pentru că sună a pierdere de timp.

– Vă simțiți o femeie invidiată?

– Nu cred că sunt invidiată. Cred că sunt apreciată și criticată deopotrivă și cred că ăsta e un lucru bun, firesc, până la urmă.

– Se vorbește că sunteți un exemplu feminin de forță și echilibru în activitatea pe care o desfășurați. Cum comentați?

– Între noi fie vorba, fără forță nu cred că aș fi reușit și asta pentru că nu e ușor să vii de la Hunedoara, dintr-un loc minunat, cu oameni buni și frumoși și să faci față vieții din București. Aici nu prea merge cu mimatul forței – ești sau nu ești puternic, iar eu am ales să fiu. În ceea ce privește echilibrul, vă mărturisesc faptul că cea mai mare provocare a mea este să rămân echilibrată și mă încăpățânez mereu să aduc argumente. E un lucru la care am lucrat, altfel nu aș fi credibilă, iar munca mea ar fi în zadar.

– Ce reflectă legea compensației pentru dumneavoastră?

– În primul rând trebuie să vă spun că eu cred în această lege. Este una din multe altele care ne guvernează viața. Cred că există bine și rău, frumos și urât și mai cred că suntem ceea ce gândim și dăruim. E alegerea noastră pe ce parte vrem să fim. Eu am ales frumosul și binele și asta mi se întoarce în fiecare zi.

– Vă amintiți de vreo deprimare în activitatea desfășurată?

– Nu am fost niciodată deprimată, am fost tristă și poate dezamagită când așteptările mele erau prea mari. Un moment de tristețe și poate de teamă a fost atunci când am venit în București și mi-am dat seama că sunt singură, într-o lume pe care nu o cunosc. Cred că toți avem în noi părți latente pe care le manifestăm doar atunci când suntem forțați să o facem. Așa s-a întâmplat și cu mine – m-am descoperit altfel decât mă știam, pentru că-mi impunea ritmul vieții de aici. Însă, sufletul meu nu a devenit niciodată bucureștean, a rămas hunedorean și spun asta cu mândrie.

– Ca și hunedoreancă ce transmiteți locuitorilor din orașul de pe malul Cernei-Hunedoara, dar și celor din județ?

– Să se bucure în fiecare zi de oamenii de lângă ei și să conștientizeze și să fie recunoscători pentru locul minunat în care sunt. Să nu uite că Hunedoara e magică, iar hunedorenii sunt minunați și binecuvântați.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș