Este cunoscută și sub numele de Icoana Nefăcută de mână omenească sau Prodromița. Biserica Ortodoxă aduce cinstire Sfintei Icoane a Maicii Domnului, în fiecare an, la data de 12 iulie. Sfânta Icoană făcătoare de minuni este  găzduită de schitul românesc Prodromu, de pe Muntele Athos.

Prodromița – Înaintemergătoarea

Icoana făcătoare de minuni ”nefăcută de mână omenească” din tezaurului schitului ”Sfântul Ioan Botezătorul” – Prodromul este cea mai important icoană a comunității românești de la Sfântul Munte Athos. Despre icoană se crede că, chipul Fecioarei Maria nu a fost zugrăvit de o mâna omenească, ci de penelul unui înger, conform voinței lui Dumnezeu. De-a lungul timpului, istoria a consemnat numeroase minuni, în special vindecări miraculoase, care i-au adus icoanei multă faimă. Sărbătoarea icoanei are loc în fiecare an, la data de 12 iulie, fiind un praznic mare, cu priveghi pe întreaga noapte.

Istoria icoanei

Începe în anul 1863, în timpul lucrărilor de construire ale Schitului Prodromu de la Muntele Athos. În acea vreme, ctitorii Nifon și Nectarie căutau un iconar priceput, care să picteze pe lemn o icoană a Maicii Domnului cu totul deosebită. Dar, ei cereau condiții stricte pentru cel care urma să execute această lucrare, precum, curăția trupească şi sufletească, spovedania la duhovnic, post şi rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pe toată durata lucrării. În cele din urmă, cuvioșii Nifon şi Nectarie îl găsesc pe iconarul Iordache Nicolau, din Iași, un om bătrân și credincios, care se supune cu evlavie rânduielilor celor doi călugări. Așa că, el a început lucrarea anul 1863, la Mănăstirea Bucium din Iași, care era pe atunci subordonată Schitului Prodromul, creștinortodox.ro..

La Schitul Prodromul

 Se găsește un document datat din 29 iunie 1863 care reprezintă mărturia iconarului Nicolau Iordache şi iscălită cu propria sa mâ­nă.  El spune că, după ce a terminat de zugrăvit cum s-a priceput mai bine veșminetele și fondul icoanei, el a început să lucreze la Sfintele Fețe. Dar, în mod inexplicabil, el nu le putea realize, icoana rămânând nedesăvârșită. La început s-a gândit că poate și-a uitat meseria. Așa că, a acoperit icoana, a închis atelierul și a amânat lucrul pentru a doua zi. Dar, în dimineața următoare, când a descoperit că icoana era desăvârșit pictată, cu fețe luminoase, împodobite cu har dumnezeiesc. Înfricoșat de această întâmplare, iconarul a lăsat o mărturie scrisă, în care mărturisește:

”Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iașilor, am zugrăvit această sfântă icoană a Maici Domnului cu însăși mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veșmintele, după meșteșugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez fețele Maicii Domnului și a lui Iisus Hristos. Privind eu la chipuri, cu totul a ieșit din potrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicii Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoana. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârșit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși o greșeală a fost aceasta că am dat lustru la o asemenea minune”, potrivit basilica.ro.

Descrierea icoanei

Chipul Maicii Domnulu și al Pruncului Iisus din icoană au culoarea galbenă, nuanța de galben a grâului. Dar există mărturii potrivit cărora, Sfintele Fețe se schimbă, uneori luminându-se, iar alteori întrunecându-se. Cercetată la microscop, despre icoană se spune că nu prezintă urme de pensulă, acest lucru întărind credința cum că Sfintele Fețe au fost pictate miraculos de mână nepământească. De asemenea, se apreciază  că portretele zugrăvite pe icoană sunt identice cu portretele reale ale Fecioarei și Pruncului Iisus așa cum au fost consemnate de martorii oculari contemporani. În descrierea rămasă de la Sfinții Epifanie și Nichifor se spune că: “Încă de când viețuia pe pământ era fața ei ca vederea bobului de grâu, păr galben, ochi ascuțiți la vedere, întru care luminile erau asemenea rodului de măslin, sprâncenele ei erau plecate și ales de negru, nasul potrivit, buzele ca floarea trandafirului,fața nu rotunda,nici scurta, ci puțin alungită, mâinile si degetele lungi, hainele pe care le purta erau simple și puțin mai lungi decât măsura corpului, cu trupul gingaș, având părul bine și cu multa cuviință legat”,(wikipedia).

De-a lungul timpului

S-au făcut câteva copii ale iconei, despre care se spune că toate sunt făcătoare de minuni. Unele dintre ele au rămas în Sfântul Munte, iar altele au fost trimise în România, potrivit click.ro.

Minunile Icoanei

• De-a lungul timpului, au fost consemnate mai multe minuni săvârșite de Sfânta Icoană a Maicii Domnului. În mod deosebit a fost reținută și consemnată minunea cu privire la sporirea în greutate a icoanei ,atunci când s-a încercat să fie transportată la casa unui învățător necredincios, care ispitea pe Dumnezeu. Mai mult, se spune că trăsura care urma să o transporte a cedat greutății și s-a dezmembrat.
• Pe când se afla la Bârlad, în catedrala Ortodoxă, o femeie grav bolnavă nu se încumeta să meargă la Catedrală, de teamă să nu moară pe drum. Dar, îndemnată de icoana care I s-a arătat în vis, femeia merge la catedrală și se însănătoșește.
• Se spune că atunci când se afla la Galați, în Biserica Sfinților Împărați Constantin și Elena, icoana a fost batjocorită de un pictor. Dar acesta s-a înspăimântat atunci când a văzut că Fecioara s-a schimbat la față, și, drept urmare, s-a pocăit, (wikipedia).