Oferite de Pr. dr. Ioan Marius POPA, Consilier cultural al Episcopiei Devei şi Hunedoarei

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu ne aflăm în perioada Postului Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos din Preacurata Fecioara Maria, într-un an cu grele încercări, din perspectivă medicală, pentru întreaga umanitate.

Conform Mărturisirilor de credință şi a diferitor cărți de Învățătură Creştin-Ortodoxă, postul este: ,,înfrânarea de toate mâncărurile sau, la caz de boală, numai de unele, de asemenea şi de băuturi şi de toate cele lumeşti şi de toate poftele cele rele, pentru ca să poată creştinul să îşi facă rugăciunea lui mai cu înlesnire şi să îi fie milostiv Dumnezeu şi pentru a elimina poftele trupului şi a primi harul lui Dumnezeu”. Există mai multe tipuri de post, majoritatea credincioşilor practicând însă postul obişnuit sau comun, când se hrănesc numai „mâncăruri de post”, fără „mâncărurile de dulce” (carne şi peşte, brânză, lapte, ouă, vin, grăsime).

Postul este o exersare a virtuții, antrenarea în lupta cu gândurile egoiste şi cu poftele trupului, metoda cea mai eficientă de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă, așadar mijloc de mântuire. Totodată, postul este şi un act de cult, adică o faptă concretă şi palpabilă de cinstire a lui Dumnezeu. Amintim că postul este o jertfă, adică o renunţare de bună voie la ceva care ne este îngăduit, izvorât din iubirea şi respectul pe care îl avem faţă de Dumnezeu. Postul este un mijloc de desăvârşire care ne transpune spre asemănarea cu Dumnezeu şi cu îngerii, care n-au nevoie de hrană, precum afirmă Sfântul Simeon al Tesalonicului.

Postul foloseşte şi sufletului şi trupului, pentru că întăreşte trupul, uşurează şi curăţeşte sufletul. Păstrează sănătatea trupului şi dă aripi sufletului. Vechiul Testament îl recomandă şi îl impune în toate situațiile necesare ale traiului cotidian (Ieşire 34, 28; Deuteronom 9, 9;18; Judecători 20, 26; I Regi 7, 6; Isaia 58; Ioil 2,15). În acord cu aceste texte regăsim îndemnul: „Nu fi nesăţios în toată desfătarea şi nu te apleca la mâncăruri multe. Că în mâncărurile cele multe va fi durere şi nesaţiul va veni până la îngreţoşare. Pentru nesaţiu, mulţi au pierit; iar cel înfrânat îşi va înmulţi viaţă”, zice înţeleptul Isus, fiul lui Sirah (37, 32­34).

În Noul Testament, cel mai bun exemplu al postirii îl avem oferit de către Mântuitorul Însuşi, Care a postit 40 de zile şi 40 de nopţi în pustia Carantaniei, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei (Matei 4 şi Luca 4). Posteau, de asemenea, Sfinţii Apostoli şi ucenicii lor (Fapte 13, 2, 3; II Corinteni 6, 5), precum şi Sfinţii Părinţi.

Postul Crăciunului este postul dinaintea Naşterii Domnului. Ţine 40 de zile (15 noiembrie – 25 decembrie).

Perioada aceasta e aşezată pentru a ne pregăti spre cuviincioasa întâmpinare a Naşterii Domnului şi închipuie noaptea în care trăia omenirea dinainte de Mântuitorul, când Patriarhii şi Drepţii Legii vechi aşteptau venirea Lui, în trăire cucernică. Ne aducem aminte îndeosebi de postul de 40 de zile al lui Moise în pustie, înainte de primirea Legii, iar întrucât Postul Crăciunului este unul al bucuriei, sunt mai multe zile de dezlegare la peşte, conform indicațiilor din calendarul bisericesc.

Postul este un exercițiu de înfrânare trupească, dar şi o luptă de îmbogățire în dragoste, milă şi împăcare precum zice Sf. Ioan Gură de Aur: „Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Cum? De vedeţi un sărac, aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiaţi; o femeie frumoasă, întoarceţi capul. Nu numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi ochiul, şi urechile, şi picioarele, şi mâinile voastre, şi toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate şi de hrăpire şi de lăcomie. Picioarele, nealergând la privelişti urâte şi în calea păcătoşilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumuseţile străine… Gura trebuie să postească de sudalme şi de alte vorbiri ruşinoase”.

În perioada aceasta în care suntem greu încercați prin pandemia virusului COVID 19, considerăm că postul împreunat cu rugăciunea pot fi mijloacele care ne ajută în depăşirea situației. Prin postire ne îmbărbătăm, ne însănătoşim trupul, ne punem în slujba celor bolnavi şi vârstnici ce au nevoie de ajutor, venim în întâmpinarea celor nevoiaşi, iar în acelaşi timp eliminăm egoismul şi răutatea, cultivând altruismul şi dragostea necondiționată.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș