Anul acesta, echinocțiul de primăvară are loc vineri, 20 martie, la ora 16:46, ora României. În acest moment, ziua și noaptea au aproximativ aceeași durată în întreaga lume. Fenomenul marchează trecerea Soarelui peste ecuatorul ceresc, din emisfera sudică în cea nordică, și dă startul perioadei în care lumina zilei începe să domine treptat întunericul.
Termenul „echinocțiu”
Își are originea în cuvintele latinești ,,aequus”, care înseamnă egal, și ,,nox”, care înseamnă noapte. Denumirea reflectă chiar esența acestui moment astronomic, deoarece în jurul acestei date durata zilei este aproape identică cu cea a nopții.
- Echinocțiul se produce de două ori pe an, primăvara și toamna, iar data exactă diferă ușor de la un an la altul, întrucât anul calendaristic nu coincide perfect cu durata reală a mișcării Pământului în jurul Soarelui.
În momentul echinocțiului
Soarele se află direct deasupra ecuatorului Terrei, spun astronomii, ceea ce face ca ziua și noaptea să fie aproximativ egale. De la această dată, durata zilei începe să depășească durata nopții, crescând treptat până la 21 iunie, când are loc solstițiul de vară, moment în care ziua atinge cea mai mare lungime din an.
- La Polul Nord, răsăritul Soarelui marchează începutul zilei polare, o perioadă de lumină continuă care va dura aproximativ șase luni.
- În același timp, la Polul Sud începe lunga noapte polară.
- La Ecuator, Soarele ajunge la amiază aproape exact deasupra capului, în punctul numit zenit, cea mai înaltă poziție pe care o poate avea pe cer.
După echinocțiul de primăvară
Zilele devin tot mai lungi și mai calde, iar natura intră într-o perioadă de transformare accelerată. Plantele încep să înmugurească, animalele devin mai active, iar multe specii de păsări migratoare se întorc spre locurile de cuibărit. Cercetătorii spun că schimbarea duratei zilei influențează inclusiv ritmul biologic al oamenilor, stimulând energia, activitatea și starea de bine.
De-a lungul istoriei
Acest moment a fost privit ca un simbol al renașterii și al echilibrului universal. Civilizațiile antice au acordat o importanță deosebită echinocțiului, pe care îl considerau o clipă sacră, în care forțele naturii intră într-o armonie perfectă.
- În Egiptul antic – Echinocțiul era asociat cu zeul Osiris, simbol al morții și al renașterii.
- În mitologia greacă fenomenul echinocțiului era asociat cu mitul Persephone și al mamei sale, Demeter, zeița fertilității și a recoltelor. Povestea lor simboliza revenirea primăverii și renașterea fertilității pământului.
- În Persia, echinocțiul marchează începutul sărbătorii Nowruz, Anul Nou persan, o tradiție veche de peste trei milenii care este celebrată și astăzi de milioane de oameni.
- În America Centrală, mayașii au construit impresionante temple și piramide orientate după mișcarea Soarelui. La Chichen Itza, în Mexic, în zilele echinocțiului, umbrele formate de razele soarelui creează pe treptele piramidei lui Kukulkan imaginea unui șarpe uriaș care pare să coboare spre pământ, un spectacol care atrage și astăzi numeroși vizitatori.
În tradiția populară românească
Echinocțiul era considerat un moment de echilibru și început. Oamenii vedeau în această zi semnul trezirii naturii și al pornirii muncilor agricole. Se spunea că este o perioadă potrivită pentru planuri noi și dorințe, deoarece energia naturii este în creștere. În vechime se aprindeau focuri ritualice, menite să alunge iarna și să aducă lumina și căldura primăverii.
- Momentul echinocțiului este perceput ca unul de armonie și echilibru cu natura, cu tot ce este viu și frumos pe pământ. De aceea, cu prilejul echinocțiului de primăvară se sărbătorește pornirea plugului, lucru ce se întâmplă și în alte culturi.
- În ziua echinocțiului, tradiția spune că oamenii își aștern planurile pe hârtie și le îngroapă sub un trandafir. Dacă acesta va înflori repede, se crede că dorințele vor prinde viață.
- În vremuri străvechi, echinocțiul era marcat prin aprinderea focurilor, menite să alunge iarna și să aducă renașterea primăverii.
- În contextul creștin românesc, acest obicei a fost preluat sub forma Focurilor Sfinte, existând credința că flăcările și rugăciunile sfinților sprijină depășirea momentului critic al echinocțiului, înclinând în mod favorabil balanța dintre lumină și întuneric, potrivit cercetătorilor.
În zilele noastre
Echinocțiul rămâne un moment fascinant atât pentru astronomi, cât și pentru oamenii care privesc cerul din curiozitate.
Chiar dacă primăvara meteorologică începe oficial la 1 martie, echinocțiul de primăvară marchează adevăratul început astronomic al acestui anotimp. Este clipa în care Pământul pare să respire din nou, iar lumina cuprinde cerul și pământul, anunțând parcă lunile pline de viață care vor urma.
***
Oamenii de știință subliniază că echinocțiile nu reprezintă doar momente astronomice, ci și momente de transformare profundă, în care natura se reînnoiește, iar spiritul uman poate resimți un echilibru și o armonie interioară benefică.
Deși, din punct de vedere astronomic, primăvara și toamna încep odată cu echinocțiile, ritmul meteorologic al anotimpurilor începe la 1 martie și, respectiv, 1 septembrie.
Cornelia Holinschi
