După Florii, credincioşii intră în ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare. Începând din seara de Florii, până în Vinerea Mare, în biserici se săvârşesc deniile.

Fiecare zi din această săptămână până la Pasti, are o semnificaţie specială în desfăşurarea evenimentelor premergătoare Învierii Domnului.

Potrivit rânduielilor canonice, în această săptămână, se ajunează (nu se mănâncă nimic) până spre seară.

Cuvântul „denie” vine de la slavonescul „vdenie” şi înseamna priveghere sau slujbă nocturnă. În Transilvania, denia se mai numeşte „straste”, ce înseamnă „patimă”. Aceste slujbe se săvârşesc seara.

Luni, marţi şi miercuri se oficiază Liturgia darurilor mai înainte sfinţite. În Joia Mare se oficiază Liturghia Sfântului Vasile Cel Mare, unită cu Vecernia. În unele mănăstiri, în Joia Patimilor are loc ritualul spălării picioarelor, care aminteste de gestul de smerenie făcut de Hristos înainte de Cina cea de Taină, care a spălat picioarele ucenicilor. În mănăstiri, stareţul este cel care spală picioarele monahilor.

În Vinerea Mare, fiind o zi aliturgică, nu se săvârşeşte Sânta Liturghie. Dimineaţa, se scoate Epitaful din Sfantul Altar şi se aşează pe o masă, în mijlocul bisericii, cu Sfânta Cruce în faţă, scoasă din Joia Mare.

Seara se oficiază slujba Prohodului Domnului, în timpul căreia se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf (o pânză ce reprezinta scena punerii în mormânt a Mântuitorului). După aceasta procesiune, preoţii aşează Epitaful pe Sfânta Masă din Altar, unde ramane până în miercurea din ajunul Înălţării Domnului.

În ajunul Învierii Domnului, de-a lungul timpului s-au împământenit o mulţime de obiceiuri şi tradiţii, prin care oamenii se pregătesc, în interior şi exterior, pentru a întâmpina Marea Sărbătoare aşa cum se cuvine.

Dacă la oraş, aceste pregătiri se rezumă în mare parte la mâncăruri şi prăjituri dintre cele mai rafinate, la îmbrăcăminte nouă, curăţenie sau chiar redecorare a caselor, în mediul tradiţional, oamenii păstrează „ochiul inimii” deschis la regulile Bisericii sau la mici superstiţii, menite să le ofere un altfel de confort, unul interior, al conştiinţei.

în zilele din Săptămâna Mare, regulile Bisericii le impun creştinilor postul negru, abstinenţa conjugală şi rugăciunea, pentru a intra în atmosfera sărbătorii Paştilor. Unii creştini ţin post negru începând din Joia Mare până la slujba de Înviere, când se împărtăşesc.

Aceste zile ale postului îşi au originea în vremea Mântuitorului şi sunt relatate în Evanghelia după Marcu (2: 20). Este momentul când fariseii L-au întrebat de ce ucenicii lor şi ai lui Ioan Botezătorul postesc şi ai Lui nu? Răspunsul lui Iisus a fost că atâta vreme cât Mirele este cu ei, ucenicii nu pot posti, însă  „vor veni zile când se va lua Mirele de la ei şi atunci vor posti”. În Săptămâna Mare nu este bine să fie consumate mâncăruri care conţin oţet, pentru că Mântuitorului i s-a dat să bea oţet.

Semnificaţiile Deniilor – pilde pentru credincioşi şi obiceiuri

LUNI – încep Sfintele Patimi ala Domnului Iisus Hristos

Din această zi încep Sfintele Patimi ale Domnului Iisus Hristos. Biserica aduce aminte de Patriarhul Iosif, care a fost vândut de fraţii săi, în Egipt. El este o preînchipuire a lui Hristos, vândut de Iuda.

Acuzat de desfrânare, ajunge în temniţă. În urma tălmăcirii unor vise, este scos din închisoare şi pus administrator peste tot Egiptul. Stăpânirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruinţei lui Hristos asupra păcatelor lumii.

În timpul deniei de luni se face şi pomenirea smochinului neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru ca nu avea rod. Este o pildă dată omului, din care trebuie să reţină că Dumnezeu este atât iubire, cât şi dreptate. Deci, la judecata de apoi, El nu doar va răsplăti, ci va şi pedepsi pe cei care nu au rodit. /www.alba24.ro