Sărbătoare cu origini străvechi, Dragobetele este celebrat, în fiecare an, la 24 februarie. În folclorul românesc Dragobetele este perceput ca un personaj mitic, care aduce iubire în case. Vechii daci îl considerau zeul iubirii, a cărui cinstire marca simbolic și începutul primăverii.
Fiul Babei Dochia
Potrivit unor legende populare se pare că Dragobetele, numit și ”Cap de primăvară”, ”Năvalnicul” sau ” ”Logodnicul Păsărilor” era fiul Babei Dochia. Bărbat chipeș și iubăreț, despre Dragobete se credea că oficia în cer, la început de primăvară, nunta tuturor animalelor. În decursul anilor, această tradiție s-a extins și la oameni. Astfel că, de Dragobete, fetele și băieții se întâlnesc, pentru ca iubirea lor să țină tot anul, precum a păsărilor ce se logodesc în această zi. Păsările era considerate mesagere ale zeilor, cuvântul grecesc pasăre însemnând chiar ”mesaj al cerului”. Dar Dragobetele era considerat și un zeu al bunei dispoziții, de ziua lui făcându-se petreceri, iar de acolo porneau, de multe ori, viitoarele căsătorii.
Tradiții și obiceiuri de Dragobete
Aflat la cumpăna dintre anotimpuri, Dragobetele anunță sfârșitul iernii, reînvierea naturii, dar și sfârșitul desfătărilor lumești, întrucât se apropie Postul Sfânt al Paștelui. De aici se nasc și o serie de tradiții și obiceiuri, specifice poporului nostru.
- În unele zone din țară, în ajunul sărbătorii, fetele care doreau să-și afle ursitul, își puneau busuioc sfințit sub pernă, având credința că Dragobetele le va ajuta să-și găsească dragostea adevărată.
- De Dragobete, oamenii nu munceau ca în zilele cu sărbători religioase, doar își făceau curățenie prin case. Cele care lucrau erau fetele îndrăznețe, care își doreau sa fie “pedepsite” de Dragobete.
- În unele locuri, există obiceiul ca fetele mari să strângă apa din omătul netopit sau de pe florile de fragi. Această apă se credea că putea face fetele mai frumoase. Dacă nu erau omăt și fragi, fetele adunau apă de ploaie sau de izvor pentru spălatul părului. La prânz, acestea coborau în fugă spre sat, iar fiecare băiat urmărea fata care îi plăcea. Dacă flăcăul era acceptat de fată, atunci avea loc o sărutare, în văzul tuturor. Sărutul era considerat logodna celor doi, cel puțin pentru un an, înaintea logodnelor adevărate.
- În popor se credea că, cei care sărbătoresc Dragobetele, vor fi feriți de boli tot anul. De aceea, dimineața, tinerii îmbrăcați în cele mai bune haine, se întâlneau în centrul satului sau în fața bisericii și porneau prin păduri și lunci în căutarea ghioceilor sau a altor plante miraculoase.
- În această zi, băieții și fetele plecau în pădure și, în jurul focurilor aprinse, stăteau de vorbă. Fetele strângeau viorele și tămâioasă, pe care le păstrau la icoane, fiind folosite apoi în diverse farmece de dragoste. Dacă vremea era urâtă, se strângeau la unii dintre ei acasă, unde se cânta, se juca și se spuneau povești.
- Tot în această zi se făceau logodne simbolice pentru anul următor, iar fetele și băieții se făceau frați de sânge.
- După-amiază avea loc petrecerea, unde toată lumea cânta, dansa și se simțea bine. Se spunea că tinerii care nu au petrecut de Dragobete, nu-și vor găsi perechea tot anul.
- În această zi, femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat, ca să fie drăgăstoase. De asemenea, aveau grijă să dea mâncare bună orătăniilor din curte, păsărilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificată la Dragobete.
- O superstiție spunea că fetele care nu se întâlneau în această zi cu o persoană de sex opus, nu avea parte întreg anul de iubire.
- Flăcăii petreceau din plin de Dragobete și prin satele vecine, ca să le meargă bine peste vară.
- În unele zone din țară se obișnuia ca în această zi să se scoată din pământ rădăcini de spânz, care erau folosite pe post de leac, pentru vindecarea unor boli.
- Conform tradiției, persoanele care plâng de Dragobete, vor avea parte de necazuri și supărări tot anul.
- Pentru toți, sărbătoarea dragostei era socotită una de bun augur deoarece se credea că Dragobetele îi va ajuta să aibă un an mai îmbelșugat.
www.traditii.ro, https://identitatea.ro