Este o sărbătoare creștină, cunoscută sub numele de Duminica Floriilor, care ne reamintește de intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim. Din această zi începe Săptămâna Patimilor, iar în biserici se oficiază, în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioșii îl petrec pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte și Înviere.

Intrarea Domnului Iisus în Ierusalim Cu doar câteva zile înainte de răstignirea Sa, Domnul nostru Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, pe un asin, înconjurat de cei 12 Apostoli. Poporul l-a întâmpinat cu ramuri
de finic (smochin) şi de măslin, strigând: “Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!”
Atunci, oamenii simţeau că însuşi Dumnezeu a venit în lume, a păşit printre ei, pentru a aduce mântuirea
lumii. A fost singura dată în viaţa Sa lumească, când Iisus a acceptat să fie aclamat ca Împărat, ca să fie recunoscut după Lege că este Mesia, Mântuitorul lumii. Pe Muntele Măslinilor, Mântuitorul a rostit Cuvântarea despre viaţa veşnică şi a petrecut ultimele nopţi de dinaintea morţii Sale. La poalele muntelui, în Grădina Ghetsimani, a fost locul de linişte şi rugăciune pentru Iisus şi ucenicii Săi după Cina cea de Taină. Şi tot de pe Muntele Măslinilor a avut loc Înălţarea la Cer a Domnului. După modelul mulţimii din cetatea Ierusalimului care l-a întâmpinat pe Mântuitor cu frunze de palmier, Biserica Ortodoxă a rânduit ca, după săvârşirea Sfintei Liturghii, să se sfinţească ramurile de salcie aduse de credincioşi. Slujitorii Bisericii citesc rugăciuni de sfinţire a salciei, ţinând în mâini aceste ramuri înmugurite, cu lumânări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii, fiind cunoscut faptul că salcia are o putere mare de regenerare.

Ramurile de salcie

Potrivit unui obicei străvechi, în Duminica Floriilor se aduc în biserici ramuri de salcie, simbol al fertilității şi
vegetaţiei de primăvară. Acestea sunt binecuvântate și împărțite apoi creștinilor, în amintirea ramurilor de
măslin și finic, cu care mulțimile l-au întâmpinat pe Hristos la intrarea Sa în Ierusalim. Ramurile sfinţite
de salcie se pun la icoane sau deasupra uşii şi sunt folosite, în timpul anului, ca leac împotriva bolilor sau ca mijloc de apărare împotriva dezastrelor naturii.

Tradiții și obiceiuri de Florii
În sâmbăta Floriilor 

• Iisus Hristos îşi arată din nou minunile, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte. Învierea lui Lazăr
este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. Tot acum, se aduce ofrandă de pomenire a morţilor, împărţindu-se plăcinte de post.
• În unele zone, încă de dimineață, se primenesc mor mintele, iar spre seară, se pornește spre cimitire cu
salcie și lumânări aprinse, făcându-se și slujbe de pomenire.
• Tot în ajunul Floriilor, fetele nemăritate fierb busuioc în apă, iar la miezul nopții se spală cu această apă pe
cap, turnând-o apoi la rădăcina unui păr înflorit. Se crede că, în scurt timp, acestea își vor găsi alesul ini –
milor. Obiceiul spune că totul trebuie făcut înainte de ivirea zorilor, pentru că altfel vor albi de tinere.

Ramurile sfințite de salcie
• Erau folosite în scopuri terapeutice. Se înghițeau mâțișorii de pe ramura de salcie, existând credința că
astfel oamenii erau feriți de boli.
• Femeile se încingeau la mijloc cu salcia, pentru ca să nu le mai doară spatele.
• După ce se întorc de la biserică, există obiceiul ca părinții să-și lovească copiii cu nuielușele de salcie
sfințită, existând credința că aceștia vor crește sănătoși și înțelepți.

Superstiții de Florii
• Se crede că în această zi nu este bine să te speli pe cap, pentru că părul va albi. Cei care totuși o fac, trebuie să folosească apă sfințită.
• Se spune că cine se împărtășește în Duminica Floriilor, i se va împlini orice dorință pe care șio spune în gând, atunci când se apropie de preot.
• Începând cu această zi, se crede că urzicile înfloresc și nu mai sunt bune de mâncat.
• Se mai crede că, așa cum va fi vremea de Florii, va fi și de Paști.
De Florii își sărbătoresc ziua onomastică toți cei care la botez au primit nume de flori.
www.crestinortodox.ro