Prăznuită cu o săptămână înainte de Paști, Duminica Floriilor rememorează intrarea triumfală a Mântuitorului Iisus în Ierusalim, înainte de  Patimile Sale, singurul moment din viaţa Sa în care a acceptat să fie aclamat precum un împărat. Sărbătoarea este numită şi Duminica Stâlparilor – de la ramurile de măslin şi finic cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim. Tot în această zi, sunt sărbătoriți cei ce poartă nume de flori.

Venirea lui Iisus cu o săptămână înainte de patimile Sale și de Învierea Sa din morți, au fost profețite cu mai bine de patru sute de ani înainte de sfântul prooroc Zaharia, prin cuvintele:”Bucură-te foarte fiica Sionului, veselește-te fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine drept și biruitor, smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei”.

Denumirea populară a sărbătorii

Are origini păgâne, provenind de la zeiţa romană a florilor, Flora, care era sărbătorită la 28 aprilie, prin ramuri înverzite simbolizând renaşterea naturii. În timp, creştinii au suprapus Sărbătoarea Floriilor peste prăznuirea Intrării Domnului în Ierusalim.

Cu o săptămână înainte de Sfintele Patimi

Domnul nostru Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, pe un asin înconjurat de cei 12 Apostoli. Mulțimea, recunoscându-L ca fiind adevăratul Mântuitor, L-a întâmpinat cu ramuri de finic și cântări de bucurie, după ce tocmai săvârşise cea mai mare dintre nenumăratele Sale minuni – învierea lui Lazăr, care zăcuse patru zile în mormânt, ca simbol al învierii neamului omenesc. Mulţimea aclama: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului”, semn al pogorârii lui Dumnezeu din Ceruri şi venirea Sa pe pământ pentru a-i mântui. Intrând ca Împărat în Ierusalim, Isus anticipează biruinţa Sa apropiată asupra morţii, ca şi biruinţa întregii omeniri pe care o purta în Sine (crestinortodox.ro.)

 Din punct de vedere liturgic

Din aceasta zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora în biserici se oficiază, în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioșii îl petrec pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte și Înviere. De asemenea, Floriile deschid săptămâna cea mai important pentru pregătirile de Paști, cunoscută sub denumirea de Săptămâna Mare, după cele 40 de zile de post.

Tradiții și obiceiuri de Florii

Sâmbăta Floriilor

• Este cunoscută, în tradiția creștină, ca ”Sâmbăta lui Lazăr”. În unele zone din Ardeal, credincioșii primenesc încă de dimineață mormintele. Spre seară, se îndreaptă spre cimitire unde aprind lumânări și duc rămurele de salcie celor dragi, care au plecat spre ceruri. Se oficiază slujbe de pomenire și toți credincioșii se roagă Domnului pentru cei adormiți.

Ramurile de salcie

• Prin tradiție, acestea înlocuiesc ramurile de măslin și finic care nu se găsesc la noi. Dar, potrivit unei legende, salcia s-ar fi făcut punte peste un râu ca să poată trece Maica Domnului, ajutând-o astfel să-și continue drumul. Drept mulțumire, Fecioara Maria a dăruit sfințire salciei. De aceea, creștinii adună și astăzi crenguțe de salcie, pe care le duc la biserică pentru a fi sfințite. Le pun apoi la icoane, pentru a-i păzi de
• În unele zone, oamenii pun ramurile de salcie la ușa de la intrare sau la brâu, fiind convinși că astfel sunt alungate toate durerile.
• Fetele tinere strâng ramurile sfințite de salcie, pe care le pun sub pernă, fiind convinse că vor devin mai frumoase și se vor mărita mai repede.
• De asemenea, ramurile de salcie se agață și de pomii fructiferi, la stupii de albine sau se leagă în vie, pentru ca rodul să fie mai bogat.
• După ce părinții vin de la biserică, există obiceiul să-și atingă copiii cu o nuielușă de salcie, pentru a creşte sănătoşi şi înţelepţi. (traditii si obiceiuri.ro).