În urma ploilor abundente din ultima vreme, și-au făcut apariția și ciupercile, într-o multitudine de forme și culori. Unele dintre ele sunt comestibile, altele nu. Tocmai de aceea, trebuie să fim foarte atenți și să nu ne bazăm pe criterii greșite de selecție atunci când le culegem. Pentru că, există o serie de mituri potrivit cărora, ciupercuile pot fi testate. Acest acest lucru este complet greșit, iar rezultatele pot fi dezastruoase.
Ciupercile otrăvitoare
Din cele mai vechi timpuri și până în prezent, ciupercile continuă să facă victime, cu toate cunoştinţele acumulate de-a lungul anilor referitoare la ele. Specialiștii ne atrag atenția că în ultimul timp, astfel de ciuperci şi-au modificat într-o oarecare măsură forma, dar nu şi compoziţia. Tocmai de aceea, o cunoaştere mai temeinică a caracterelor botanice precum şi o atenţie sporită la recoltare sunt absolut necesare. Ciupercile otrăvitoare au, în general, un miros înțepător, pete la nivelul pălăriei și o formă neregulată.
Ciupercile comestibile
Au un miros similar alunelor sau făinii. Din păcate, multe dintre ele pot fi confundate ușor cu ciuperci otrăvitoare, de același gen, din cauza similitudinii. Tocmai de aceea, specialiştii ne recomandă să fim cu băgare de seamă atunci când culegem singuri ciupercile sau le achiziționăm din locuri neavizate, pentru că orice greşală poate fi fatală. Și, foarte important, nu trebuie să ne bazăm pe considerente ca:
Oxidarea ciupercii
Înnegrirea ciupercii nu indică faptul că este toxică, în ciuda unei opinii larg răspândite. Potrivit specialiștilor, oxidarea nu are legătură cu toxina, de aceea există multe ciuperci comestibile care se oxidează. Ciupercile comestibile trebuiesc prelucrate în stare proaspătă, deoarece proteinele lor structurale se descompun rapid, generând produși nesănătoși sau chiar toxici. Prin urmare, consumul de ciuperci comestibile degradate provoacă otrăviri, care sunt mult mai frecvente decât intoxicațiile cu cele otrăvitoare.
Banul, lingurița de argint, usturoiul sau ceapa
Nu au nicio relevanță atunci când sunt introduce în vasul în care fierb ciupercile. Eventualele modificări de culoare ale acestora sunt datorate unei enzime ce poate da aceeași reactie la orice ciupercă. De asemenea, argintul se înnegreşte din cauza hidrogenului sulfurat, care nu are legătură cu toxinele.
Culoarea vie a ciupercii
Nu este întotdeauna un semn pivind toxicitatea ei. Cea mai otrăvitoare ciupercă are o culoare foarte banală, ştearsă. De asemenea, nu trebuie să ne bazăm pe faptul că viermii sau insectele nu vor cunsuma ciupercile otrăvitoare. Pentru că, aceste nevertebrate pot mânca ciuperci care pentru om sunt deosebit de toxice.
Ciupercile ținute în oțet
Chiar dacă se procedează în acest fel, eventualele toxine nu vor fi eliminate, pentru că oțetul nu poate neutraliza otrava. De asemenea, dacă aruncăm prima apă în care au fiert, nu le va face inofensive, pentru că toxinele nu se dizolvă în apă.
Soiuri toxice
Apar peste tot, dar printre cele mai toxice soiuri se numără:
Buretele pestriț sau muscarița
Pălăria acestui soi este ca un clopot bombat, de culoare roşie, cu scame albe. Intoxicația cu o astfel de ciupercă produce unele simptome similare beției, uneori delir sau pierderea cunoștinței.
Buretele viperei
Este o specie foarte toxică. Astfel de ciuperci au o măslinie sau verzuie, iar carnea albă. Otrăvirea cu acest soi produce primele simptome abia după 12 ore de la ingerare.
Buretele panterei
Are suprafața pălăriei de culoare brun deschis sau cenuşiu, are solzi albi şi este lipicioasă.
Buretele dracului sau hribul ţigănesc
Pălăria acestei specii este de culoare alb-cenușie, apoi ruginie, cu diametrul de 10-15 cm. Piciorul are o reţea roşie în partea de sus, iar carnea este albă.
Soiurile comestibile
Pot fi adunate pe tot parcursul anului, chiar și iarna, întrucât unele dintre ele cresc pe trunchiurile copacilor. Totul este ca atunci când le culegem să fim atenți la anumite detalii.
Hribii
Cresc pe sol în luminişurile din pădurile de conifere sau foioase. Pălăria lor este castanie-brună.
Gălbiorii sau bureţii galbeni
Au culoarea gălbenuşului de ou la exterior şi carnea albă în interior. Cresc în grupuri, în pădurile umbroase şi umede.
Ghebele
Astfel de ciuperci apar toamna în tufe mari, cu multe exemplare.
La maturitate au pălăria aproape plană, cu mici solzi bruni, dispuşi în cercuri. Pe picior au un inel cu marginile în jos.
Ciupercile de tipul champignon
Sunt cele mai cunoscute ciuperci comestibile, fiind considerate și cele mai sigure. Ciupercile proaspete trebuie să fie de culoare albă sau ușor maronie. Dacă sunt înnegrite, înseamnă că acestea sunt supramaturate. Acest tip de ciuperci nu sunt dăunătoare pentru organism, dar devin rigide după preparare. Dacă pălăriile ciupercilor proaspete au deasupra pete întunecate, acest lucru ne arată că au fost culese de mai mult timp.
Buretele de rouă
Este o specie des întâlnită, care apare din aprilie și până în decembrie, în luminișurile din pădurile de foioase. Pălăria este de 2-7 cm, de culoare crem, în stare umedă, cu marginea mai închisă la culoare. Este o specie ideală pentru supe.
Ciuciuletele
Se mai numește și zbârciog galben. Apare în lunile martie-mai, în pădurile de luncă și cele de foioase. Palaria are 3-10 cm în diametru și 6-12 cm înălțime. Are o formă sferică sau alungit-ovoidală, mai mult sau mai putin conic-turtită, cu o singură cavitate.
Cum și când culegem ciupercile ?
Culegătorii de ciuperci pornesc la drum dimineața devreme, deoarece atunci ciupercile sunt proaspete. Dar atenție, există ciuperci comestibile, dar și otrăvitoare, a căror carne își schimbă culoarea în momentul tăierii. Buretele viperei, o ciupercă foarte toxică, își păstrează culoarea și după tăiere.
Pentru colectarea ciupercilor se vor folosi coșuri de nuiele sau cutii de carton. Nu sunt indicate punguile din plastic. De asemenea, nu se recoltează ciuperci înghețate, umede, mucegăite, roase de melci, îmbătrânite sau stricate.
De asemenea, ciupercile proaspete sau mâncarea de ciuperci nu se păstrează mai mult de o zi în frigider. Pentru o depozitare de lungă durată, se congelează sau se conservă cu sare.
În vederea uscării, se folosesc locuri călduroase, aerisite, iar apoi ciupercile uscate se păstrează în pungi de hârtie sau de plastic, închise ermetic.
Intoxicația cu ciuperci
Potrivit cercetătorilor, ciupercile care produc intoxicații sunt de două categorii: unele cu o perioadă de incubație scurtă, altele cu o perioadă mai lungă. Din acest motiv, principalul criteriu de clasificare a intoxicaţiei cu ciuperci este perioada de incubaţie.
Incubația scurtă
Nu există o regulă strictă, dar s-a constatat că, cu cât debutul intoxicaţiei este mai rapid, cu atât ea este mai puţin periculoasă.
Semnele intoxicației cu ciuperci, care au o perioadă de incubație scurtă, apar după 15 minute, până la trei ore de la consum. Se manifestă prin creșterea salivației, tegumente umede, lăcrimare, pupilă mică, dureri abdominale, scăderea frecvenței cardiace, hipotensiune arterială. Mai târziu apar tremurături, furnicături ale pielii, agitație, stare de confuzie, mișcări bruște și dezordonate, convulsii și chiar comă sau halucinații.
Incubația de lungă durată
Simptomele provocate de intoxicaţiile cu ciuperci cu perioadă lungă de incubaţie sunt cu mult mai periculoase decât cele cu debut rapid. Asta pentru că toxinele au timp să facă ravagii în organism, încă înainte de apariția primelor simptome.
Semnele intoxicației cu perioadă de incubație mai lungă apar după 12-24 de ore de la consum. Se manifestă prin grețuri, vărsături și diaree în primele 24 de ore, după care, se ameliorează. Acest fapt creează o stare falsă, de bine, dar extrem de periculoasă. Ulterior, apar fenomene ca: icter, hemoragii, encefalopatie, afectare renală gravă, afectarea gravă a tractului digestiv, convulsii, iar după 48-72 se instalează coma, care adesea duce la deces.
Ce este de făcut?
Ca să nu riscăm nimic, vom consuma ciuperci achiziționate doar din magazinele autorizate, care prezintă aviz fitosanitar. Ar fi bine să evităm ciupercile culese de necunoscuți, din păduri sau grădini, pentru că identificarea ciupercilor comestibile nu este un procedeu simplu. Nu vom consuma ciupercile degradate sau viermănoase, în care s-au acumulat urina și dejecțiile larvelor de insecte. Ciupercile achiziționate vor fi curățate bine, tăindu-se partea inferioară, murdară a piciorului. De asemenea, ciupercile se vor spăla de două-trei ori sub jet de apă, după ce au fost ținute câte 30 de minute în apă sărată, pentru înlăturarea viermilor. Ciupercile se vor păstra în frigider și, foarte important, nu trebuie consummate în stare crudă.
În caz de intoxicație cu ciuperci
Încă de la primele semne, ne vom prezenta la medic sau vom anunța ambulanța. Dar, până la venirea ei, pentru eliminarea toxinelor, medicii ne recomandă să ne provocăm vărsături. Acest lucru se face prin atingerea luetei (omușorului), după ce pacientul bea 500 ml de apă călduță. Procedeul se repetă de 4-5 ori, până când conținutul evacuat devine limpede.
De asemenea, tratamentul poate începe cu spălături gastrice cu soluție de permanganat de potasiu, 0,05%, perfuzii cu glucoză și medicamente hepato-protectoare.
Views Today : 10548
Views Yesterday : 16200
Views Last 7 days : 90424
Views This Month : 202455
Views This Year : 3293172
Total views : 3678193