– Carmen MUNTEAN, ești născută și crescută într-o zonă etnografică de legendă în peisajul cultural românesc.

– Da, m-am născut în satul Hășdău, comuna Toplița din Ținutul Pădurenilor unde am și copilărit, cunoscând bine tradițiile și obiceiurile din sat și din satele pădurenești. Din acest spațiu cu o bogăție folclorică unică și de o mare originalitate s-au ridicat talente excepționale, cum a fost Drăgan Muntean, iar între valorile folclorului pădurenesc actual, cred că mă înscriu și eu.

– Ce înseamnă pentru tine cântecul popular ?

– Locul în care m-am născut mi-a oferit șansa unică de a cunoaște marile valori ale folclorului pădurenesc, bogăția și varietatea acestuia. Pentru mine cântecul popular este viața mea. Prin folclorul pădurenesc am cunoscut locuri și oameni, intrând în contact cu tot ce are mai valoros cântecul popular românesc, folclorul nostru fiind cel mai important brand al României. Pot spune că, dacă la ora actuală numele meu este cunoscut în județ și în țară, este o consecință a cântecului popular, care mi-a deschis uși și porți, altfel inaccesibile pentru mine. Cântecul popular îmi dă liniștea și puterea de a trece peste greutățile vieții, ca să nu mai vorbesc de satisfacția apariției în fața publicului spectator sau pe ecranele diverselor posturi Tv, ori pe undele radio.

– De când ai început să interpretezi cântece populare?

– Copil fiind eram foarte atentă la fetele mai mari și mai ales la femeile măritate care cântau la nunți și la înmormântări sau cu diverse alte prilejuri. Când am mers la școală am fost remarcată pentru calitățile mele vocale, iar la serbările școlare cântam de fiecare dată. Aveam deja opt ani, când am cântat într-un spectacol cu marele rapsod Drăgan Muntean, iar de atunci mereu la diferite spectacole.

– Care este zona folclorică pe care o reprezinți?

– Reprezint zona Ţinutul Pădurenilor. Cunoscuta etnografă Elena Secoşan, care a cercetat mulţi ani zona, spunea despre pădurenii Hunedoarei că „sunt o comoară etnografică unică, o arhivă de documente vii…”.

Folclorul este deosebit de bogat în Ţinutul Pădurenilor. Dansurile specifice zonei sunt: „Jocul de doi”, „Brâul”, „Spicul de grâu” şi „Ardeleana”. Cu excepţia „Jocului de doi” care este de perechi, celelalte trei se joacă în grup. De altfel se pare că dansul popular a fost şi a rămas, marea pasiune a pădurenilor. După o statistică făcută de etnologul Rusalin Işfănoni (pădurean și el), pădurenii participau la joc cam 90 de zile dintr-un an: la şezători, în toate duminicile (exceptând posturile), la nunţi, nedei sau când plecau feciorii în armată.

Dintre acestea, jocul duminical era obiceiul tradiţional cel mai frecventat de tineri. De asemenea, nedeia este printre cele mai mari sărbători din acest ţinut. Nedeile se ţineau eşalonat, în duminicile lunilor de vară în fiecare sat.

Chiar dacă o bună parte din această zestre excepţională pentru cultura populară românească nu se mai păstrează în formele ei tradiţionale, totuşi în multe sate din Ţinutul Pădurenilor vom regăsi încă aspecte care au dat atâta originalitate acestei zone.

– Te ocupi și de culegeri folclorice?

– Tot repertoriul meu se axează pe cântecele culese din satul natal, dar și din celelalte sate pădurenești. Deși locul meu de muncă (sunt asistentă medicală la Spitalul Județean de Urgență din Deva) nu îmi permite să fac deplasări prea dese pentru culegeri folclorice, totuși în weekend și când am zile libere, mă deplasez în zonă de unde culeg, de la femeile mai în vârstă, cântece pe care ele le-au păstrat cu sfințenie.

– Prezintă-ne un succes deosebit din carieră.

– Cel mai important trofeu l-am obținut tot în Ținutul Pădurenilor, la concursul ,,Moștenitorii”, desfășurat în cadrul Festivalului Pădurenilor.

– Ai avut o neîmplinire în activitatea artistică?

– Poate că cea mai mare neîmplinire în cariera mea artistică este faptul că nu am cules mai multe cântece din această fascinantă și unică zonă folclorică. O adevărată comoară folclorică se duce odată cu dispariția celor mai în vârstă, care încă mai conservă mari valori autentice.

– Ce înseamnă pentru tine spectatorul- iubitorul de folclor?

– Apariția în fața publicului spectator este cea mai mare satisfacție pentru un interpret de folclor, aici se dă marele examen în ceea ce privește calitățile tale vocale și valoarea artistică a repertoriului ales. Spectatorul este cel mai important juriu în fața căruia îți dai examenul la fiecare spectacol, el este cel mai bun și sever judecător al calităților tale artistice.

–  Care îți sunt gândurile de viitor?

– În ultima perioadă am cules multe cântece din zonă, acest bogat material este acum în prelucrare, urmând să fie materializat în trei albume cu doine și cântece de joc din Ținutul Pădurenilor.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș