Apreciat ca al doilea din ţară în ceea ce priveşte potenţialul turistic, judeţul Hunedoara începe să fie cunoscut în rândurile celor care preferă să-şi petreacă vacanţele în oazele de linişte din această parte de ţară. Sunt turişti care acum regăsesc frumuseţea unor locuri despre care au citit sau au aflat de la alţii şi pentru care redescoperirea României pare să fie un deziderat al anului în curs.

Există însă şi o condiţie, normală spunem noi, pentru ca turistul să ajungă acolo unde şi-a propus. Mai precis, fără drumuri de calitate, fără o infrastructură care să fie la dispoziţia oamenilor, aceştia vor judeca de două ori înainte să plece, o dată, spre o anumită destinaţie.

De aceea, este de salutat eforturile pe care administraţia judeţeană şi primăriile locale le fac pentru a reface infrastructura rutieră, astfel ca drumurile judeţene şi comunale, cel puţin, să fie aşa cum şi le-ar dori orice şofer.

Revenind mai aproape de noi, să notăm faptul că acum este mult mai uşor să descoperim un lăcaş de cult minunat, care se află în Ţara Zarandului. Biserica de lemn „Sfântul Nicolae”, din satul Curechiu, căci despre ea este vorba, este înscrisă pe lista monumentelor istorice şi merită vizitată. Mai ales că administraţia locală din comuna Bucureşci a reuşit să asfalteze drumul de acces spre acest lăcaş de cult.

“Cu multe greutăţi, cu mult stress, dar cu ajutorul Bunului Dumnezeu am reuşit să asfaltam drumul catre Biserica Monument Istoric din satul Curechiu. Încercăm să implementăm şi alte obiective importante propuse pentru locuitorii din comuna Bucureşci”, spune primarul comunei, Mircea Ghilean.

Localitatea Curechiu a rămas cunoscută in istorie ca prim loc de adunare al țăranilor zărăndeni răsculați, conduși de Crişan. Biserica monument istoric de aici a fost construită în jurul anului 1785.

Biserica are cel mai valoros patrimoniu mobil dintre toate bisericile de lemn hunedorene, format din zeci de icoane pe lemn și sticlă de o valoare inestimabilă.

Edificiul, sfințit la 5 noiembrie 2000, în urma unei ample renovări, este atestat de conscripțiile anilor 1805 și 1829–1831.